Valentina

Am ajuns la 18 săptămâni şi 3 zile de sarcină. Încă de pe la 17 săptămâni  tot aştept mişcările. Am citit că în general acestea se simt între 16-22 de săptămâni.

M-am documentat cam ce ar trebui să simt, să fiu sigură că nu le voi confunda. Descrierile m-au amuzat teribil, şi nu prea m-au lămurit :P

Iata cateva exemple:

-       Un  peştişor care dă din codiţa (de obicei pap peştele gătit, nu viu :P)

-       Floricelele  de porumb care se deschid

-       Fâlfâitul unui fluturaş (foarte drăguţ sună)

-       O  gâdilătură pe interior (asta mi s-a părut cea mai plauzibilă, si cam asa ceva am simtit eu)

-       Înghiontire sau ciocnire

-       Răsucire

-       Bolboroseli ale stomacului

-       O bulă de lichid care pocneşte

-       Viermişori

-       Convulsii nervoase

-       Junghiuri

Pe 10 aprilie, în timp ce vorbeam cu soţul care era de serviciu, am simţit 3 senzaţii ciudate în burtica, însă nu le pot asemăna cu nimic... M-au cam speriat, nu sunt obişnuită să mişte cineva în interiorul meu :P A doua zi iasrasi am simţit nişte mişcări pe acolo, dar cum nu am mai fost însărcinată nu pot fi absolut sigură că este bebeluşa sau altceva. Aştept să vedem ce mai simt în continuare, până la urmă o să mă lămuresc eu.

Valentina

Pe data de 5 aprilie am avut un nou consult. Am emoţii de fiecare dată când merg la doctor, însă de data asta aveam un motiv întemeiat. Urma să aflăm sexul bebeluşului nostru. După consultul la masă, a urmat ecografia pe burtica-cred că am scăpat de eco. transvaginale!

Minunea noastră era foarte activă, dădea din mânuţe, picioruşe, nouă ni s-a părut chiar că zâmbea!!! Dna dr ne-a spus că cel mai probabil este fetiţa, aşa cum simţeam şi eu încă de la începutul sarcinii. Nu spun că dacă ar fi fost băiat nu eram fericiţi, dar eu tot o fetiţă îmi doream!

În privinţa problemelor cu sacul gol, acestea s-au mai rezolvat, mai e puţin şi se va absoarbe total. Am redus şi tratamentul la 3 Duphaston pe zi, si No Spa Forte doar in caz de dureri. Încă nu am reuşit să mă îngraş deloc aşa că  am schimbat Femibionul cu Elevit.

Acum dilema noastră este în privinţa numelui pe care îl va purta fetiţa. Unul din ele va fi Maria (eu simt că voi naşte exact pe 8 septembrie de Sf Marie, dnp fiind pe 11). Rămâne să îl alegem pe cel de-al doilea. Toţi au propuneri, însă eu încă  nu simt că am găsit combinaţia perfectă...

Stai liniştită prinţesa noastră mică, până la urmă vom alege nişte nume frumoase, demne de tine :)

Valentina

Primăvara începe cu tine, bebeluşul nostru! Chiar dacă nu o să te naşti în acest anotimp, ci toamna, acum vor începe să devină vizibile schimbările în corpul meu. Burtica va începe să crească, voi simţi primele mişcări, vom afla sexul. In fiecare seara astept sa simt vreo miscare!

Abia aştept să înflorească liliacul! Ssa mă plimb prin parc, să se mai încălzească puţin vremea pentru a putea ieşi fără probleme să ne bucurăm toţi trei de renaşterea naturii.

Zilele acestea vorbeam cu soţul despre bebeluş, cu cine ne dorim să semene, ce să ia de la fiecare. Ne este cam greu să ne imaginăm cum va fi viaţa noastră după ce nu vom mai fi doar trei (şi pisica este un membru al familiei :P).

Sunt momente când încă nu conştientizǎm minunea pe care o trăim. Uneori stau şi mă gândesc dacă voi reuşi să cresc un copil frumos, cu o educaţie solidă. Dacă mă gândesc că nu am ţinut niciodată un bebeluş în braţe, mă apuca groază, mă întreb cât de greu îmi va fi să învăţ să mă ocup de un puişor mic şi atât de fragil. Citind în cartea „La ce să te aştepţi când eşti însărcinată” am descoperit o serie de lucruri referitoare la alăptat pe care abia aştept să le simt. Sunt foarte curioasă cum îmi pot da seama că sânul s-a golit de lăptic, ce trăiri ai când bebele suge. În unele momente îmi fac griji dacă voi avea laptic destul, dacă bebeluşul va mânca destul, presupun că orice mamă îşi pune astfel de întrebări.

Eu sunt o fire extrem de nerăbdătoare, aşa că aş vrea  să încep deja să fac cumpărături pentru bebeluş, hăinuţe, pătuţ, cădiţa. Ma uit pe net la ce este necesar a fi achiziţionat pentru un nou născut. Ştiu că există o superstiţie în legătură cu astfel de cumpărături, se zice că este bine că lucrurile să fie luate după naştere. Voi cum aţi făcut? Mie mi se pare normal că unele lucruşoare să fie luate în ultima lună măcar, dacă nu mai devreme. Nu m-aş simţi confortabil să ajung acasă de la spital şi să nu am absolut nimic pentru bebe. Momentan nici nu ştiu ce îi trebuie însă studiez problema şi voi scrie o listă cu tot ce ii este de folos.

Ieri s-au împlinit 100 de zile de când bebe este în burtica, aşa că îţi urăm „La mulţi ani!”, abia aşteptam să te vedem!

Valentina

Pe 3 martie am avut un nou control ginecologic, care mi-a redat optimismul.

Din fericire sacul embrionar gol s-a oprit din creştere, ceea ce e foarte bine, de acum aşteptăm să se reabsoarba. Am trecut la 4 Duphaston pe zi+ 2 No Spa Forţe.

Sarcina a ajuns la 13 săptămâni şi 4 zile, deci am făcut şi ecografiile specifice acestui trimestru. Doamna doctor a realizat o serie de măsurători ale bebeluşului, toate au ieşit normale. Lichidul amniotic a revenit la normal, ultima dată era cam puţin.

E o senzaţie atât de plăcută să îţi vezi bebeluşul! De nedescris! Şi nu e prima dată când îl văd, ba chiar a patra oară, însă tot nu mă satur :P Cred că aş putea să stau toată ziua în faţa monitorului să îl văd.

Am făcut analizele pentru dublu test, rămâne să iau rezultatele, care sper să fie bune.

Ca vitamine iau Femibion şi Magnerot (2), un pumn de pastille, 9 pe zi mai exact, dar ce nu fac pentru că bebeluşul meu să fie sănătos!

Abia aştept următorul control, pe la începutul lunii aprilie (în sfârşit am scăpat de vizite la o săptămână jumătate!), când vom afla sexul copilului. Mami îşi doreşte mult o fetiţă, să o îmbrace cu rochiţe, codiţe, păpuşi! Însă orice va fi important este să fie un copil sănătos!

Valentina

A sosit şi ziua de 16 februarie, ora 8.30, o nouă vizită la ginecolog. Am intrat cu mult optimism, şi speranţe că  va fi  mai bine...

M-am dezbrăcat şi întins direct pe masă pentru o altă ecografie transvaginala.  Din nefericire nici de data asta nu e mai bine, sacul gol a continuat să crească, are şi o fină decolare (de la prima vizită a observat--o). Bebele e bine, e mare-31.3 mm, dădea din picioruşe din ce am observat eu. Partea proastă este că a remarcat că ar fi cam puţin lichid amniotic în sacul cu embrion...  După ce ca şi aşa eram stresată a mai apărut încă o problemă L .

Mi s-a prescris în continuare acelaşi tratament, urmând ca data viitoare să îmi schimbe pastilele dacă tot nu se observă schimbări.

Aştept cu nerăbdare ziua de 3 martie, când voi merge iar la control. O să îmi facă şi ecografia morfo-fetala, mă urc iar pe masă... Sper să nu mai apară vreo nouă problemă.

Sâmbătă, pe 19 februarie am intrat în săptămâna 11... Urmează încă o perioadă de nelinişte, stres, măcar acum am terminat cu examenele.

Mi-ar face plăcere să aflu dacă v-aţi confruntat şi voi cu astfel de probleme şi cum a decurs totul.

Valentina

Pe 3 februarie la ora 17.30 am avut a doua vizită la ginecolog. Mi-am luat rezultatele la analizele de sânge, din fericire aici totul este bine, au ieşit în limitele normale.

            M-am bucurat că am scăpat de urcatul pe masă, şi m-am întins direct pentru ecografia transvaginala. Din nefericire sacul tot gol a rămas, ba chiar a şi crescut. Faptul că este situat deasupra bebelui nu este tocmai bine... Cel puţin embrionul se dezvoltă normal, a crescut, mie mi se pare imens-18.4 mm :P. I-am auzit iarăşi inimioară, l-am văzut mişcându-se... Seamănă cu tatăl lui, are capul mare :P

Mi s-a prescris acelaşi tratament până pe 16 februarie când sperăm că sacul gol va scădea, dna doctor aşteaptă să se reabsoarba. Mă simt neputincioasă, nu ştiu cum să îl ajut, îmi doresc enorm să fie totul bine...

Au urmat iar zile foarte grele, stres cu examenele, nelinişte în privinţa sarcinii...

Valentina

Am avut programare la Dr Bogdana Lupu, pe 27 ianuarie la ora 12. Emoţii de nedescris. Nu e prima dată când merg, am mai fost de vreo două ori în trecut.

Eram atât de stresată! Am intrat, m-am dezbrăcat, m-am urcat pe celebra masǎ pe care nu o simpatizez deloc, noroc că dna doctor lucrează foarte bine şi nu am rămas traumatizată. Îmi era teamă să nu am sarcină extrauterină, cum fusese prima sarcină a mamei mele. Din fericire, temerile mele au fost spulberate.

 După ce am  coborât de pe masă, am fost invitat-o pe o alta, noroc că de data asta nu mai stăteam cu picioarele pe sus :P, ba chiar m-a acoperit cu un prosop şi m-am simţit mai în largul meu. Am aflat că urma să îmi facă o ecografie transvaginala. M-a bucurat faptul că şi soţul meu a fost chemat în cabinet să vadă bebele.

În acest moment au început neliniştile. Ecranul arăta doi saci embrionari, unul de 7 săptămâni şi unul de 6 şi 3 zile. Partea proastă este că doar în unul dintre ei se vedeau elemente embrionare, i-am ascultat chiar şi inimioara. Nu am putut să mă bucur pe deplin de acest moment unic deoarece eram îngrijorată din cauza sacului gol.

Sarcina a fost încadrată în categoria sarcinii gemelare, rămânând ca pe 3 februarie să revin la control. Ni s-a spus că e posibil să apară şi în sacul gol un embrion, poate este prea mic pentru a fi vizibil. Mi s-a prescris Duphaston 3 pe zi, No-spa forţe 2 pe zi, Femibion şi în caz de dureri supozitoare Uscosin 1 pe zi. Fără contact sexual, în cazul în care apar sângerări trebuie să mă prezint imediat la cabinet sau spital. De asemenea mi-a recomandat să fac o serie de analize uzuale. De asemenea sarcina a fost catalogata drept una cu risc crescut de avort.

Nu vreţi să ştiţi ce stare de spirit am avut timp de aproape 2 săptămâni. Câte întrebări, speranţe, emoţii… “O fi unul, or fi doi?” Ne-am dorit gemeni, însă nu ne aşteptam la aşa ceva. Nu mai spun că am început şi sesiunea, examene, proiecte, stres şi cu facultatea. A fost o perioadă grea. Din fericire nu am avut sângerări, nici dureri.

Timpul a trecut, examenele mi-ai mai distras atenţia şi a venit ziua de 3 februarie, pe care am aşteptat-o atât de mult!

Valentina

Marţi, 11 ianuarie la ora 6,30 am refăcut testul de sarcină, din fericire a arătat acelaşi rezultat, şi anume pozitiv! Am sunat la ginecolog-Bogdana Lupu, pentru a face o programare, astfel joi, 27 ianuarie urmează ca mami să meargă la primul control, când sigur ne va spune că suntem sănătoşi amândoi.

            Mami i-a dat vestea despre existenţa ta Cristinei, mătuşica ta, care a fost foarte bucuroasă, sperăm că vei avea repede şi un verişor cu care să te joci vara câmd vin în concediu. Să nu te mire puişorul meu, faptul că multe rude ale tale lucrează în alte ţări, momentan situaţia economică a României este foarte proastă, dar cum tu eşti bebe mic nu trebuie să te gândeşti la aceste lucruri.

            O să vorbesc puţin despre simptomele de sarcină pe care le resimt eu. Din fericire mă număr în categoria celor care au fost scutite de greţurile matinale. Şi aşa mami este pretenţioasă la mâncare, greţurile erau tot ce mai lipsea. Iubirea mea micuţă, ar fi foarte bine dacă ai avea apetitul tatălui tău, altfel o să îmi dai bătăi de cap cu mâncatul. Ca un simpton asociat sarcinii ar fi şi mărirea sânilor, senzaţia de tensiune exact ca înainte de menstruaţie, doar că acum se manifestă tot timpul. Tati este foarte încântat de această schimbare, să sperăm că atunci când vei sosi pe lume şi tu vei avea beneficii, prin mult lăptic.... Şi aici sper să nu semeni cu mami căreia nu i-a prea plăcut laptele...

Remarc şi o senzaţie de sete, aşa că sunt nevoită să beau multă apă, în consecinţă merg des la baie.

Aş mai enumera şi o rezervă faţă de multe mâncăruri. Din nefericire nu simt nici o poftă, poate mai târziu. Ba aş zice că unele preparate care îmi plăceau înainte acum nu le suport (Ciorbă Rădăuţeană, orice cu carne de porc, usturoiul).

În anumite perioade ale zile mă simt puţin obosită, sau cu o stare generală proastă. Am mai observat şi prezenţa unor dureri abdominale asemănătoare celor menstruale. Mama mi-a spus că şi ea le-a avut la ambele sarcini, deci nu mă îngrijorez prea tare, presupun că sunt rezultatul schimbarilor produse în corp.

Pe 18 ianuarie mami aniversează 22 de ani, după cum observi o să ai o mamă tânără. Pe 16 ianuarie am pregătit o masă pentru rude şi prieteni, ocazie cu care le-am dat vestea, toti au fost bucuroşi.

Unchiul tău, George, i-a făcut cadou mamei tale o carte foarte utilă „La ce să te aştepţi când eşti însărcinată?”, pe care am şi început să o citesc. Unchiului tău nu i-a venit să creadă ca la 19 ani va avea un nepoţel sau nepoţică. Sunt sigură că o să vă jucaţi o grămadă împreună şi o să vă înţelegeţi foarte bine.

Tati şi-a anunţat şi el mama şi sora, adică pe bunica şi matuşa ta, despre venirea ta pe lume în septembrie după cum a calculat mami. Ca şi restul şi ele au fost bucuroase.

Mădălina, cea mai bună prietenă a mamei tale, pe care sigur o să o iubeşti pentru că ea atrage toţi bebeii, mi-a făcut cadou un tricou imprimat cu textul: „Un copil poate să înveţe oricând un adult trei lucruri: cum sa fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară insistent ceea ce îşi doreşte.” Mami o să îl poarte când va avea burtică, adică atunci când tu vei creşte mai măricel.

Nu pot să nu scriu şi despre naşii tăi care au fost încântaţi că vor putea să te boteze, tu fiind primul lor finuţ/ă.  Când ai să te naşti o vei cunoşte pe fetiţa lor, Cristina, care este o scumpete, aşa cum vei fi şi tu iubirea mea.

Valentina

Pe 15 august 2010 mami şi tati s-au căsătorit, după 4 ani şi 2 luni de când ne cunoaştem. A fost un eveniment fericit, dar şi stresant.

Mami şi-a  propus ca în 2011 să înceapă să faca o serie de analize mai ales pentru a fi sigură ca totul este bine şi putem demara „lucrările”  pentru ca tu să vii pe lume. Făceam planuri când să te concepem, când să te naşti- ambii având o preferinţă pentru luna decembrie...

Pe 5 decembrie am avut ultima menstruaţie, bineînţeles ca abia mai târziu aveam să aflu ca aceea a fost ultima. Pe 21 decembrie, seara, mami şi tati au făcut dragoste, iar astfel tu, comoara noastra, ai decis că este timpul să îţi faci simţită prezenţa în viaţa noastră. Mama ta a citit sfaturile altor mamici, prin care ele au rămas însărcinate, şi anume că după contactul sexual este indicat sa stai în pat cel puţin jumătate de oră preferabil cu o perna sub fund. Tati a râs puţin de mine, însă acum nu îi pare rău.

Ciclul meu nu a fost niciodată regulat, aşa că nu aveam de unde şti cu siguranţă dacă 21 este ziua de ovulaţie sau nu, totuşi am avut o bănuială şi se pare că nu m-am înşelat.

            A urmat perioada sărbătorilor de iarna, în care din fericire nu am luat nicio pastilă, deşi mami se aprovizionase în cazul în care iar aş fi avut dureri menstruale. Din fericire am scăpat de ele, datorită ţie îngeraşul meu, cel puţin pentru 9 luni. Mami oricum nu consumă alcool, aşa că  am băut doar câte un sfert de pahar de vin demi-dulce vreo 3 zile consecutiv, deci involuntar am avut grijă de bebeluşul meu drag.

            La începutul lui 2011 aşteptam menstruaţia, am spus deja că nu era un ciclu menstrual regulat aşa că nu m-am emoţionat prea tare chiar dacă ajunsesem la ziua 30,31,32-mai mult de atât întârziase anul trecut. În noaptea dintre ani mami şi-a pus o dorinţă care era deja împlinită, şi anume aceea de a avea un bebe. Tu erai deja în burtică iubirea mea micuţă.

Pe 6 ianuarie, de Bobotează, mami s-a gândit prima dată la posibilitatea ca tu să exişti, era a 33-a zi şi menstruaţia tot nu venea. Am decis să aştept până săptămâna viitoare când tati urma să cumpere un test.

Luni, 10 ianuarie, tati a venit cu două teste de sarcină Femina. Eram atât de emoţionată încât nici nu mai aveam curaj să îl fac. La ora 16,30 mi-am luat inima în dinţi şi am mers la baie pregătită cu tot ce scria în prospect. După ce am scos beţişorul din urină, şi l-am aşezat pe o suprafată plată, în câteva secunde s-au colorat ambele liniuţe roşii. Când a intrat tati în baie deja erau intens accentuate. Mami era extrem de emoţionată, încât nici nu realiza ce s-a întâmplat! Tati la fel era fericit, spunea: „Vom fi părinţi!! Vom avea un puişor!!”, o tot îmbrăţişa pe mami, care era în al 9-lea cer. Jumătate de oră am fost într-o stare de euforie, abia aşteptam să ajungă bunica ta acasă pentru a-i da vestea! I-am trimis un mesaj mamei: „Când ajungi acasă să îmi dai beep. Am să iţi dau o veste care sper să te bucure. Te pup!”. Nu am vrut să îi dezvălui prea multe, pentru a-i face o surpriză.

În perioada aceea mami citea „Stăpânul Inelelor”, însă eram atât de nerăbdătoare încât abia reuşeam să fiu atentă la ceea ce scria în carte, veneam mereu la tati la calculator să îi mai spun câte ceva: „Dacă nu o fi bun testul? Dacă nu l-am făcut bine? Nu te duci să îmi mai cumperi unul? Oare când se va naşte?”

            Pe la 19,00 nonna, adică mama lui mami, a ajuns acasă, când te vei naşte vei afla că ea lucrează în Italia, de aceea nu te vei putea juca cu ea, însă o să ne vedem zilnic pe Skype, şi astfel vei putea vorbi cu ea. Când am deschis web-ul. i-am pus testul cu cele două liniuţe : ”Ce-i ăla?” Apoi şi-a dat seama despre ce este vorba, şi a fost extrem de bucuroasă! Mi-a zis că şi-a imaginat că ar putea fi vorba despre o sarcină, după ce a citit mesajul. După mumentul de euforie, felicitări, au început îndoielile: ”Dacă nu l-ai făcut bine? O fi sigur?”. Am liniştit-o în măsura în care am putut-nici eu nu eram prea sigură, spunându-i că mâine dimineată voi repeta testul, şi o să-i trimit mesaj imediat.  Când a venit Marcello, pe la 21, el este nonno- o persoană foarte specială, ne-a felicitat, fiind şi el foarte încântat de veste.

            Astfel s-a sfârşit prima zi în care mami şi tati au aflat de existenţa ta, îngeraşul nostru scump.