Buna, bebelusul meu micut si simpatic. Dupa cum ti-am promis, am fost sambata sa te vedem la eco. Erai tare jucaus si dragut. De dimineata mami si tati au facut curatenie generala in toata casa vreo 4-5 ore si dupa aceea am mers la doctor si cred ca de asta erai asa de agitat. Faceai si tu miscare in burtica, odata cu noi. Doctorita ne-a zis ca totul este bine in ceea ce priveste dezvoltarea ta si mi-a recomandat iar o serie de analize. Nu am umblat in viata mea asa de mult pe la doctori cat am umblat acum, de cand am ramas insarcinatatat.  Important e ca tu sa fii bine, iubirea mea mica si sa te faci mare si puternic. Acum ai aproape 1 kg si iti simt fiecare miscare in burtica. Ma bucur asa mult cand te simt cum te intinzi, cum iti schimbi pozitia. Am o dorinta imensa de a te vedea, de a te imbratisa si pupa tot si de a ma juca cu tine. Mai sunt 3 luni pana la venirea ta si totul pare inca un vis. Chiar daca ne-am obisnuit cu gandul venirii tale si ne-am si mutat in dormitorul mare ca sa incapem toti trei, parca tot nu imi vine sa cred ca e adevarat tot ceea ce ni se intampla. Iti vorbesc si te alint in fiecare zi; ma uit la burtica cum creste si cred ca abia m-am obisnuit cu ideea ca sunt insarcinata si nu ca voi avea un bebe in brate peste putin timp. Trebuie sa ne luam rolul de parinti in serios si sa incepem sa facem cumparaturi si pentru tine. Deocamdata, singurele lucruri pe care le ai sunt doua perechi de papucei –fiecare de la cate o bunicuta.  Sunt mici, mici de tot. J Luna aceasta ne-am propus sa iti luam patutul si o masuta de schimbat. Am ales un model simplu si pe culoarea alb, de la Ikea – magazinul unde am sarbatorit marea veste J Poate ajungem si la un targ pentru bebelusi intre timp ca sa ne facem o idee de ceea ce se gaseste pe piata in materie de lucruri pentru pitici.  Una peste alta, am niste preocupari tare dragute si ma bucur de cea mai frumoasa perioada din viata mea. Mai am doar o luna de mers la serviciu si dupa aceea ma voi odihni mai mult si il vom astepta seara pe tati cu cina pe masa. Hai ca nu pot sa vorbesc putin despre tine ca imediat incepi sa dai din manute si din picioruse in burtica. Ce activ esti! Tare mult ma inveseleste joaca ta in burtica. Te pupa mami dulce, dulce!!

Buna, iubirea mea mica! Azi mami e tare fericita pentru ca in sfarsit avem carnet de sofer. Hehe!! Am avut ceva de indurat pana sa punem mana pe el dar a meritat pe deplin asteptarea. Intre timp am mai facut ore de condus, am capatat mai multa experienta in trafic si mai multa incredere in mine. Nu am apucat sa iti mai povestesc, dar am mai avut o incercare esuata de a lua examenul la oras si azi m-am prezentat a treia oara. Nu aveam de gand sa ma dau batuta cu una cu doua dar emotiile nu mi-au lipsit nici de data aceasta. Ma bucur foarte mult ca l-am luat, mai ales pentru ca nu vroiam sa  o mai simti pe mami trista si dezamagita. A fost o perioada grea pentru mine si cred ca si pentru tine, dragul meu. Stiu ca starile mamei se transmit bebelusului si poate de asta te-am simtit asa de agitat saptamana asta. Ce-i drept ai inceput si tu sa cresti si iti simt mai intens toate miscarile. Te faci baiat mare acus si nu vei mai incapea la mami in burtica… Sambata mergem la un control sa te vedem. Chiar sunt curioasa cat te-ai facut de mare si sper tare mult sa fie totul in regula. Tati mi-a zis aseara ca abia asteapta sa te vada la ecograf si ti-a trimis un pupic dulce prin burtica J Mai nou, dimineata cand ne duce la serviciu ne pune muzica clasica in masina si cica stie el care e preferata ta. Si tu il mai saluti uneori cu manuta sau cu piciorusul – nu imi dau eu seama prea bine cu ce ma gadili pe acolo in burtica. Sunteti tare simpatici amandoi. Sunt o norocoasa! Mi-am dat eu seama asa, in aceasta zi minunata de toamna. Love is in the air…

Iubirea mea mica, sa stii ca mami a inceput sa scrie despre vacanta la Roma din prima zi de cand am revenit in tara dar abia dupa 3 saptamani am reusit sa termin de asternut toate gandurile si sa le postez pe blog. Enjoy!

In sfarsit o zi de odihna... Am revenit din mini excursia noastra de la Roma (de 4 zile) si sunt epuizata. Inca ma mai dor picioarele si spatele dar a meritat. In primul rand imi doream sa ajung la Roma dintotdeauna si acesta a fost un vis devenit realitate. Sunt fascinata de tot ceea ce inseamna Italia in general – cultura, limba, oamenii, si chiar daca am mai fost in Italia de cateva ori pana acum, pe la rude in general, nu am ajuns sa vad inca cetatea eterna.   Vizita la Roma a fost o experienta plina de surprize. Inca de la sosirea noastra in complexul unde urma sa ne cazam am fost surprinsi sa vedem ca am primit o camera pentru trei persoane cu toate ca tu inca nu aveai nevoie de propriul tau pat iar noi rezervasem o camera de doua persoane J Ne-a placut foarte mult locul in care am ales sa ne cazam pentru ca era plin de tineri si intr-o zona destul de accesibila. Am avut aproape si un supermarket unde mergeam seara sa cumparam tot felul de bunatati. In prima seara am fost la piscina si am stat in jacuzzi dar apoi am renuntat sa mai merg pentru ca am vrut sa ma feresc de eventualele bacterii si microbi pe care poti sa ii mai pescuiesti uneori din astfel de locuri. Mai ales ca abia am scapat de e-coli dupa doua tratamente cu antibiotic. Ieee!! Un alt element surpriza al excursiei noastre la Roma a fost intalnirea cu Papa. Cand ne-am dus sa vizitam Bazilica San Pietro din Vatican am gasit piazza San Pietro plina de pelerini care venisera “la intalnire” cu Papa. Noi nu stiam despre audienta generala care urma sa inceapa in 10 minute dar cu toate astea ne-am integrat repede in peisaj si la scurt timp a aparut si Papa care trecea sa salute multimea in papa-mobil, la nici 5m de noi. Ne-a ridicat tati in brate si am facut si poze. Am fost tare entusiasmati. Nu am reusit in prima zi sa vedem si interiorul bisericii pentru ca era mult prea aglomerat dar am pornit in schimb  pe jos sa descoperim Roma cu harta in mana si sandwish-uri in ghiozdan, ca doi turisti adevarati... 3, ca sa fim mai precisi J Am avut mare noroc ca aproape fiecare punct turistic avea si toalete pentru ca mami nu a renuntat la hidratare si drept urmare aveam nevoie la toaleta din ora in ora. Sa stii ca am avut grija de tine, dragul meu, chiar daca eram in vacanta. Am baut apa din plin, am mancat fructe, legume si mi-am luat vitaminele. Poate am cam exagerat cu efortul fizic pentru ca am mers foarte mult pe jos si am urcat si vreo 300 de scari ca sa ajungem pe cupola Bazilicii San Pietro dar ne odihneam seara si am dormit vreo 8-9 ore pe noapte.  In rest ce pot sa-ti mai povestesc? Roma nu m-a dezamagit si mi-a oferit exact ceea ce asteptam de la ea: o lume invaluita intr-un parfum misterios si uitat de timp, o lume tacuta care astepta sa fie descoperita dincolo de viata trepidanta si agitata a orasului. Pierduti printre multimea de turisti, de imigranti, de masini si scutere poate uitam uneori de locul minunat in care ne aflam dar tocmai atunci apareau in fata noastra ingerii care pazeau castelul Sant’Angelo sau pictorii care pusesera stapanire pe piazza Navona. E foarte impresionant sa iesi de la gura de metrou si sa te nimeresti fix in fata Colloseumului care face parte dintr-o lume ce apartine parca doar cartilor de istorie. Ei bine, toate “povestile” pe care le citeam cand eram in clasele primare erau acolo, printre ruinele Romei antice si, sincer, in acele locuri ma simteam ca acasa. Imi place foarte mult sa vizitez locuri care imi dau senzatii de confort si liniste interiora. Cand am ajuns la Fontana di Trevi am aruncat si eu o moneda si mi-am dorit sa ne mai intoarcem in Roma cu tine, Daniel, de mana. Am mai avut parte de o surpriza in minunata Roma. In ultima zi de vacanta au venit sa ne vada unchiul, matusa si verisorul meu de la San Marino. Gabi, matusa mea, va fi o prezenta destul de activa in viata ta pentru ca este foarte apropiata de mine si tinem tare mult una la alta. Ea a stat mai mult cu mine cand eram mica dar acum, chiar daca s-a mutat din tara vorbim foarte des la telefon si nu ratam nici o ocazie de a ne intalni. Drept urmare, ne-am aventurat pe strazile Romei si cu ei si chiar daca eram la capatul puterilor m-am bucurat din plin de fiecare clipa petrecuta impreuna. Inafara de locurile unice, Roma ne-a oferit si momente de neuitat alaturi de cei dragi. Mi-era dor sa ma plimb pe drumuri nestiute, sa stau 24 de ore din 24 cu tati si sa uit efectiv de notiunea timpului. Norocul nostru a fostcai am avut parte si de zile pline de soare. Chiar daca era sfarsitul lui septembrie, a fost foarte cald, in jur de 30-35 de grade. Ce ne puteam dori mai mult? Stii ce mi-am dat seama acum? Urmatoarea vacanta o vom face impreuna, Daniel. Asta chiar ca va fi ceva inedit pentru toti. Sa vedem atunci de ce surprize vom avea parte. Cred ca nici nu va mai conta locatia prea mult pentru ca tu vei fi centrul universului nostru si nimic nu ni se va mai parea mai impresionant decat tine. Deja simt asta in adancul inimii mele si ma bucur enorm ca in scurt timp vei face parte din viata noastra. Va fi un alt vis devenit realitate. Abia astept!!!

Buna, dragul meu Daniel! Mami si tati sunt foarte fericiti pentru ca ne-a zis domnul doctor ca te dezvolti bine si totul decurge normal cu sarcina. Ai 450 de grame deocamdata dar te faci tu baiat mare acus. Chiar sunt curioasa cat vei lua in greutate pana cand te vei naste pentru ca mi-a zis mama ca eu am avut 2kg si 500g iar fratele meu 2kg i 700g la nastere. Nu imi pot imagina cum o sa pot tine in brate un copil atat de mic si sper sa te faci macar de 3kg. Ín rest, sa stii ca si de data asta mami a plecat plangand de la morfologia fetala... Eram foarte emotionata ca te-am vazut acolo jucaus si in primul rand pentru ca am aflat ca esti bine. Totodata, cred ca am inceput sa plang si pentru ca mi-a zis doctorul ca sunt cam grasuta si sa am grija ce mananc. Eu nu ma vedeam grasuta ci normala pentru luna a 5-a de sarcina dar se pare ca dulciurile chiar au un efect negativ asupra organismului meu. Deodata am inceput sa imi fac procese de constiinta ca mananc prea multe dulciuri. Problema e ca la mine la birou se iveste aproape in fiecare zi cate o ocazie de servit ceva dulce - un coleg care isi sarbatoreste ziua de nastere sau ziua de nume, se intoarce vreun manager din bussiness trip, sau mai paraseste careva compania. Iar eu in fata prajiturilor parca nu pot sa spun nu. Mi se face pofta instant. Nu stiu cum voi rezolva problema asta.

In alta ordine de idei, asa ca prima impresie dupa fotografiile 4d mie mi se pare ca semeni cu tati pt ca ai fruntea ca el si nasucul parca e al lui. Sa stii ca m-am amuzat tare mult cand am vazut ce nas mare ti-a iesit in poza dar am inteles ca e nomal pentru ca ecograul mareste foarte mult in general. Acum sa vedem cu cine vei semana. Ne vom da seama de asta din prima clipa in care te vom strange in brate pentru ca mami era bruneta cu ochii negri cand era mica iar tati blond cu ochi albastri. Dar asta nu mai conteaza asa mult acum. Important e ca tu sa fii sanatos.

Te pupa dulce mami si am o surpriza pt tine - saptamana viitoare suntem in concediu. Mergem la Roma! 

Nu am mai scris de aproape doua saptamani in jurnal dar sa stii, dragul meu bebelus, ca am avut parte de niste zile de septembrie tare frumoase si linistite. Ziua eram la munca dar seara mai gateam cu tati, ieseam sa ne plimbam sau ne uitam la un film dragut. In week-end a venit fratele meu, Paul, din vacanta lui petrecuta la rudele din San Marino si a stat 2 zile si la noi. M-a bucurat foarte mult prezenta lui si ma distra cand imi spunea “burtica”. Mi-a adus de la matusa mea cateva hainute simpatice pentru gravidute si acum vin la serviciu cu noua mea salopeta albastra. Doar i-am spus lui Gabi sa nu mai cheltuie bani cu mine dar nu s-a putut abtine. Cica a vrut sa imi faca o surpriza… Acum sa vedem cat timp ne vor mai veni surprizele ei pentru ca noi de-abia de-acum incede sa crestem in adevaratul sens al cuvantului. M-am ingrasat 5kg de la inceputul sarcinii pana acum si abia astept sa te masoare si pe tine domnul doctor, joi, la morfologia de trimestrul 2. Poate nu mai esti totusi chiar asa de slabut cum mi-ai parut ultima oara. Te pup dulce si o sa revin curand cu impresii dupa ecografie. Sper din suflet sa fie totul bine. Te iubesc enorm!

Azi e o zi de toamna in toata regula. Dimineata ploua si in continuare e inorat afara dar eu ma simt minunat. Am o stare de spirit foarte buna si sunt sigura ca ti-o datorez tie, bebelusul meu simpatic. Imi esti atat de drag cand te simt in burtica cum te joci; ma faci super fericita!! Tati te-a simtit si el putin aseara si parea entuziasmat dar parca nu l-am vazut sa impartaseasca chiar aceeasi senzatie de uimire si bucurie pe care am simtit-o eu prima oara. Cred ca nu e totusi acelasi lucru cand simti din exerior si in plus cred ca nici nu a simtit miscarea ta cu aceeasi intensi tate fata de cum am simtit-o eu. In rest sa stii ca ma bucur de cateva zile de relaxare si odihna; dupa toata agitatia de saptamana trecuta chiar aveam nevoie de putina liniste si somn… Am dormit in week-end pana la pranz, tati ne-a rasfatat cu clatite cu ciocolata si seara ne-am plimbat ca doi indragostiti ce suntem  In week-endul asta parca am fost mai indragostiti ca niciodata. Tati mi-a zis ca imi sta foarte bine cu burtica si ca sunt cea mai simpatica mamica din lume. Ma ajuta mult cuvintele lui in perioada asta in care vad cum ma schimb de la o saptamana la alta. Tin sa iti spun ca am gasit si un remediu pentru durerile mele din partea stanga. Am inceput de ieri sa iau dupa masa un carbune medicinal care arata ca o pastiluta neagra si care absoarbe gazele din stomac astfel incat ma ajutam sa nu ma mai balonez. Sunt convinsa ca asta era cauza durerilor mele cu toate ca la inceput mi se parea ca nu are legatura stomacul cu partea care ma durea. Acum ma simt mult mai bine…dupa o luna de dureri zilnice… Ce bine!! Te pup dulce pe nasuc, scumpul meu!

A mai trecut o saptamana si odata cu ea a trecut si vara... A fost o saptamana grea si obositoare iar mami te-a chinuit tare mult, bebelusul meu frumos. Luni am dat examenul pentru carnetul de soferi (sala) si l-am luat dar asta a insemnat o noapte nedormita si un week-end stresant in care am uitat de mine si am facut numai teste. Apoi au urmat cateva sedinte de condus si joi m-am prezentat la testarea practica de care nu am reusit sa trec. Ce nebunie a fost in ziua aia... mi-am pus toate sperantele in puterea mea de concetrare si in hotararea mea de a lua acest carnet iar dezamagirea a fost imensa cand mi-a spus agentul ca sunt respinsa. Ajunsesem la capatul puterilor, plecata de acasa de la 6 dimineata, am asteptat sa vina randul meu pana la ora 2... Mi-era foame, sete, somn...vroiam sa se termine odata toata povestea asta. Si in cele din urma s-a terminat dar nu cu happy-end. Am condus bine, chiar m-a laudat si agenul dar am facut o greseala dupa 10 minute, care lui i s-a parut de neconceput: am virat la dreapta de pe banda din mijloc, fara sa fac preselectarea. M-am gandit tarziu la lucrul acesta; eram concentrata la semafor, la pedale...whatever, ce mai conteaza acum? M-a intristat foarte mult faptul ca nu am luat carnetul si am fost dezamagita si trista toata seara. Am plans, am ras, nu mai stiam ce e cu mine dar mi-am revenit dupa un somn adanc. Acum trebuie sa o luam de la capat dar data viitoare cand ma duc sa dau orasul le spun ca sunt insarcinata si sa ma testeze printre primii pentru ca nu as mai suporta sa astept atatea ore. Poate data viitoare e cu noroc.

Am observat insa ca nu am avut nici un fel de durere in ziua cu examenul si cred ca er legatura cu faptul ca nu prea am mancat deci nu m-am balonat si nu mi-a mai facut probleme intestinul gros. Uite asa am avut eu ocazia sa mai descopar cate ceva in ceea ce priveste sarcina. M-am hotarat sa mananc mai mutin si mai des ca sa las timp stomacului sa digere mancarea. nu vad cum altfel as putea sa scap de dureri. Mai evit si alimentele care baloneaza in general si asteptam sa vedem schimbari.

Sper ca nu te-a stresat mami si pe tine cu prostiile ei. Te-am vazut la ecograf sambata trecuta si mi-ai parut cam slabut. Aveai manutele si piciorusele lungi si subtiri dar doctorita mi-a zis ca te dezvolti normal si ca e totul in regula. Azi incep din nou tratament cu augmentin pt ecoli si poate scapam si de problema asta. Trebuie sa o luam de la capat cu analizele luna asta si pe 22 septembrie avem programare pt morfologia fetala de semestrul 2. Speram sa fie totul bine. Tu esti cel mai important penru noi si de fiecare data cand te simt in burtica cum misti imi trece orice suparare si zambesc. Te iubim enorm si abia asteptam sa te mai vedem la eco. 

Ce dragut!! Am avut ieri niste senzatii de vis: l-am simtit pe bebe!!! L-am simtit de mai multe ori: o data la munca, apoi seara la cina si cand m-am intins putin pe canapea. A fost ca o vibratie, ca niste fiori ce mi-au trecut prin burtica. Parca era un futuras care zbura pe-acolo in voie. Nu pot sa descriu exact ce am simtit asa cum nu pot descrie in cuvinte ce sentimente am trait. Din acel moment imi vine sa tin mana pe burtica non-stop si sa-l mangai, sa vorbesc cu el; s-a creat o legatura intre noi si abia astept sa ma mai salute. Azi nu mi-a dat inca nici un semn si e deja ora pranzului. Se vede ca e baietel – doarme pana tarziu J. Sunt din nou intr-o stare de fericire maxima si nu ma mai intereseaza nimic din tot ceea ce ma inconjoara. Eu cu bebe avem o lume a noastra in care totul e frumos si lipsit de grijile cotidiene. Parca plutesc pe norisori.Mai rau e ca nu am scapat nici de ecoli nici de durerea din partea stanga. Mi-am facut pentru maine o programare la un medic generalist sa vedem ce poate fi pentru ca de la sine vad ca  nu trece durerea asta care ne necajeste de aproape doua saptamani. Intre timp examenul pentru carnetul de soferi bate la usa, si eu nu am nici o tragere de inima sa ma apuc serios de invatat. Si totusi trebuie sa scap cat mai repede de problema asta a examenului pentru ca incepe sa imi creasca burtica si nu vom putea sa mai facem ore de condus. Sa vedem cum se va termina si povestea asta…Oricum de o saptamana parca imi creste burtica in fiecare zi cate putin. Deja arat a viitoare mamica. M-am ingrasat 3 kg in 4luni jumate dar cresterea lui bebe e din ce in ce mai vizibila. Am inceput sa imi cumpar haine pentru gravidute cu toate can u le port inca. In week-end am gasit intr-un magazin un model dragut de camasa cu pliuri care mi-a placut foarte mult si mi-am cumparat doua: una mai mica si una mai mare. Ce lucruri ciudate faci cand esti insarcinata J. Tati nici macar nu ne-a certat cum facea inainte cand imi cumparam lucruri de care mai aveam, si de data aceasta erau fix acelasi model si aceeasi culoare. Il trecem la capitolul pofte si asa vad ca altfel de pofte nu am inca.

Duminica, 14 august mami si tati au implinit 1 an de casnicie. Nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul si cate lucruri s-au schimbat intr-un singur an. Ne-am mutat de doua ori, am fost in doua vacante minunate la Barcelona si in nordul Italiei, am petrecut primul Craciun si primul Paste impreuna ca o familie si din mai ai aparut tu in ecuatia iubirii noastre. Ziua nuntii parca e undeva departe pierduta in negura timpului, parca a fost un vis frumos de vara care a durat totusi prea putin. Imi amintesc ca eram coplesita de emotii si nu imi mai dadeam seama de nimic din ceea ce se intampla in jurul meu. Parca pluteam si toate miscarile le faceam mecanic; cred ca daca nu vedeam intre timp de zeci de ori filmarea, astazi nu imi aminteam mai nimic din tot ceea ce s-a intamplat in ziua nuntii. Stiam doar ca am zis DA amandoi la starea civila iar apoi ne-am jurat iubirea in fata lui Dumnezeu si am petrecut pana cand rasaritul ne-a gasit imbratisati, cu lacrimi in ochi, de oboseala si emotii.Anul acesta, 14 august a fost o zi plina, intr-un week-end agitat, in care am fost acasa la Bacau, apoi la Onesti si ne-am intani cu foarte multa lume. Cu totii se mirau de burtica mea pentru ca inca nu se vede ca sunt insarcinata cu toate ca eu simt ca creste pe zi ce trece. Incet dar sigur… Deja ma strang toate perechile de blugi pe care le am si multe tricouri imi vin prea stramte si simt ca ma sufoca. Nu mai vorbesc de cateva rochii si fuste care nu ma mai incap deloc. M-am ingrasat doar 2 kg pana acum dar se pare ca tu ai nevoie de spatiu si nu vrei ca mami sa te incorseteze cu nimic. Am sa iti las cat mai mult “loc de joaca”, iepurasul meu, chiar daca asta va insemna sa imi schimb cat mai curand garderoba. Incepusem sa iti povestesc de week-end-ul petrecut in locurile natale. Ei bine, nu a fost o vizita prea reusita pentru ca  mami a avut niste dureri (uneori mai mici, alteori mai mari) in zona coastelor, in fata, pe partea stanga. Joi si vineri le-am simtit mai degraba ca niste dureri in urma unei lovituri, nimic deranjant, dar sambata, duminica si luni au devenit din ce in ce mai taioase. Nu stiu ce poate fi pentru ca am observat ca daca stau intinsa in pat imi trece si de aceea nu am ajuns inca la urgenta. Eu cred ca e vre-un organ deranjat de prezenta ta acolo in burtica dar doctorita mi-a zis ca esti prea mic ca sa imi provoci deja dureri de genul asta. Deocamdata m-au mai lasat durerile si sper sa treaca de la sine. Ideea e ca din cauza lor nu m-am simtit prea bine nici duminica seara cand am iesit in oras cu nasii sa sarbatorim marele eveniment – 1 an de la nunta noastra. Asta e…iubirea cere sacrificii. Si te iubeste mami mult mult de tot si voi indura orice pentru tine. In plus tati are grija de noi si doar prezenta lui ma face sa ma simt mai bine. Important e ca tu sa fii bine si speram ca ne-a trecut intre timp si infectia cu ecoli. Zilele astea imi recoltez din nou culturi din col. Multi pupici!!

Cred ca daca Hamlet era femeie insarcinata avea alte intrebari existentiale la care trebuia sa gaseseasca raspuns, mai grele chiar decat celebrul “To be or not to be?”Cel putin mie mi se intampla mult prea des in ultima vreme sa ma izbesc de doua intrebari venite din partea celorlalti si carora nu le-am gasit inca cel mai poltrivi raspuns, si anume: “cum vei naste?” si “cat vei sta acasa dupa nastere?”  Ma obosesc foarte mult toate comentariile de prisos, sfaturile si mirarile, toate incercarile celor din jur sa ma faca sa aleg varianta pe care ei o vad cea mai buna. Raspunsurile mele sunt cat se poate de simple deocamdata: vreau sa nasc natural si sa stau doi ani acasa cu bebe dar se pare ca nu multumesc pe nimeni zicand asta. In primul rand nu inteleg de ce se implica altii atat de mult in niste lucruri care de fapt ne privesc strict pe noi: eu, tati si bebe. De ce se procupa altii ca voi avea dureri mari la nasterea naturala, nasterea prin cezariana fiind mai putin traumatizanta atat pentru mine cat si pentru bebe, ca 12 milioane sunt prea putini bani pentru cate cheltuieli apar in timpul concediului maternal si altele de genu… Toata lumea imi da sfaturi din experientele vecinelor, rudelor, prietenelor, toata lumea e preocupata de aceste aspecte prea personale dupa parerea mea. Mai rau e ca se mai intampla sa ma intrebe si cate o prietena apropiata si eu incep sa am reactii ciudate si sa le spun in fata ca nu vreau sa aud comentarii inutile in legatura cu asta. Sper sa ma inteleaga… Nu stiu ce ma determina sa aleg nasterea naturala, nu stiu de ce vreau sa stau acasa doi ani. Am o singura explicatie: asa simt. E posibil ca lucrurile sa se schimbe intre timp dar deocamdata nimeni si nimic nu ma sperie. Nu imi doresc decat sa fim toti trei sanatosi si sa fim o familie fericita. Restul nu mai conteaza, ma simt cuprinsa de o liniste si de o stare de bine de nedescris. Nu vreau sa imi tulbure nimeni aceasta liniste… e atat de frumos sa astepti un bebe. Imi rasuna mereu in minte versurile unei melodii pe care o aud deseori la radio: “I’ll never be alone…” Ce poate fi mai frumos?