- Martini alb cu gheaţă şi lămâie, vă rog! am cerut pe un ton sigur, fermecător.
- După cum daţi comanda, se vede că sunteţi cunoscătoare... zâmbea acum câteva luni un chelnăr simpatic.
Da, asta este... sau era până de curând "marca mea". Dar apreciez un vin bun, un cocteil cu mentă sau un Jack. (Jack-ul nu are nevoie de epitete, Jack-ul e Jack şi atât).

Miercuri am fost la prima party la care nu am consumat alcool...Pot număra pe degetele de la .. o mână jumătate oamenii cărora le-am zis că sunt însărcinată. Aşa că nu am făcut caz, am cerut limonadă (fără zahăr!) şi m-am integrat. A fost aproape la fel ca înainte: glume şi râsete ce au umplut terasa, poveşti şi tachinări, Bega lângă masa noastră... un Porto-Arte chill şi aceeaşi Timişoară fermecătoare în miez de vară. 

M-am uitat cu drag la cei din jurul meu, la berea nefiltrată din halbele lor, la bicicletele legate de gardul terasei, la hidrobicilecletele care curgeau încet pe Bega (am pedalat şi eu jumătate de oră, ca doar e sănătos să faci mişcare).  Sărbătoritul făcea mişto de mine că voi fi prima care se ramoleşte, că în câteva luni mi se va duce tinereţea - glumele alea pe care le înţelegi şi le încasezi, fară ca restul să-şi dea seama că sunt borţi. 

Nu pot spune că mi-a fost greu, dar a fost ciudat simplu fapt să ştiu că îmi este interzis, că nu am voie. Ginecologul mi-a zis că din luna nu ştiu care (era atât de îndepărtată, că nu m-am obosit să ţin minte) îmi e permis un pahar de vin la masă la 1-2 zile... dar va urma alăptarea şi odată cu venirea gâgii un lung şir de evenimente de la care voi lipsi.

Sau poate că nu este chiar aşa. Cred că viaţa îşi poate relua cursul normal şi după ce devin mama. Bunica va învăţa repede că vineri e filarminica, că spectacolele de teatru încep de la ora 19:00, că joi nu mergem la film pentru că Studio este închis, că o dată pe lună e masa critică, că iulie = Garâna, Septembrie = PLAI, celalltă bunică ne ve cumpăra ca de obicei bilete la FITS, vom urca şi noi cu rucsacul + copilul la Româneşti, ca alţi părinţi temerari.  

Până la alte povestiri, închid ochii şi fac un exerciţiu de memorie: hmm, deja simt gustul dulce amărui al unui Martini alb, pur,  un pahar greu şi o lamâie decorativă...

Sunt o mare iubitoare de câini, la fel şi sotul meu. Totuşi, când am venit de la serviciu şi în hol am găsit o cutie, iar în cutie un sufleţel gri mieunător, nu am putut să nu îl accept in viaţa nostra. Bărbatu-meu fusese cucerit cu câteva ore înainte.

Recunosc că am dat o raită pe net să văd care sunt riscurile unei pisici în casă, dar nu m-am alarmat prea tare. Internaute înverşunate sfătuiau viitoarele mame să dea afară pisică, că poate face rău copilului. Pe forumul pentru pisici, era mai relaxantă situaţia. Nu prea mă impresionează pe mine poveştile emoţionante, dar mi-a intrat la suflet povestea unei mămici care a renunţat la piscă, apoi a suferit enorm după ea.

De la bun început am stabilit că eu schimb nisipul (mă rog, nu e nisip, e un fel de talaj ecologic) doar în caz de urgenţă, în rest se ocupă barbatul. A mers... am reuşit să-l conving şi îmi place tare mult aşa .

 Apoi vacinuri, etc... nu sunt maniacă cu curăţenia, deşi îmi place tare mult să fie ordine şi disciplină (dacă se poate să nu fac eu), chiar dacă de multe ori nu este. Dar pisica are prioritate la făcut curat. Mi-a fost uşor teamă, trebuie să recunosc. Am păstrat secretul sarcinii în doi (eu cu soţul)... adică în trei (eu, soţul şi gâga = copilul)... sau în patru (eu, soţul, gâga şi pisica) până când am avut rezultatele analizelor. Da, totul este ok

Totuşi, nu mi-aş imagina viaţa fara pisicuţa noastra. Într-un fel sau altul face parte din familia noastra...Şi nu aş putea să-mi imaginez cum ar creşte copilul fără  să tragă pisica de coadă, fără să-l învăţ că hrana uscată pentru mâţe nu e prea gustoasă pentru prichindei sau fără să-i explic că maşina de spălat nu e indicată pentru ascuns animale.

Cel mai tare a fost că o mică perioadă de timp am fost amândouă borţi. Ne alintam şi ne iubeam reciproc... oare şi pisicii i-a fost greaţă? Că eu de 2 săptămâni în coace sunt urmărită de dimineată până seara de o continuă stare inconfortabilă. Burtică pe burtică, ne adoram noi una pe alta.

Spre fericirea mea, nici medicul de familie, nici ginecologul nu au făcut ochii mari când au aflat că am pisicuţă acasă. Am remarcat că ginecologul era mai interesată de rezultatul la hepatita B, decât de diagnosticarea toxoplasmozei .. ştie omul ce ştie, că doar de aia e specialist. Oricum analizele au arătat că aveam anticorpi...super !

 Chiar în seara asta trebuie să urez bun venit pe lume puiuţului nou născut. Până să vină puiul uman, mai e timp de bloguit şi jurnălit.

"Doamnă doctor, vă rog frumos să-mi spuneţi doar ce trebuie să ştiu despre sarcină, nimic mai mult" - i-am spus ginocologului speriată că numai perspectiva de a ramâne gravidă imi va aduce mii de sfaturi, de interdicţii şi de manuale.

Peste nici 4 săptamâni eram din nou la ea la cabinet şi prima mea întrebare a fost:

- " Dar mai am voie să merg cu bicicleta?".
- "Deocamdată da, dar vom vedea pe viitor cum evoluează lucrurile"

Am răsuflat uşurată. Apoi m-a liniştit: deci activitate fizică normală, alimentaţie normală, activitate sexuală normală. Când i-am povestit bărbatului acasă, aşa spiritual cum este, nu s-a abţinut să nu facă o glumă referitor la activitatea  sexuală - "numai normală ?"

Întâmplarea face să fiu înconjurată de câţiva ani de gravide sau de aspirante, atât în cercul de prieteni, cât şi la serviciu. Aşadar, urechile mi-au auzit o lista întreagă de interdicţii, de poveţe şi de reţele ale succesului. Ca într-un joc în care ai de completat fraza neteminată cu mii de posibilităţi: "În sarcină nu ai voie să..." Cît priveşte internetul, e plin de forumiste care ştiu ele ce trebuie evitat, ce trebuie să NU faci etc. Sunt total de accord cu faptul că trebuie să mănânc sănătos - hei, dar tot timpul trebuie să mănânci sănătos, să bei lichide, să eviţi excesele... de când eşti "bob de mazăre" până la senectute.

Aşa că am decis să evit pe cât posibil să caut pe net ce trebuie făcut. Am doi doctori buni (ginecologul şi medicul de familie), plus o prietenă foarte bună (naşa) care e medic, mamă şi relaxată. Deci chill... am pierdut într-o zi juma de oră sa citesc pe un forum dacă e bine sau nu să te vopseşti în primul semestru de sarcină... şi eu nici măcar nu mă vopsesc!

Deci, o să iau aer în piept de câte ori cineva o să vină cu un sfat binevoitor. Apoi va trebui să explic, din nou, că sunt gravidă, nu bolnavă.