La inceput, cand mi s-a explicat ca trebuie sa parcurg si
aceasta etapa, nu prea i-am inteles rostul pentru ca eu nu vreau niciun fel de
anestezie. Mi s-a spus insa ca exista un protocol care trebuie respectat,
pentru ca, la urma urmei, nasterea poate fi si un proces imprevizibil uneori, asa
ca am asteptat sa vad in ce consta exact acest consult. Inainte de el a trebuit
sa ma asigur ca am „la dosar” cateva lucruri pe care echipa medicala e bine sa
le aiba la dispozitie in momentul nasterii: analize de sange si urina la zi,
EKG, exudatul nazal si faringian (nazal a trebuit sa faca si Dragos, ca sa poata
avea acces dupa nastere in rezerva mea si sa-l poata tine pe bebe in brate fara
nicio grija J ), analiza secretiei vaginale
plus alte cateva lucruri pe care oricum domnisoarele de la relatii cu clientii
le explica in detaliu. O parte dintre toate analizele astea sunt incluse in
pachetul de nastere. A... si sa nu uit... e foarte indicat sa aveti la dosar si
morfologia fetala de trimestrul II (pe care, de altfel, cred ca orice medic o
face...), pentru ca in caz de, Doamne fereste!, se ajunge la terapie intensiva
pentru mamica sau pentru bebe, sunt niste conditii care trebuie indeplinite
pentru a beneficia de gratuitatea serviciilor de terapie intensiva. Nu intru in
detalii acum...
Sa revin la consult. Asadar, dupa ce mi-am facut ce mai
era de facut, an ziua X, mai exact vinerea trecuta, m-am prezentat frumusel la
consultul preanestezic. Din nefericire am si intarziat, pentru ca abia am reusit
sa scoatem masina din nameti... Mi-a placut foarte mult de doamna doctor
anestezist care era de garda. Totul s-a derulat rapid, scurt si la obiect... si
am ineteles si eu de ce era nevoie sa am aceasta discutie, chiar daca mi-am
propus sa nasc natural, fara niciun fel de anestezie. Exista cazuri, rare, ce-i
drept, in care in ciuda dorintei de a naste natural, se impune cezariana, chiar
daca decizia e luata in timpul travaliului. In momentul acela nu prea mai sunt
multe optiuni anestezice si, de fapt, singura optiune este rahianestezia.
Doamna doctor mi-a explicat ce inseamna, care sunt efectele secundare si m-a
linistit in privinta eventualelor neplaceri care pot sa apara dupa. Desigur,
nu-mi doresc sa ajung la anestezie, dar daca va fi cazul, acum sunt mult mai
linistita. Și m-am mai linistit si cu epiziotomia J (inca nu sunt lamurita de ce in unele
locuri se scrie „epizotomie” si in altele „epiziotomie”). Doamna doctor mi-a
amintit o chestie pe care o uitasem... si anume, ca in momentul nasterii oricum
nu simt nimic legat de incizia aia mica si ca eventualele neplaceri apar doar
dupa, in functie de cum se vindeca cicatricea. Se pare ca nu prea am cum sa
scap de epiziotomie, de vreme ce la prima nastere am facut una, deci... asta
e... ne impacam cu gandul.
Dupa discutia cu medicul anestezist, au urmat alte doua,
cu un obstetrician si cu un neonatolog. La ginecolog stiam cum se vor desfasura
lucrurile, asa ca nu eram foarte curioasa. Insa despre neonatologie stiu prea
putine, asa ca i-am pus cateva intrebari doamnei cu care am discutat, care, de
altfel, a fost foarte draguta. Am aflat ca voi primi ajutor si consiliere in
ceea ce priveste alaptarea si asta m-a linistit, pentru ca la prima nastere a
fost una dintre traumele carora cu greu le-am facut fata.
Cel mai mult mi-a placut optimisul care iti este insuflat
la Arcadia, ca viitoare mamica. Toti medicii sunt zambitori, insufla o gandire
pozitiva si, cel mai important, sunt dispusi sa explice pe intelesul oricui
absolut totul. Poate ca eu, care sunt la a doua nastere nu am avut foarte multe
intrebari, insa mai ales pentru o mamica ce naste pentru prima data, spiritul
Arcadia e extrem de util. A... si mi-a mai placut ceva... faptul ca in toate fisele
completate cu datele mele a fost deja trecut numele lui bebe – Tudor J.
Asadar, bebe poate sa vina fara grija... Maine mergem la
doamna Mihalceanu sa stabilim ultimele detalii sau, ma rog, asa zic eu... J