Am plecat spre spitalul „PROF. DR. PANAIT SÂRBU” (Giulesti) marti dimineata, pe 19 octombrie 2010. La 8 ar fi trebuit sa fim acolo, insa noi am plecat la 8 de acasa. Noaptea trecuta nu am dormit deloc. Am stat cu tati la nasi pana la 5 dimineata, apoi m-am intins in pat, gandindu-ma la ce va urma.

Asadar am pornit spre maternitate. Surprize, surprize...pe drum au inceput contractiile dureroase, de scurta durata si foarte dese. Era mare aglomeratie la acea ora in Bucuresti, era un trafic infernal. Asa ca tati a mers numai pe linia de tramvai, cu avariile puse. A sfidat chiar un politist cand a facut lucrul asta in paralel cu el. Masina politiei era in rand cu zecile de masini, sutele...iar noi pe linia de tramvai. Bineinteles ca a ajuns imediat langa noi sa ne ceara socoteala, iar tati i-a explicat ca nasc si ne indreptam spre maternitate. Ca in filme, nu altfel...

Am ajuns pe la 9, in acelasi timp cu doctorul Moisa. M-a consultat, mi-a spus ca am dilatatia colului de 3.5 si m-a trimis numaidecat in sala de nasteri. Pe la 10.30 doamna Moisa mi-a facut anestezia epidurala. Am tot asteptat eu sa-si faca efectul, insa in zadar. Am inteles ca mi s-ar fi administrat 4 doze. Pe la 11.15 mi-a rupt doctorul membranele si am pierdut apa. Din acel moment au inceput durerile crunte. Dureri ca de menstruatie, inzecite. Imi venea sa ma urc pe pereti de durere. Strangeam de pat, de tot ce apucam. Norocul meu ca agonia asta nu a durat decat 2 ore. Dupa ce a curs apa am ajuns, cu ajutorul contractiilor foarte dese si foarte puternice, la o dilatatie a colului de 10 cm. Eram gata de nastere. In tot acest timp am pastrat legatura prin sms cu tati, desi mi s-a spus mereu sa-mi inchid telefonul. Asta m-a ajutat psihic foarte mult. La ora 11:06 imi scria: "Usor, usor se strange lumea sa ne sustina! Te iubesc.". I-am scris: "Te iubesc! In curand vom fi 3! Bebe e bine." La 11:24 tati : "Tine-ma la curent, nu pot sa urc la tine pana la ora 14, daca nasti pana atunci urc pe scara de incendiu." Eu i-am raspuns: "Haha. Uite mi-a rupt dr. Moisa membranele, a curs apa. Am 3,5 dilatatie. Bebe bine." Inca mai puteam zambi. Durerile mari au inceput imediat dupa aceea. La 12:10 tati: " Imi mai zici ceva?" Si i-am zis: "Nu mai pot de durere...nu-si face ef". Ma refeream la anestezia epidurala, care la mine nu si-a facut efectul. La 1% din femei nu prinde. Am fost un caz aparte, din nefericire. Se zice ca de ce ti-e frica nu scapi. Asa a fost. De cand i s-a intamplat Stefaniei asta, m-am gandit ca s-ar putea sa am aceeasi soarta. Bine ca m-am dilatat foarte repede si am nascut imediat. Am impins de cateva ori si gata. I-am scris lui tati: "Am dilatatie completa...jumatate de ora". Asa auzisem de la moasa. Ca intr-o jumatate de ora ar trebui sa nasc. La 12:31 tati: " Iubireee". La 13.05 am nascut un baietel exact asa cum mi-am dorit. Dupa 9 luni de asteptare, mai bine zis dupa 37 saptamani si 6 zile, te-am putut vedea. Te-ai nascut avand 3 kg, 51 cm, esti brunetel, esti perfect. Ti-au dat scor apgar 9, deoarece ai avut extremitatile putin depigmentate. Asta imediat ce ai pasit in lumea extrauterina. Apoi ti-ai revenit. Eram putin suparata. Le-am spus cadrelor medicale ca asta a fost motivul pentru care eu am ales in cele din urma sa nasc natural in loc de cezariana. Sa porneasca notarea de la 10, nu de la 9, ca in cazul cezarienei. Vroiam sa fii premiant inca din prima clipa. S-au amuzat. Am anuntat la 13:52 prin sms pe toata lumea: "Gata. Am nascut la 13:05 un baietel frumos si sanatos. Are 51 cm si 3 kg. Sunt ok acum." La 13:59 tati imi scria: "L-am vazut, mi-a scos limba. Este extraordinar!" La 14:18 tot tati: "Cum pot sa ajung la tine?" Am fost dusa intr-un scaun cu rotile in salon. Am lesinat pe drum. Cam asa am fost toata ziua. Am lesinat de vreo 3 ori. Nu puteam sta in picioare. Abia pe la 19 seara m-am simtit putin mai bine si am rugat o infirmiera sa ma duca sa-mi vad copilul. Salonul meu era la etajul 1, iar camera nou nascutilor era la parter. Am mers cu liftul, in scaunul cu rotile. Te-am vazut! Te-am tinut in brate! Ce moment unic! Ce emotii de nedescris. Esti un baietel perfect, mami. Parca semeni cu mine la fata. Si ce mult par ai! Si brunet pe deasupra. Te-ai nascut cu freza deja facuta, freza moderna. Semeni cu tati la par, atunci cand l-am cunoscut eu, cu 5 ani si jumatate in urma. Acum e grizonat, dar tot frumos e. Am doi baieti frumosi! Va iubesc atat de mult! Sunteti toata viata mea!

Ti-am soptit la ureche ca te iubesc enorm, pana la Dumnezeu si inapoi, te-am pupat si apoi te-am dat asistentei sa te puna la loc. Ai inceput sa plangi cand te-a asezat in patut. Cred ca vroiai la mamica ta. Probabil ca mi-ai recunoscut vocea, doar m-ai ascultat 9 luni. Ai fost parte din mine atatea luni.

De a doua zi am mers din 3 in 3 ore la tine, sa te alaptez. Am stat o saptamana in spital. Am primit numeroase vizite, telefoane si mesaje. Toti ne ureaza tot binele din lume.

 

Ai fost declarat in maternitate de tati, apoi el s-a dus si a scos si certificatul de nastere. Te vei numi Tudor Luis Alexandru. Sper sa fii mandru in viata de numele pe care il porti.

Am ajuns acasa luni, 25 octombrie 2010. Tati si nasii, Oana si Tudor, ne-au scos din spital. Acasa ne-a asteptat Buna cu sampanie si prajiturele. Am primit cadou un pandantiv de aur cu litera L, de la Luis. Ulterior ai primit de la Andrei si Omar o bratara de aur. Le-am agatat de patutul tau, alaturi de o iconita sfintita, primita din maternitate de la un preot.

Ce bine e acasa! Abia asteptam sa plec cu tine din spital. Mami ti-a vorbit tot timpul in maternitate, cand venea sa te vada. Iti spuneam ca in curand vom ajunge la noi acasa, unde e atat de frumos! Te-am schimbat pentru prima oara. Imi tremurau mainile. Esti atat de micut, de firav. Esti bibeloul nostru de portelan. Tati a vrut sa petreaca putin timp numai cu tine, fiindca o saptamana el nu a avut privilegiul. Doar i te aratau la usa cateva minute. Ati dormit impreuna. Ce fericit e tati! Au venit mai tarziu la noi sa ne ureze bun venit si bunicii tai din partea mea, si Miha, Iri, bunicii din partea lui tati, cu Danuta, Tania si Maria. Lumi a sosit din Italia a doua zi, miercuri, si cum a putut de repede a venit sa ne vada. Ea si-a dorit foarte mult sa fie alaturi de mine cand nasc, insa nu a putut. Cum e si ea insarcinata, a trebuit sa stea sa-si mai faca niste analize. Oricum, ne viziteaza de atunci aproape zilnic. Vrea sa ramana in Romania cam o luna. 

Joi, pe 28 octombrie 2010, am primit vizita unui pediatru, care ne-a invatat cum sa te ingrijim. Tot in ziua aceasta a cazut si buricul. Din ziua urmatoare am inceput sa facem baita. Iti place sa te spele mami, mai ales in pozitia broscutei. Cand stai pe burtica esti cel mai fericit!
Nu cred ca exista ceva mai minunat pe pamantul asta, insa deja mi se pare foarte grea "meseria" de parinte. Consider ca ti-am dat nastere la momentul potrivit. Nu stiu daca am fi facut fata mai devreme. Primele nopti acasa, doar noi 3, au fost crunte. Radeam si plangeam cu tati, te plimbam prin casa pe rand ca sa te linistim, tati cauta pe internet si in carti solutii...De fapt cred ca a fost dificil pentru tine sa te adaptezi unui nou mediu, si de multe ori iti era pur si simplu foame fiindca nu prea te saturi doar sugand laptic de la piept, asta fiindca obosesti foarte repede si te ia somnul in timpul mesei.

Incet, incet, invatam sa fim parinti buni. Incepem sa te cunoastem mai bine, sa iti stim nevoile. Si avem, din fericire, foarte mult suport din partea familiilor. Bunicele tale ne fac de mancare, ne spala si calca lucrusoarele. Mama mea si surorile mele au venit pe rand si au dormit cu noi cand tati a trebuit sa plece la treaba. Sunt innebuniti dupa tine toti. Aproape zilnic vin sa te vada bunica si matusile Lumi, Miha si Iri. Tania nu ar mai pleca de langa tine. Nu s-ar mai duce nici la scoala, nici la Contrapunct, nici n-ar mai manca. Ma roaga mereu sa i te dau si ei sa te tina in brate. Maria nu e chiar asa. Ii e drag de tine, dar isi acopera urechile cand incepi sa plangi fiindca ei ii place linistea. Il cearta si pe tati cand da muzica prea tare. Ea vine la noi si ma ia pe mine in brate si ma pupa. Parca ar stii cata nevoie am de intelegere si afectiune. E un copil minunat, foarte profund la varsta de 4 anisori. Buna noastra nu stie cum sa se mai imparta. Ea trebuie sa aiba grija si de verisoarele tale. Te mai ia la ea cate doua ore ziua ca sa ma pot odihni si eu langa tati, si mai vine uneori si noaptea. Te trezesti la o ora, doua, trei si plangi de foame. Noroc ca mami are deocamdata destul laptic.

  

Cam de pe 1 noiembrie 2010 am inceput sa te scoatem afara. Mami si tati au implinit 3 ani de cand s-au casatorit religios. Am sarbatorit in cel mai minunat mod posibil, petrecand timp toti 3. Prima noastra aniversare alaturi de puiutul nostru. Am fost sa te inscriem la un medic de familie. Te-au cantarit si aveai 3570 g, adica intr-o saptamana de la iesirea din spital aveai cu 620 g mai mult! Cand te-au masurat am fost surprinsi sa vedem ca de fapt nu ai decat 49 de cm, nu 51 cum ne-au spus la maternitate.  

In ciuda faptului ca suntem in noiembrie, temerile mele ca nu te voi putea scoate la aer curat, la plimbare cu caruciorul, s-au naruit, pentru ca este o vreme absolut superba. Sunt 20 de grade in Bucuresti in zilele acestea de toamna. Iesim zilnic afara. Si ce mult iti place! Stai asa linistit ca te ia somnul. Si mie imi face bine miscarea. Am inceput sa fac si masaj adevarat. O data pe saptamana, cate o ora si ceva. Mai am de dat jos 10 kg ca sa arat bine, adica sa fiu cum eram la nunta. Silueta de atunci este reperul meu. La anul voi merge cu tati la sala, dar asteptam sa te faci tu putin mai mare, sa poti fi hranit si cu altceva in afara de laptic de la san, ca sa te putem lasa cu Buna cateva ore. In cartea "Mama si copilul", de Capraru, scrie ca o femeie are nevoie de 9 luni pentru a se pregati sa devina mama si dupa ce naste de inca 9 luni pentru a redeveni femeie.

  

Din ziua de 19 octombrie 2010, ora 13.05, am pasit intr-o noua viata. O noua si palpitanta viata in trei. Mami si tati iti promit ca te vor iubi neconditionat toata viata, ca vor avea grija de tine, te vor proteja si te vor sustine mereu. Speram sa ne faci mandrii de tine. Bine ai venit in lumea noastra!    

 

Speram eu sa mai fie 14 zile, fix 2 saptamani pana sa nasc, adica acel 1 Noiembrie...Dar s-ar putea sa se intample mai devreme. Vineri si sambata noapte am avut dureri ca de ciclu in partea de jos a burtii, dar s-au dus odata ce mi-am schimbat pozitia in care stateam in pat. Vineri eram acasa cu tati si m-a ridicat el de pe partea stanga, ca nici nu puteam sa ma misc de durere, iar sambata eram la mama, caci am  stat la ai mei si in acest weekend. Dar nu a durat prea mult durerea. Cam 5 minute.

Duminica noapte, pe 17 octombrie 2010, am ajuns acasa la ora 23. M-am apucat sa fac mancare. Tati a venit pe la 2 noaptea. Pe la 3 ne-am bagat in pat. Raceala asta tot nu-mi da pace. Imi curge nasul rau, ma doare in gat...M-am cam chinuit sa dorm din cauza asta, dar nu am mai avut nici o durere abdominala.

M-am trezit la ora 12 din cauza unui reminder despre ziua lui Sebi, fostul meu sef, de care am mare drag. I-am scris sms cu La multi ani si i-am spus ca mai am maxim 2 saptamani si nasc. Ce-ar mai fi sa se intample azi, de ziua lui?

Asadar azi, 18 octombrie 2010, la ora 13, avand 38 de saptamani fara 2 zile, cum stateam intinsa in canapeaua din sufragerie si comentam pe la niste poze pe facebook, am simtit ca ceva incepe sa curga din mine. M-am dus la toaleta. Se pare ca a cazut dopul gelatinos. Caut inca o data pe net sa vad ce inseamna asta. Oricum eram informata. Stiam ca e primul semn...dar ca mai poate dura o saptamana, doua pana la nastere.

"Pierderea dopului inseamna ca se apropie travaliul?

Se pare ca exista o multime de zvonuri referitoare la semnificatia pierderii dopului gelatinos. Desi veti gasi cu greu o femeie insarcinata care nu se intreaba cand anume va intra in travaliu, aspectul mucusului nu raspunde cu certitudine la aceasta intrebare.

Cu alte cuvinte, pierderea dopului gelations este adesea primul semn ca se apropie travaliul. Dar inainte de a da fuga la sala de nasteri a maternitatii, amintiti-va ca multe femei intra in travaliu abia dupa o saptamana sau doua dupa pierderea dopului gelatinos. De fapt, daca sunteti la termen – ceea ce aproape prin definitie inseamna ca in cateva saptamani va veti tine in brate nou-nascutul – de obicei nu este nevoie nici macar sa va sunati medicul.

Indiferent in ce situatie sunteti, aveti rabdare cu propria persoana si rasfatati-va un pic. Lungiti-va pe pat, incercati sa va relaxati si lasati natura sa-si urmeze cursul. Aveti grija sa va odihniti cat mai mult deoarece veti avea nevoie de aceasta odihna atunci cand incepe travaliul. Poate ca sunteti pe cale de a infaptui un miracol din clipa in clipa :)"

Am vb cu Stefi care a zis ca ea a nascut la 2 zile dupa ce i-a cazut acest dop, iar apoi, vorbind cu Dana, ea m-a sfatuit sa-l sun imediat pe doctor. Eu ziceam sa merg cu tati direct la cabinet, tot aveam programare la 15.30 astazi. Dar cand mi-a spus ca la ea, dupa ce s-a intamplat asta, s-a si rupt apa, a mers la spital si a nascut in aceeasi zi...M-a facut sa-l sun imediat. Medicul meu, Marcel Moisa de la Giulesti, mi-a spus sa merg direct la spital. Dar eu nu am nici o contractie, nu mi s-a rupt apa...O sa ma indrept spre Giulesti. Dumnezeu sa fie cu mine si cu bebicul meu! Sa ne tineti pumnii!!!

Ne-am intors de la spital. Am ajuns abia pe la 19 seara acolo, m-a controlat un alt medic fiindca al meu asista la o nastere, si dupa ce a discutat cu Dr Moisa prin telefon, ne-a spus sa revenim maine dimineata la 8. Nici pana la aceasta ora (21) nu s-a intamplat nimic de genul rupt apa sau contractii dureroase. Dar am aflat si eu la acest control ca atunci cand mi se intareste burta inseamna ca am o contractie nedureroasa. Asadar, maine dimineata la 8, daca nu se intampla nimic in timpul noptii, vom merge din nou la spital. Sunt sanse foarte mari ca tu, Luis Alexandru, sa te nasti balanta ca mami a ta, si nu scorpion, cum am crezut timp de 9 luni.

Este 15 octombrie 2010, avem 37 saptamani si 2 zile. Ar trebui sa mai fie 16 zile pana te vom tine in brate, micutul nostru bebelus. Suntem asa nerabdatori sa-ti vedem mutrisoara simpatica, grimasele pe care le vei face, sa auzim onomatopeele pe care le vei scoate pe gurita...

Am fost ieri, asa cum ziceam, la Afi Palace mall cu Dana, matusa ta. Tati a plecat cu baietii inainte. Cei de la ProFM au pus de doua ori melodia Adella. Au venit si Iri cu Ali, Omar, Robi si nasa Oana. Am participat la un concurs si am castigat un voucher in valoare de 100 ron. Bucuria mea! Mi-am luat cu acesta o vesta impletita si o esarfa.  Din pacate nu erau participante in concurs magazinele de hainute pentru bebelusi. Cu toate acestea, tot am trecut printr-unul si ti-am luat o pijama noua formata din pantalonasi cu ciorapei si bluzita. Ti le-a spalat si calcat mami azi.

Am reusit sa racesc din nou. Este pentru a treia oara in 9 luni. Dar nu e cea mai grava raceala. Acum imi curge nasul, am o nara infundata si ma doare foarte tare in gat. Am baut azi 4 cani de ceai cu miere si lamaie, am luat un paracetamol si vreo 3 strepsils. Ce transpiratii m-au luat dupa paracetamol...Sper ca-si va face rapid efectul. Acum ma dor sinusurile. Chiar ma gandeam ca a fost excelent in timpul sarcinii, ca nu m-au mai durut, iar inainte imi faceau mari probleme. Dar iata ca au revenit, sper ca nu pentru multa vreme.

Zilele acestea a mai avut loc o premiera. Am inceput sa fac exercitii Kegel si sa fac masaj perineal cu ulei Weleda. Sincera sa fiu nu-mi fac placere nici unul, nici celalalt. Dar daca ma vor ajuta, n-am incotro, trebuie sa le fac.

"Masajul perineal si exercitiile Kegel: recuperarea dupa epiziotomie

In prezent, femeia insarcinata are mai multe optiuni vis-a-vis de felul in care va naste: natural, prin cezariana, sub apa etc.

In cazul in care te hotarasti sa optezi pentru o nastere naturala, trebuie sa stii cateva lucruri despre epiziotomie. Aceasta este o interventie chirurgicala relizata in timpul nasterii de catre medicul obstetrician in care se sectioneaza (taie) o parte (2-4cm) din perineul tau (zona dintre orificiul vaginal si cel anal). De ce? Pentru ca daca nu ar fi sectionata, aceasta zona risca sa se rupa in timpul nasterii, iar zona sfasiata este mai greu de reconstruit si cusut postpartum (dupa nastere). De asemenea grabeste nasterea in cazul in care exista semne de suferinta a copilului, in cazul in care se foloseste forcepsul sau vacuumul pentru a extrage copilul.
Exista 2 metode prin care iti poti tonifia zona perineala si planseul pelvic in general: masajul perineal si exercitiile speciale pentru musculatura pelviana (de asemenea cunoscute si sub numele de exercitii Kegel)

Cum se face masajul perineal si care sunt beneficiile lui?

Masajul perineal consta in manevre blande de intindere a perineului in ultimele 4-6 saptamani de sarcina. Cu cat mai bine iti pregatesti aceasta zona inainte de nastere, cu atat scad sansele sa ai nevoie de o epiziotomie, iar vindecarea postpartum (dupa nastere) va fi grabita.
Acest tip de masaj este benefic cel putin din 2 puncte de vedere: in primul rand, masajul se face cu uleiuri care actioneaza ca agenti lubrifianti, marind supletea si flexibilitatea tesuturilor; acest lucru il face sa se intinda mai mult si mai usor in clipa in care se va naste copilul. In al doilea rand, efectuand masajul perineal zilnic te vei obisnui cu senzatia de intindere resimtita in timpul nasterii si vei constientiza starile de relaxare-contractie ale perineului, ajutandu-te sa te relaxezi constient.

Inainte de a incepe:

• Masajul trebuie sa fie facut zilnic, mai ales in ultimele 4 saptamani de sarcina, cam 10 minute;
• Poti sa te masezi tu, folosind degetele mari ale ambelor maini, dar in ultimele saptamani ar putea fi mai usor pentru tine sa-l lasi pe partenerul tau sa te maseze (aceasta este partea frumoasa a lucrurilor, cele 10 minute pot fi un preludiu...terapeutic!);
• Asigura-te ca ti-ai golit vezica urinara inainte de a incepe;
• Aseaza-te confortabil;
• La inceput, poti folosi o oglinda pentru a te familiariza cu zona perineala;
• Spala-te bine pe maini; foloseste uleiuri naturale (cu vitamina E, ulei de migdale sau de masline);
• Asigura-te ca nu ai unghiile prea lungi!

Cum se face masajul perineal?

Dupa ce te-ai spalat pe maini si ti-ai picurat in palme uleiul de masaj, introdu-ti degetele mari in vagin cam pana la prima articulatie interfalangiana; apasa in acelasi timp in jos si inspre lateral, ca si cum ai desena litera U, pana simti o senzatie de usoara arsura sau intepaturi; mentine presiunea cca 2 minute, pana cand zona incepe sa amorteasca, apoi respira lent si profund in timp ce iti relaxezi constient musculatura. Repeta aceeasi manevra de 2-3 ori, intercaland pauze de relaxare a musculaturii locale.
Dupa ce devii mai experimentata, poti mari gradul de intindere si presiunea pe care o aplici.
Acest masaj poate fi efectuat inainte sau dupa dus, inainte de a dormi sau ca preludiu, in cazul in care mai ai contacte sexuale cu partenerul tau."

 

Mai avem cel mult 17 zile pana la nastere. Este joi, 14 octombrie 2010, dupa ultima menstruatie avem 37 saptamani si 1 zi, iar dupa evaluarea 4D de la 22 saptamani pe care ne-a facut-o Dr. Iosup avem 37 saptamani si 3 zile. Data de nastere estimata de Dr. Iosup: 1 Noiembrie 2010.

Intr-adevar corpul meu se pregateste de nastere. Ma dor oasele pelviene, acolo unde bebe apasa cu capul. E clar ca nu mai ai loc, ca stai infipt cu piciorusele in uter. Unii imi spun ca am burta mare, altii ca nu e chiar asa...Medicul imi spune ca esti in parametrii normali. Sper sa ai 3 kg, nici mai mult, nici mai putin, ca sa te pot scoate pe unde mi-am propus. Mi-e putin teama, trebuie sa recunosc. Ma bazez pe iscusinta personalului din spital. Sper sa am noroc de un anestezist bun, care sa-mi faca epidurala la timp. N-am chef de filme de groaza. Oricum nu prea sunt pe gustul meu, la vizionat. Dar sa particip eu la unul...sa fiu chiar protagonista...Doamne fereste! Ma rog sa impingi asa cum faci acum si in momentul zero, bebe. Sa o ajuti pe mami sa te aduca pe lume. Ca daca-mi fac epidurala, nu prea o sa mai stiu ce fac acolo, cum sa particip, cum sa imping... In medicul meu am incredere, din cate mi-au spus fetele care au nascut cu el e un foarte bun profesionist. Sa speram ca va veni dupa noi la spital indiferent cat este ceasul, ca nu o sa ne lase pe mana altcuiva.

In continuare coloana mea e subreda, cand ma ridic din pat ma chinuie ingrozitor. Azi noapte mi s-a dus durerea in picioare, am dormit asa de rau...parca as avea reumatism. Sa nu mai zic si ca am observat abia la dus, inainte de culcare, ca iar mi s-au umflat picioarele. Nu mi se mai observa osul. S-au facut butuci. O sa-l rog pe tati sa-mi faca masaj.

Sunt cea mai fericita in jurul orei 11, cand ma trezesc. Azi noapte m-am dus in pat la 4. Cel mai bine imi e in picioare sau pe scaun. Cand trebuie sa ma duc la culcare, ma ia cu dureri de cap, fiindca mi-e somn si nu pot dormi.

Azi am iar un motiv sa fac miscare. Voi merge la mall, caci tati va fi intr-o emisiune la radio ProFM in studioul de acolo. Mergem sa-l sustinem. Uraaa!

 

Azi este marti, 12 octombrie 2010, o zi absolut superba. Sunt peste 20 de grade, cerul este foarte senin. Am vorbit de ieri cu Roxana, de cand a inceput sa se incalzeasca in Bucuresti, sa ne intalnim astazi. Azi ori niciodata, fiindca nu o sa tina prea mult, de miercuri am inteles ca vor incepe sa scada temperaturile.

 

Am gatit ceva de dimineata, ma rog, dupa ora 11, cand m-am trezit. Tortul cu biscuiti a fost gata de aseara, am indulcit azi pe toata lumea. L-am servit pe bunicul tau care a venit si ieri si azi la noi sa ne ajute la niste reparatii si am trimis si acasa, bunicei si matusilor tale. Pe la ora 15 am luat un taxi si am plecat sa ma vad cu Roxana in parcul Herastrau, preferatul nostru. A fost foarte placut. Am baut cate un fresh de portocale, ne-am plimbat, am stat de vorba, am facut in jur de 100 de poze. Fotografiile sunt o alta pasiune de a mea. Sunt recunoscuta pentru asta. Pe unde merg iau aparatul cu mine. Eu trebuie sa imortalizez fiecare moment important sau mai putin important.

Am plecat la plimbare desi toata lumea imi zicea sa stau potolita. Cica sa ma plimb prin curte. Nu aveam stare, bineinteles. Eu trebuie sa ies in lume, nu pot sta prea multe zile in casa, sau...ma rog, sa nu ies pe poarta. Oricum nu am ramas singura nici o clipa. Am fost langa taximetrist, apoi langa Roxana, apoi langa alt taximetrist. I-am spus Roxanei ca-si asuma o mare raspundere iesind cu o femeie careia i se poate declansa travaliul in orice clipa. Radea, dar nu era rasul ei...

Bine am facut ca am plecat. Mi-a facut bine miscarea, mai ales dupa ce am patit azi noapte. Cand sa ma ridic din pat sa merg la toaleta...soc! Coloana mea era intepenita. Atarna foarte greu bebelusul meu. Da, mami, te-ai facut baiat mare si cantaresti destul de mult. Dar totul pleaca de la problema mea de sanatate pe care o am de cativa ani buni: discopatie lombara acuta. M-a luat tati sub aripa lui si m-a condus. Nu puteam sta in doua picioare. Mi-a facut masaj, apoi mi-a pus un plasture special pentru dureri de spate, pe care mi l-a trimis Lumi din Italia, ceva destul de ciudat, cu niste pietre invelite in hartie, care au inceput sa-mi incalzeasca foarte puternic spatele de cum l-am lipit. M-am simtit mai bine dupa aceea. L-am tinut 8 ore, ca asa e indicat, si dupa atata timp el tot ardea.

  

Acum, cand scriu, am impresia ca vei iesi prin burtica in secunda urmatoare. Te impingi atat de puternic cu piciorusele in uter! Ma doare de vad stele verzi. Ma gandesc ca ceva asemanator a simtit si Buna, soacra mea, cand era insarcinata cu Silviu. Cand s-a dat jos din pat dupa nastere, a verificat daca mai are junghiul care o chinuise toata sarcina. Si...nu mai era. A putut rasufla usurata. Asa mi-a spus si Dana, cumnatica mea, ca a perceput nasterea ca pe o eliberare. Ca i-a fost foarte greu in ultima luna. Eu am momente si momente. Cand nici nu simt ca sunt insarcinata, pur si simplu nu simt nimic nelalocul lui, nu simt ca am burta mai mare decat in mod normal, cand am impresia ca duc dupa mine pietre de moara, burta toata se contracta, si e atat de tareeee si sub presiune ca e gata sa explodeze...

Am implinit 37 de saptamani astazi, luni, 11 Octombrie 2010. Nu simtim nici o modificare semnificativa. Piciorusele se misca la fel, in partea dreapta sus a abdomenului, acolo unde simt un junghi de vreo 2 saptamani.

Am fost la bunicii tai din Berceni in acest weekend. Am stat de vineri pana duminica la ei, cand a venit tati sa ne ia. Buni ne-a rasfatat cu mancare buna, ca de obicei. Tati a fost plecat la Iasi, cu jazzmanii. L-am rugat sa nu mai ia treburi atat de departe pana nasc, ca n-as vrea in momentul acela sa-l stiu la sute de km distanta.

Am mai fost de doua ori la cumparaturi, am luat tot ce trebuia din farmacie (pompa pt. nas, garmastan pt. rani pe sani, supozitoare cu diclofenac pt. mine, tifon, fasa sterila, strugurel, ser fiziologic, betadine pt. buric, unguent cu galbenele, supozitoare cu paracetamol pt. bebe), termomentru pt. camera si pt. apa, termometru electronic, doua sutiene speciale pentru alaptat, ulei de masaj pt. bebelus, betisoare de ureche speciale, pudra pt. fundulet, set de manechiura pt nou nascut, set pieptan si perie de par tot pt 0-36 luni si un set de imbracaminte foarte frumusel cu 3 bodyuri, caciulita, manusi, botosei, babetica, prosopel. Nu mi-am luat pompa de muls, am zis ca iau doar daca este nevoie. Eu simt ca nu va fi nevoie. Daca trebuie, il trimit pe tati sa cumpere. Nu stiu daca e nevoie sa-mi cumpar singura trusa de epidurala, fiindca stiu ca in unele spitale de stat din Romania asa se procedeaza. Il voi intreba pe medic lunea viitoare.

Azi noapte, duminica spre luni, iar nu ne lua somnul. A pus tati un film, si aceasta a fost sansa mea de a adormi, in timpul lui, insa era deja 5 dimineata. El a ramas pana s-a terminat, presupun ca pana pe la 6 dimineata. Parca am fi pasari de noapte. Am dormit pana la 12, dar am dormit bine, profund. 

Am vorbit cu matusa ta, Lumi, pana adineauri. Nici ea nu se culca prea devreme. Ma mir. Eu in primele 3 luni adormeam pana in ora 22 seara, nu rezistam mai mult. Oricum, ea are o sarcina total diferita de a mea. Ea are greturi mereu, are tot felul de pofte, nu suporta parfumul, cica nu s-a mai dat de doua luni... Eu nu am avut asa ceva. Slava Domnului...Presimt ca are fetita.

"Deja au trecut cele 9 luni de sarcina iar copilul poate sa se nasca oricand, dar, totusi, mai aveti inca un interval de 2 sau 3 saptamani in care se poate produce nasterea. Chiar daca cele 9 luni s-au scurs, atat dumneavoastra cat si copilul luati inca in greutate si este posibil ca in acest moment sa va simtiti foarte obosita si chiar epuizata. 

Probabil ca va ganditi ca micutul va veni pe lume in curand si va veti bucura de rezultatul celor noua luni de sarcina. Insa, acum sunteti inca "mare" si probabil ca aveti si dificultati in mers, cel mai probabil datorita pozitionarii copilului. Mai mult chiar, uterul a crescut enorm de mult si acum este de circa 1000 de ori mai mare decat inainte de sarcina.

Veti fi foarte surprinsa ca va veti recapata aproximativ aceleasi forme ca inainte de sarcina la numai cateva zile de la nastere. Totusi pana atunci va va fi de mare ajutor sa planificati si sa va organizati din timp. O mama trebuie sa decida in ceea ce priveste planificarea familiala, contraceptia, conceptia, sarcina, nasterea si ingrijirea copilului, in dialog direct cu partenerul ei de viata. Pentru ca daca totul este organizat corespunzator nu vor mai exista probleme in ultima clipa.

Viitorii parinti trebuie sa aiba pregatite haine potrivite pentru viitoarea mama dar si hainute pentru nou nascut. De asemenea mama poate alege cum sa organizeze biberoanele daca a planificat sa isi alapteze copilul pe cale artificiala. De asemenea mama trebuie sa aiba tot timpul posibilitatea sa comunice cu partenerul de viata si cu spitalul sau clinica unde urmeaza sa nasca. Daca sotul sau partenerul de viata nu este disponibil ar fi recomandat sa aranjati cu un prieten sa fie pregatit sa va duca la spital.

Dezvoltarea copilului in saptamana 37 de sarcina

Micutul acumuleaza greutate intr-un ritm accelerat in saptamana 37. Grasimea se depune pe obraji, genunchi si coate. Fata isi pierde rapid aspectul ridat iar pielea devine rozalie. Micutul respira fara probleme si este gata sa se nasca in orice clipa. Datorita pozitionarii cu capul in jos a copilului mama va simti o apasare crescuta in zona abdominala. Straturile protectoare incep sa se destrame si copilul le inghite impreuna cu restul secretiilor uterului ce plutesc in lichidul amniotic.

Schimbari cu corpul dumneavoastra dupa 37 saptamani de sarcina

In a 37-a saptamana sunteti gata pentru nastere in orice moment, cu atat mai mult cu cat copilul nascut acum este complet dezvoltat si in termen. Este posibil sa va simtiti ingreunata si intr-adevar veti continua sa acumulati greutate, odata cu cresterea in greutate a copilului.

Micutul a ajuns in cavitatea pelvica in pozitia pentru nastere. De acum corpul dumneavoastra va incepe sa se pregateasca de travaliu prin dilatarea cervixului. De asemenea "dopul" de mucus ce pana acum a jucat rolul de protectie pentru uter incepe sa se desfaca. De aceea este bine sa va consultati medicul pe aceasta tema.

Alte modificari semnificative privesc cresterea in dimensiuni a sanilor care devin mai grei si mai plini ca urmare a schimbarilor hormonale, motiv pentru care s-ar putea sa devina incomozi. In unele cazuri sanii vor incepe sa secrete colostru sau pot aparea crapaturi pe areole. De asemenea pot aparea si mancarimi pe stomac datorita intinderii excesive a muschilor stomacali.

Alte schimbari care apar sunt nelinistea crescanda datorita epuizarii si lipsei de somn, urinarile frecvente, tensiunea crescuta, nivelul crescut al zaharului in organism, hemoroizii, durerile in zona inferioara a spatelui, durerile de cap, s.a.

La ce sa va asteptati cand sunteti insarcinata in 37 de saptamani

Va apropiati de sfarsitul celui de-a 37-a saptamani de sarcina si nerabdarea creste dar veti constata odata ce micutul se va naste ca toata asteptarea s-a meritat. Veti uita toate durerile, chinurile si discomfortul cand va veti vedea si simti copilul.

De retinut ca trebuie sa va pastrati mereu o dispozitie pozitiva pe toata perioada sarcinii, pentru ca asta va va afecta in mod pozitiv copilul. Viitoarea mama trebuie sa aiba grija in ceea ce priveste dieta si sa consume numai alimente potrivite starii ei, acompaniate de exercitii usoare pentru a asigura o sarcina sigura si un copil sanatos.

O atentie deosebita trebuie acordata igienei personale pe toata perioada sarcinii. O organizare si planificare corecta va ajuta mult in perioada imediat urmatoare. Nu uitati sa pastrati numarul de telefon al sotului, medicului si spitalului la indemana, aveti pregatite toate lucrurile copilului. Si mai mult decat orice primiti-va copilul cu bratele deschise si bucurati-va de maternitate cu toate placerile si provocarile ei."

 

Sunt innebunita dupa masaj. De cativa ani buni am inceput sa fac, mai bine zis sa mi se faca, masaj profesionist de relaxare si anticelulitic. Chiar dau rezultate. Am avut perioade de luni de zile in care am facut constant. Cand am mai avut timp, am mai mers si pe la serviciu in camera de relaxare, in care avem un fotoliu de masaj. Si hidromasajul e excelent. Am avut parte de asa ceva in jacuzzi (la diverse hoteluri) si in saptamana de miere alaturi de tati, intr-un strand cu apa termala din Eger, Ungaria. Acel strand este exceptional. Eger este oraşul băilor termale, se află la 130 km est de Budapesta, este un oraş balnear renumit încă din epoca turcească. Băile termale şi ştrandul se întind pe o suprafaţă de 5,3 ha, centrul balnear fiind deschis în orice perioadă a anului. Noi am fost dupa 1 noiembrie acum 2 ani.

Acolo se afla 7 bazine cu apă termală, izvoarele acestora provenind din regiunile carstice aflate în apropiere, apa având o temperatură de 28-32 grade Celsius, benefica în tratarea bolilor reumatice şi ale sistemului nervos. Centrul de wellness acoperit ofera o gamă largă de posibilităţi de recreere şi de relaxare: diferite bazine, bazin pentru copii, jacuzzi, hidromasaj, masaj, saună, cascadă, tobogan, etc. Afara erau 7 grade, iar noi ne balaceam in apa fierbinte, de 32 de grade. Pai chiar ca nu ne venea sa mai iesim de acolo. Stateam ore in sir. Toate doamnele mai in varsta pe care le-am vazut acolo nu aveau deloc celulita. Presupun ca frecventau des acest centru. Am fost intr-o zi si la masaj, a fost pentru prima oara cand mi s-a facut masaj pe 99% din corp. Minunat! Relaxare maxima!

In timpul sarcinii am facut doar de trei ori. Mi-a facut nasa mea, specializata in asa ceva, la spate si ceafa, stand pe scaun, si la picioare, culcata pe spate. Azi am avut parte de a treia sedinta. Am stat culcata pe o parte in pat si mi-a facut la spate, apoi cu fata in sus si mi-a facut la picioare. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, nasa Oana!

Bine, mi-a mai facut tati atunci cand am venit de la mare cu picioarele butuci, fiindca statusem prea mult cu ele la soare. Si iata ca a fost benefic, fiindca mi s-au desumflat in cateva zile si de atunci nu s-au mai umflat deloc. 

Mi-au si sosit produsele de la Weleda prin curier: uleiul de masaj perineu si uleiul de masaj abdomen. Le-am si folosit in aceasta seara. Sper din tot sufletul sa ajute.  

"Bucuria de a darui viata unei micute fiinte implica o mare responsabilitate inca de la primele zile de sarcina. Constientizand faptul ca pe parcursul sarcinii corpul viitoarei mamici va suferi unele transformari atat fizice si hormonale dar mai ales emotionale, este importanta adoptarea unui mod de viata echilibrat.

Includerea masajului specific gravidelor pe perioada sarcinii aduce beneficii enorme atat viitoarei mamici cat si micutei fapturi ce se dezvolta in pantecul mamei. Va prezint pe scurt cateva din aceste beneficii ce nu pot fi dobandite prin nici o metoda sau tratament cunoscute in prezent:
-picioarele nu se umfla mentinandu-si supletea, avand senzatia de picioare usoare
-previne aparitia spasmelor musculare,
-faciliteaza circulatia venoasa de intoarcere
-previne aparitia edemelor
-mentine elasticitatea pielii eliminand sau cel putin intarziind aparitia vergeturilor si a celulitei
-echilibreaza energetic organismul prin relaxare profunda
- stare de comfort fizic si psihic ce se traduce prin buna dispozitie si incredere in sine
-elimina posibilitatea aparitiei DEPRESIEI POST NATALE (depresie ce afecteaza majoritatea proaspetelor mamici datorita transformarilor hormonale)
-starea de bine si comfort se rasfrange imediat asupra fatului. Este dovedit faptul ca acesta (fatul) percepe si reactioneaza inca din primele saptamani de sarcina la starea fizica, psihica si emotionala a mamei sale. Acesti factori sau stimuli influenteaza in mod direct sanatatea si personalitatea copilului atat in copilarie cat si in adolescenta."

 

Am fost si astazi, Miercuri, 6 Octombrie 2010, la cumparaturi. Am luat pampersi pentru nou nascuti, servetele umede pt bebe si pt mine, spumant de baie pentru parul si corpul bebelusului, vata, tampoane, pasta de dinti. Am mai pus in bagajul pentru spital 2 suzete si un biberon (0-3 luni), bodyuri din bumbac, un trening pe care ti l-a luat mami din Italia, pe care scrie "Baby team 2010". In acest costumas as vrea sa te aduc acasa. Sper sa fie ok. Il punem peste un body din bumbacel. Mai avem in bagaj si pantalonasi si bluzite din bumbac, caciulita, sosetele, manusi, prosopele si o paturica pufoasa. Pentru mine am luat 3 camasi de noapte cu halate, o pijama, papuci, ciorapi, chiloti moartea pasiunii, chiloti de unica folosinta si tampoane pt. sani.

Mai avem insa multe de cumparat. In zilele urmatoare vom merge sa luam sutien pentru alaptat, pompa de muls, garmastan pentru sani, supozitoare cu diclofenac, crema de galbenele, supozitoare cu paracetamol, termometre (pt. copil, pt. camera, pt. baie), ser fiziologic, pompa pt. nas, baneocin pt. buric,  ulei de corp pt. bebelusi, betisoare de urechi speciale, cantar pt. bebelusi...si probabil ca lista va continua.

Am aflat de curand despre un ulei de masaj al perineului de la Weleda, cu care ar fi trebuit sa ma ung din saptamana 34, si l-am intrebat pe medicul meu daca ar trebui sa mi-l iau, daca ajuta la nasterea naturala. Mi-a raspuns afirmativ si atunci l-am comandat pe internet in aceasta noapte, alaturi de un ulei de masaj pt. gravide (care e fabricat din migdale dulci, foarte bune in hidratarea pielii). Am folosit ulei de masaj de cand am aflat ca sunt insarcinata, in fiecare zi. Am alternat si cu creme de masaj speciale. Pana acum arata foarte bine burtica. Sper sa nu fac vergeturi. Ma voi unge in continuare, chiar si dupa ce voi naste. Mi-am luat si o burtiera pe care o voi purta inca din maternitate. Sper sa ajute. 

In afara de bagajul pentru spital, am pregatit acasa caruciorul, cosuletul de dormit cu rotile, patutul de lemn, masa de infasat, cadita, sterilizatorul de biberoane si incalzitorul de biberoane.

Pana la sfarsitul saptamanii sper sa reusesc sa fac toate cumparaturile.

Am fost in extaz cu tati mai devreme, incepand cu ora 22. Primul single semnat de tati si cei 2 prieteni ai nostri, Tudor si Dan, a intrat in battle in emisiunea Most Wanted de pe Radio ZU si a castigat! Ca atare, a fost difuzata la fiecare ora fixa. Bravo, tatiiii! Suntem foarte mandri de tine! A plecat mai tarziu cu treaba, si ne tot scriam mesaje la ora la care se difuza melodia. Ne-a spus ca ne iubeste, cum face el mereu. Cica suntem viata lui! 

Iata ca se face ora 4 in curand si eu tot n-am somn. Si astazi m-am trezit devreme, adica la ora 11. Am fost s-o iau pe Tania, verisoara ta, de la scoala, am facut lectiile, am stat impreuna de la 12 la 18, cand a venit Dana de la birou. A fost foarte cumintica. Si maine si poimaine avem acelasi program. Ar trebui sa ma culc mai devreme, dar nu pot. Bine, ca nici nu-mi vine sa ma pun in pat fiindca stiu ca ma voi chinui din nou sa-mi gasesc o pozitie favorabila de somn...Ce dor imi e sa dorm pe burta!

 

 

A sosit si ziua de luni, 04 Octombrie 2010. Am implinit 36 de saptamani. Am fost cu tati la medic si acesta ne-a spus ca ai aproape 2.5 kg, ca arati intocmai ca un bebelus de 36 saptamani. Mami are 77 de kg, cu 13 mai mult decat atunci cand a aflat ca existi si cu 17 mai mult decat ar trebui sa aiba. Promit sa nu ma las pana nu ajung iar la 60 kg. Vreau ca tu si tati sa va mandriti cu mine.

Tensiunea a ramas constanta, 10,5 cu 6. Am hotarat ca voi incerca sa nasc natural, cu epidurala, si in cazul in care nu reusesc (din varii motive), sa-mi faca cezariana, data limita la care voi naste fiind 1 noiembrie. Medicul l-a intrebat pe tati daca sunt mereu atat de nehotarata. Cica asa e si sotia lui. Tati i-a raspuns ca da, ca sunt balanta si mereu sunt nehotarata. L-am zapacit si pe el. Am urmarit aseara mai multe filmulete cu nasteri naturale, dar si o cezariana, si nu m-au speriat. Mi s-au parut ok. Cel putin acele femei au nascut destul de usor. Doamne, te rog din suflet sa fii alaturi de mine atunci, sa ma ajuti sa am o nastere usoara, sa fie totul bine atat pentru mine, cat si pentru copilasul meu. Sa trecem cu bine peste acest eveniment, sa venim acasa sanatosi si fericiti toti 3.

L-am intrebat pe domnul doctor daca are acces in sala de nasteri o prietena de-a mea, asistenta, care s-a oferit sa fie alaturi de mine in acele momente. Si Lumi, desi e insarcinata, se oferise sa stea cu mine. Mi-a spus insa ca nu se poate. Imi pare rau. Dar va fi foarte important sa-l stiu aproape pe tati. Faptul ca-l stiu dincolo de o usa o sa-mi dea putere. Am nevoie de suportul lui. El ma incurajeaza intotdeauna. Mereu mi-a dat incredere, m-a facut sa vad partea plina a paharului. E un om bun si-l iubesc mult.

Astazi, in drum spre cabinet, mi-am dat seama ca nu te-am simtit de mult si te-am gadilat putin acolo unde stiu ca-ti tii piciorusele, in dreapta abdomenului, sus. Cred ca dormeai linistit si te-am trezit. M-a certat tati ca nu te las sa dormi. Si de atunci, de la 17, si pana acum (e 01.30 noaptea) te-ai miscat in continuu. Asta ca sa ma satur. Ma cam doare sub sanul drept, cred ca in locul unde tot impingi tu cu piciorusele. Nasul tau zicea azi ca te-oi fi saturat sa vezi ca lumea se distreaza in jurul tau si numai tu stai "inchis" acolo. Asa crede si tati, ca esti nerabdator sa vii sa te joci cu noi. Le spunea Ancai si lui Robert la cabinet ca are doua pretentii de la tine, micutule. Sa stii sa te joci frumos cu jucariile, asa cum se juca el cu soldateii (pe care ii mai are si acum prin pod, pe undeva) si sa nu fii afon, sa simti muzica, sa dansezi pe ritm. Tati are muzica si dansul in sange, e normal sa-si doreasca ca si fiul lui sa-l mosteneasca. Eu sper sa reusesc sa te educ bine, sa fii un om bun, corect, cu personalitate puternica, cu o gandire libera, cu simt al responsabilitatii. Radeam cu prietenele mele, le spuneam ca eu vreau sa fii un premiant din prima clipa, ca m-am decis sa nasc natural numai ca sa ti se acorde tie nota 10. Asta pentru ca am aflat ca la cezariana bebelusii au din start un punct scazut :).

 

"Dezvoltarea copilului in saptamana 36 de sarcina

Micutul este aproape complet dezvoltat si poate fi considerat copil nascut in termen odata cu incheierea celei de-a 36-a saptamani. Cea mai importanta schimbare in acest moment este faptul ca, copilul a coborat singur in pozitia necesara pentru nastere. De altfel, pozitia cu capul in jos este comuna in 95% din cazurile de nasteri. Totusi copilul se poate pozitiona si in alte moduri, improprii pentru o nastere normala.

Copilul cantareste acum circa 2,8 Kg si in acest moment el inmagazineaza cat mai multa grasime in obraji, genunchi si coate si incepe sa arate din ce in ce mai dolofan. De asemenea si creierul copilului se dezvolta intr-un ritm foarte alert. Copilul clipeste, iar gingiile i se intaresc odata cu fortificarea muschilor ce ajuta la actiunea de supt de la sanul mamei.
Copilul inghite in fiecare zi o anumita cantitate de lichid amniotic pe care o excreta sub forma de urina. Exista de altfel si un echilibru intre cantitatea de fluid ingerata si cea evacuata."

Da, mai sunt cel mult 4 saptamani pana la marele eveniment. Stefi, care a nascut baietel, a nascut la 38 de saptamani. Deci...nu e regula ca baieteii se nasc la termen sau dupa. Totusi eu pe asta ma bazez. Sper sa nu mai ia prin surprindere. Nu sunt pregatita psihic. Eu stiu ca mai am 4 saptamani. Mai am cate ceva de cumparat, fiindca nu e gata bagajul pentru spital, mai am de calcat lucrusoarele tale si ale mele cu care ne vom interna...mai am nevoie de timp. 

Dar tu, bebica, se pare ca nu prea mai ai loc in pantece. Impingi uneori atat de tare, ca am impresia c-o sa iesi prin burtica. Dorm din ce in ce mai rau. Ma dor picioarele, ma doare burtica, mai ales in partea dreapta, sus, unde tii piciorusele. Semeni cu tati, cu siguranta, ai foarte puternice picioarele. Se vede de ceva vreme ca o galma, ca un ghiomotoc acolo, unde impingi tu de zor. Ma rasucesc intr-una de pe o parte pe alta, fac pilota ghemotoc si o tin in brate, o dau la o parte si iau un pui de perna si mi-l pun sub burta, poate, poate voi dormi mai bine...Si cand in sfarsit dorm si eu mai profund, trebuie sa ma ridic din pat si sa merg la toaleta. Fac pipisor de vreo 6 ori pe noapte. Ma rog...pe noapte...vorba vine, ca ma culc dupa ora 3. Azi noapte m-am culcat la 4, am stat si mi-am facut manichiura. Tati a venit de la Sinaia rupt de oboseala, a incercat cateva ore sa se odihneasca langa noi, dar nu a putut nici de data aceasta, din cauza sforaitului meu. Incredibil dar adevarat. A plecat din nou pe canapeaua din sufragerie. Mai avea cateva ore de somn, ca trebuia sa plece din nou la treaba si era imperios necesara odihna.

 

Eu am sarbatorit si astazi, Sambata, 2 octombrie 2010, cei 32 de anisori, alaturi de Roxana si Flori. Am fost pe la Carul cu bere si am mancat foarte bine, cu mare pofta. Trebuia sa vina si Stefi, dar nu a putut. Oricum, mai are de stat doar azi si maine cu Raducu, apoi pleaca cu Costi in croaziera, pe vas, cam o saptamana. Il lasa pe cel mic cu bunicile lui. Au mai fost plecati 4 zile la Roma, si a stat Stefi a mea numai cu gandul la bebicul ei. Sa vedem noi cum vom fi. Vom putea oare sa stam departe de tine cateva zile?