Sinzian@

Da,... a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris. S-au intamplat multe intre timp. A trecut si mult-asteptata vacanta de Paste, indata si cea de 1 mai...si uite asa, si bebe al meu se face mare. :) Vacanta s-a dus de parca nici nu ar fi fost, cu putina treaba, cu multa ocupatie, cu slujbele, cu tot, a trecut! Am incercat sa impacam si capra si varza, astfel ca am facut si putina ordine pe acasa, si ceva bun de mancare chiar daca si eu si taticul trebuia sa fim la slujbe aproape zilnic. A fost frumos. Din nou, Prohodul l-am facut la tatic la biserica impreuna cu cateva dintre fete(Mariuta pt prima data, Maria, Adeea si Suri) si a fost parca mai special ca in alti ani. In zilele de Paste i-am adus pe ai nostri impreuna pentru un gratar, am si sustinut concertul de lansare a noii corale si in final, a treia zi, taticul s-a prezentat la munca :D Prima lui zi in primul lui loc unde are si carte de munca. Speram sa fie bine, sa ii placa si sa se descurce!

Duminica trecuta bebe a avut si primul lui concert in functia de dirjor. :) Desi pe plan local, a fost un succes si o bucurie pentru toti cei care au putut participa. Spre surpriza mea, au fost 20 de coristi si treaba a mers bine. Sunt tare mandra de ei si bucuroasa ca se poate! 

Inainte de vacanta, am facut dublu test, cu ceva peripetii (in ziua ecografului bebe nu a vrut sa stea in pozitia necesara pentru a i se masura pliul nucal, dar din fericire, a doua zi se vedea foarte clar), si din cate ne dam seama, totul a iesit bine. 'Low' la toate riscurile suna bine. Acu, stiu ca astea sunt in mare parte statistici, dar tot e incurajator. Stiu ca ce are de a se intampla, tot se va intampla daca asa e voia Celui de Sus, dar, ca oricine, sper totusi ca totul va fi bine pana la capat.

Greturile sunt deja istorie, spre bucuria mea, dar si a celor din jur, in special a taticului care trebuia sa ma suporte :D Desi raul de dimineata a trecut, de acu, normal, ma confrunt cu altele (se putea sa nu simt din plin perioada sarcinii? ). De ceva vreme ma supara putin hipertensiunea (asta dupa constatarile mele si tensiunea masurata de tatic). Saptamana trecuta am facut o vizita la urgente acasa din cauza unei relative mici dureri, ca de apendicita, moment in care mi s-a si confirmat problemuta cu hipertensiunea. Doctorita de acolo a zis ca nu e chiar bine sa fie maricica (135 cu...80 parca) la inceput de sarcina. Mi s-a recomandat sa vorbesc cu doctorita ce imi supreavegheaza sarcina, lucru ce il voi face la urmatoare vizita. Pana atunci trebuie sa mai adun niste rezultate de analize cu care sa ma prezint. In urma vizitei la urgente mi s-a recomandat un sumar de urina, o urocultura si mi-au prelevat probe pe frotiu. Toate bunicele doar ca trebuie repetata urocultura. Cand am si rezultatele respective, sunt gata de vizita. Pana atunci, ma intretin cu no-spa si cu ceva magneziu (asta pe langa zilnicul elevit). Sa speram ca totul va fi bine, ca durerea nu isi va mai face aparitia nici dupa ce termin pastilutele, iar daca isi va mai face simtita prezenta, sa ii dea totusi doamna doctor de capat.

A nascut Irina!  Bebelusul care se tot lasa asteptat (ba in Joia mare, ba in primele zile de dupa Paste) a binevoit sa isi faca aparitia la o saptamana dupa Paste. Fericire mare pentru parinti, doar ca, din deja familiarul Matei, s-a nascut o... Teodora . Supriza mare pentru toti, dar mai ales pentru cei doi parinti carora li se spusese, si in Italia, si aici, ca vor avea un mandru fecior. Important e ca si mamica si fetita sunt bine si pline de viata!

Cu o deja mamica, cu o alta foarte in curand mamica, ma gandesc din ce in ce mai intens la momentul nostru unic. :) Parca altfel suna de acu, 4 luni! Am si eu cu ce ma lauda. Pana acu, ii comparasem dimensiunea ba cu un bob de mazare, ba cu unu de strugure, cu o piersica.... ehe... de acu suntem de dimnesiunea unei lingurite. E ceva progres!

Burtica nu se observa mai deloc (doar in mintea mea, poate si a taticului, din prea arzatoare dorinta)... dar cum sa se observe daca e mascata de 'bagajul' propriu? :) Acu intr-adevar imi e ciuda pe cele kilograme in plus. In schimb, de cand cu sarcina, kilograme prea multe nu am pus, si exact nici nu pot aprecia. Tinand cont ca inainte de a afla de sarcina tineam o lejera dieta ce ma scapase de vreo 4 kg, nu stiu acu cat de la acea greutate se datoreaza bebelui, si cat efectului yoyo al dietei. Cert e ca sunt maxim vreo 2 de atunci si pana acu. Chiar daca stiu ca ritmul se va mai accelera, parca tot imi doresc sa nu o ia la goana, de frica sa nu acumulez cat nu mai pot da inapoi. Eh, dileme mici in comparatie cu mare bucurie. :) Parca pe zi ce trece astept sa vad o schimbare la burtica, sa simt o miscare (ca, de acu, cica ar fi de asteptat)... of, bebe ce se lasa greu observat! 

Sinzian@

Dupa multe piedici si toti sorti impotriva in ceea ce priveste aceste analize, am primele rezultate si sunt bune. Inafara de vreo 3 valori care sunt exact sub limita normala, dar despre care am citit ca in sarcina modificarile sunt fiziologice, in rest, totul e in regula. Momentan bucurie mai mare nu am. Ma gandeam cu teama ca daca pornesc cu stangul voi fi cu frica pe parcursul sarcinii, dar asa, sunt increzatoare. Maine avem programata si vizita la medic (pe care am intarziat-o cu 3 saptamani) de unde spre ca vom primi tot vesti bune. 

Ma uit pe internet la burtici la 11 saptamani si vad ce frumoase sunt. A mea ori nu are cum sa se vada (mai plinuta fiind de felul meu), ori cresterea e insesizabila. Dar stiu ca de acu, cu fiecare saptamana, ar trebui sa fie din ce in ce mai vizibil. Abia astept! Probabil garderoba mea detine articole vestimentare pentru urmatoarele cateva luni bune, pentru ca greutatea mea in decursul anilor a tot variat, drept urmare in pod am genti cu haine 'prea mari', respectiv, 'prea mici'. M-am hotarat de acu sa le pun in cutii in care sa scriu greutatea pentru care se potrivesc. Deja trebuie sa fac curat in dulapuri ca multe nu imi mai vin de la inceputul iernii (doar ca asta nu se datoreaza sarcinii, ci perioadei sarbatorilor, urmata de imposibilitatea de a tine o dieta din cauza sarcinii). In fine... sanatosi sa fim amandoi/amandoua, ca de kilogramele voi scapa eu. Desi pana acu nu m-am ingrasat mai deloc, de acu ma astept sa se cunoasca, asa ca, presupun, ca trebuie sa fiu atenta si cu regimul alimentar. Senzatia de 'prea plin' (unul din simptomele initiale ale sarcinii in cazul meu) persista inca, asa ca ma ajuta. Stiu totusi ca de acu ar trebui sa treaca si asta impreuna cu indispozitiile, starea aproape permanenta de greata fata de mirosurile din jur.

De oricate ori ma plang sau doar pomenesc de micile inconveniente, nu pot, aproape imediat, sa nu ma gandesc si la 'motivul' care mi le provoaca. Oricate ar mai fi de indurat de acu incolo, bucuroasa sunt ca se merita sa le traiesti, pentru bucuria de la finalul celor 9 luni!

Sinzian@

Daca pana ieri eram putin nedumerita ce si cum sa fac cu analizele ca mi se parea ca ar costa cam scump, azi am alta piedica: conform CNAS, nu figurez ca asigurata. :) Dupa o vizita la medicul de familie, ieri m-am mai linistit. Parte buna dintre analize se pot face gratuit pentru gravide. Doar vreo doua ar trebui momentan sa le platesc. Totul a decurs surprinzator de bine: am gasit rapid un cabinet ce avea contract cu CNAS si programare s-a putut face chiar pentru dimineata urmatoare, adica astazi. Inarmata cu banutii pentru celelalte doua analize ce trebuiesc platite, cu trimiterea si cu urina la purtator, am pornit increzatori catre laborator (ba chiar prea increzatori, ca eram acolo inainte de ora de deschidere, respectiv pe la 6,45 :D ). Desi eu am fost surprinsa, asistenta de acolo era destul de calma: " La gravide si la studenti e un lucru destul de des intalnit; sa nu figureze ca asigurati". Ce linistitor... eu fac parte din ambele categorii. 

In concluzie, e nevoie de o adeverinta de elev/student, de un drum pana la CNAS care e prin Copou din cate am inteles, si de vreo 2 zile de asteptare, apoi incercam din nou. Am platit totusi pentru toxoplasma si pentru hepatita B si C 150 lei, ca si asa rezultatele vin deabea intr-o saptamana, spre deosebire de celelalte care dureaza doar 24h.

Tot ii bun... strangem rezultate de la analize si pas cu pas ne indreptam catre al doilea control, de unde astepam, cu sufletul la gura, vesti bune! :) 

Sinzian@

Au trecut 3 saptamani aproape de la ultima (si singura) ecografie. Desi doamna doctor ne astepta de acu cateva zile in urma, din cauza unor necoordonari, nu am reusit sa fac analizele cerute, asa ca, mai asteptam putin. Ne-am interesat de analizele la sange si sumarul de urina, si ar fi vorba de vreo 600 lei. Cam mult parerea mea... Ma gandesc ca din moment ce sunt un regulat donator de sange, analizele ar trebui sa fie in parametri normal. Grupa, Rh, hepatite, HIV... toate se verifica inainte de fiecare donare. Sunt in dilema... nu am vrea sa ne zgarcim la faina, dar nici sa le fac ca sa aflu ceea ce stiu deja, parca nu ne-ar scoate banutii astia din casa. Ma gandesc ca or mai urma analize care or fi mai importante... Inca nu stim ce si cum sa facem. Incercam prin medicul de familie, poate cu trimitere macar cateva din ele vor fi mai ieftine. 

Inafara de toate astea, chiar imi e dor de un nou ecograf... imi e dor sa mai vad bebele pe ecran, sa vad cum se misca ritmic inimioara, sa mi se dea detalii cu privire la dimensiune, greutate (desi internetul e plin de informatii, parca vreau sa le aud in varianta personalizata). Acu avem deja 8 saptamani si 3 zile... parca mai ieri aflasem despre sarcina :D Abia astept noi vesti! 

Sinzian@

Joia trecuta, pe 16 februarie, am fost la primul control ginecologic. 'confirmare a sarcinii' se numea examenul solicitat... si mi te-a confirmat! :) Inca din primele imagini doctorita mi-a spus ca existi. A intors inspre mine ecranul si mi te-a aratat: ai 4,8 mm si o inimioara rudimentara care deja pulseaza. Fantastic a fost sa aud acest lucru. Ne-am bucurat amandoi enorm. Am anuntat pe toata lumea in jur de mare noastra 'realizare' :) Urmeaza cateva analize de rutina, si saptaman viitoare un nou control. Nu am intrebat, nu mi-a spus nici doctorita, dar probabil e doar o inimioara, nu doua, cum, in secret, ne doream amandoi. Sa fii tu sanatos ca e destula minunea si asa. 

Duminica am vorbit cu Mariile (care sunt acu venite in vacanta) si imi povesteau si ele ca sunt uimite de modulul de embriologie; ca acumuland cunostinte din medicina devii din ce in ce mai convins ca fiecare copil e suma unor minuni intamplate. Asa esti si tu pentru mine. O mica minune! (mai exact una de 4,8 mm dar care valoreaza cat intreg universul)!

Sinzian@

O alta zi si tot fara vesti prea clare in ceea ce priveste bebele... Fiindca doctorul de familie e inca racit, mai amanam cu o zi vizita. Ne interesam intre timp de medicii ginecologi din zona si incercam sa ne facem o idee incotro sa o apucam. Oricum, decizia e destul de greu de luat. Cu Dumnezeu inainte!

Senzatiile mi se modifica de la o zi la alta. Initial doar aveam senzatie de prea plin. Acu, mai am din cand in cand excese de foame, dupa care, din nou, prea plin. Ce in trecut imi placea la nebunie (de exemplu dulcele, sau iaurtul) acu ma lasa aproape rece. Citeam ca mirosul e posibil sa ti se accentueze; perfect adevarat! Offf, trebuie sa fac nu numai eu fata toanelor, dar si tati! :D La capitolul rabdare stam inca bine. Ne bucuram de toate, chiar daca sunt niste schimbari care au intervenit. E asa frumos!

Cu bune, cu rele, mergem inainte! Abia astept ziua de maine, poate ajungem si la ginecolog, sa aflam prime vesti bune despre bebe! Sunt ceva emotii pana cand vedem ca totul e bine, dar, incercam sa trecem peste aceste ganduri. Punem de pe acu in balanta cum ar fi mai bine: sa alegem un pachet de supraveghere a nasterii care ar costa vreo 2000 lei si ar contine cele mai importante analize si controale pe parcursul lunilor ce urmeaza sau sa le luam pe rand, sa vedem cate platim si cate ar fi decontabile. Inca cerem pareri de la viitoarele mamici din zona.

Sinzian@

Cu mare bucurie, miercuri, pe data de 8 februarie, doua liniute mi-au confirmat banuielile existente de cu aproape o saptamana inainte: o sa fiu mamica! :d . Am asteptam momentul potrivit sa afle si tati despre asta, asa ca a doua zi, intrebandu-l ce si-ar dori de Valentine's day, apoi de 1 martie, si in final, de ziua lui, am primit ca raspuns "un bebe"; i-am zis fericita ca se poate rezolva. :) Avea lacrimi in ochi si timp de vreo 20 minute nu putea spune prea multe; se vedea pe chipul lui insa ca era foarte bucuros. Dupa cele 20 minute, exalta de bucurie si nu stia pe cine sa sune prima data, ce nume punem, pe cine sa alegem nasi, si eventual ce facultate sa alegem pentru copil :))

Ne-am sunat mamele si le-am spus ca vor fi bunicute; evident ca ambele au plans de bucurie. Tatii au fost mai  ceva mai rezervati limitandu-se doar la felicitari. Apoi a urmat cumnatul si sora, amandoi fiind surprinsi si luandu-le ceva sa se obisnuiasca cu ideea.

A fost o zi foarte frumoasa! Nu ne puteam opri din a ne face planuri frumoase legate de viitor, de a anunta prietenii in dreapta si in stanga si de a ne lauda (aici tati e expert). Ne-am uitat la data probabila a nasterii si stim ca daca totul va fi bine, bebelusul va veni pe lume pe la inceputul lunii octobrie, deci va fi balanta ca si tati. Am vorbit deja cu Ionela sa ne confirme ca inca ar mai vrea sa ne boteze. Si ea s-a bucurat enorm pentru noi. Ea e singura pe care stim momentan sigur ca o vrem ca nasa.

In weekend, la repetitie, am anuntat fetele, care, evident, s-au emotionat si ne-au felicitat din toata inima. Astept sa vad si reactia baietilor (stiind ca ei din fire sunt ceva mai distanti). Vestea se raspandeste repede. Primim telefoane pentru a ne felicita de la prieteni indepartati care au aflat de la prietenii apropiati... e frumos.

Dupa cum ziceam cu ceva timp inainte de a afla ca o sa avem si noi un copil, spuneam ca in jur e plin de burtici si copii. Astfel, Alina trebuie si ea sa nasca in mai-iunie, Domnica in august, Ana la finalul lui mai, Alina B tot undeva in primavara asta. cat despre bebelusi, Alisa are o fetita, Andra tot, Matei si el fetita, si tot asa. Dupa cum pentru fiecare din ei m-am bucurat in parte, acu pentru noi bucuria e nespus de mai multe ori mai intensa. 

Evident, exista si cateva mici temeri, dar sper sa le tin sub control pana la capat. Citim pe internet despre sarcina de 6 saptamani, ne minunam de schimbarile prin care trece bebelul si ni se face piele de gaina de emotie.  Inca nu ne-am hotarat la ce medic sa mergem si nici unde vrem sa fie supravegheata sarcina. Maine speram sa ajungem macar la medicul de familie, sa ne dea cateva indicatii.

Cu mari emotii, mergem mai departe, avand langa noi sustinerea morala a familiei si prietenilor!