Am inceput luna a sasea! Bebelina este mult mai activa mai nou, se misca de colo-colo...in special in timpul mesei sau dupa-masa, dupa ce ajung acasa de la serviciu. Sunt putin ingrijorata deoarece cateodata miscarile bebelusei sunt foaaarta foaaarte jos, aproape de osul pubisului, de parca e gata-gata sa iasa. Cu I. nu a fost asa nici macar in ultima saptamana. Am sunat-o pe Roxi sa vedem daca la ea a fost la fel avand in vedere faptul ca si ea o ridica destul de mult in brate pe mijlocia in timpul celei de-a treia sarcini, si mai mult m-a speriat decat sa ma calmeze. Doctorul i-a spus ca toate astea sunt din cauza diferentei mici de timp intre sarcini, ceea ce se potriveste si la mine; i-a zis ca trebuie avut maaare grija, ca e periculos, ca la primele contractii trebuie sa fuga de indata la spital deoarece bebe va iesi ffff repede. Ea era cat pe ce sa nasca pe holurile spitalului si ee a venit cu apa si tot la a doua impinsatura! Or asta a fost marea mea grija de la inceputul sarcinii- stiam ca a doua nastere e mult mai usoara si mai rapida si eu stau foarte departe de spital (cca. 40 de minute daca nu e trafic, cu trafic..nici nu indraznesc sa ma gandesc!  Plus ca la mine mai exista si o probabilitate foarte mare sa nasc mai devreme de termen, deoarece am antecedente. Acum daca miscarile astea asa de joase sunt semn ca voi naste si mai rapid decat << norma>>...e grav zic eu...in ultimele saptamani o sa ma plimb prn zona spitalului sau pur si simplu imi fac acolo un site de camping. Deja  incep sa ma documentez cum rebuie gestionata situatia in cazul unei nasteri-surpriza acasa, desi sper din suflet sa nu fie cazul. Pe de alta parte insa, literatura de specialitate spune ca diagnosticul de sarcina joasa se pune doar dupa 28 de saptamani, si ca pana atunci burtica mai are vreme si sanse sa se ridice..sper sa fie si cazul meu! Pana una alta, luni am eco morfo-fetala, ultima ecgrafie <<oficiala>> si ma org ca toul sa fie perfect, ca bebe sa fie sanatos-tun. Joi am controlul de rutina la gine si voi cere si o verificare a colului pt a sta impacata.

In rest, burtica creste, e foaarte mare, am luat 5 kg pana in sapt 22, cu I. am luat 5 pana in saptamana 25, or 3 saptamani de diferenta e foarte mult in sarcina...M-am rotunjit bine, nu mai sunt insa parca asa de sprintena ca la prima sarcina..aica eu as fi, dar ma ia cate-o intepatura sau o durere cand ma ridic brusc..uuff!

I. e foarte atasata de burtica, imi ridica rochita|bluza de fiecare data cand ajung acasa de la serviciu, ma mangaie, ma pupa, rade fericita! Cand am fost cu ea la vaccin, am observat ca are un mare intere pt bebeii mici-mici, vom vedea care va fi atitudinea fata de surioara.

 

 

 

Azi plecam la bunici. Maine e ziua mamei, adica a bunicii tale si nu vrem sa ratam momentul. Abia astept sa vedem padurea de la tara, care toamna e minunata. Intre timp am vizitat-o pe doamna doctor acum doua zile. Se pare ca totul decurge perfect. Ai crescut mult de ultima data. Acum ai peste jumatate de kilogram si esti foarte jucaus. Doamna doctor s-a chinuit mult sa te pozeze ca sa avem o amintire cu tine, insa se pare cp nu iti place asta, pentru ca ti-ai acoperit tot timpul fata cu manutele. In cele din urma am reusit totusi sp iti facem o poza haioasa in care mie mi se pare ca semeni cu tatal tau cand doarme. Doamna doctor ne-a spus ca s-ar putea sa te nasti la sfarsitul lui februarie. Speram sa nu fie totusi pe 29, pentru ca 2012 este an bisect. Chiar daca ar fi asa insa, oricum te vom sarbatori in fiecare an.

 

Dimineata ai miscat continuu. Inca nu imi dau seama daca misti pentru ca te joci sau pentru ca nu iti convine ceva. Oricum, cand burtica mea incepe sa faca bvaluri toata familia se aduna in jur si asteapta cu sufletul la gura o noua repriza de miscari. Abia astept sa te tin in brate si... cred ca m-am obisnuit din ce in ce mai mult cu ideea ca vom avea un baietel in familie.

Nu am mai scris de aproape doua saptamani in jurnal dar sa stii, dragul meu bebelus, ca am avut parte de niste zile de septembrie tare frumoase si linistite. Ziua eram la munca dar seara mai gateam cu tati, ieseam sa ne plimbam sau ne uitam la un film dragut. In week-end a venit fratele meu, Paul, din vacanta lui petrecuta la rudele din San Marino si a stat 2 zile si la noi. M-a bucurat foarte mult prezenta lui si ma distra cand imi spunea “burtica”. Mi-a adus de la matusa mea cateva hainute simpatice pentru gravidute si acum vin la serviciu cu noua mea salopeta albastra. Doar i-am spus lui Gabi sa nu mai cheltuie bani cu mine dar nu s-a putut abtine. Cica a vrut sa imi faca o surpriza… Acum sa vedem cat timp ne vor mai veni surprizele ei pentru ca noi de-abia de-acum incede sa crestem in adevaratul sens al cuvantului. M-am ingrasat 5kg de la inceputul sarcinii pana acum si abia astept sa te masoare si pe tine domnul doctor, joi, la morfologia de trimestrul 2. Poate nu mai esti totusi chiar asa de slabut cum mi-ai parut ultima oara. Te pup dulce si o sa revin curand cu impresii dupa ecografie. Sper din suflet sa fie totul bine. Te iubesc enorm!

Asadar,am inceput saptamana 23.Sper ca ea sa decurga ok.Astazi ai fost foarte activ,te-ai agitat intr-una la mine in burtica,ma mai sperii eu cateodata cand mi se si intareste burtica,dar am inteles ca se intampla asta tot in urma miscarilor tale.In weekend am fost in Cismigiu cu David si cu mamaie si pe urma ne-am oprit si pe la Mc',iar duminica am iesit la intalnirea cu fostii colegi de liceu.A fost ok,toata lumea mi-a admirat burtica si ne-am simtit bine.Astazi mami nu a avut o dispozitie prea buna,dar fara niciun rost,se zice ca si din cauza hormonilor se mai intampla asta.Si m-am gandit eu asa sa ne luam un medical pentru ca nu am beneficiat deloc toata perioada sarcinii si parca simt nevoia de putina odihna.In rest sper ca toate lucrurile sa decurga bine si sa nu avem parte de evenimente mai putin placute.Pana data viitoare sa revenim cu povestiri frumoase.

Buna Cezarel, Astazi este o zi de vineri si mami vrea sa plece mai devreme de la serviciu,adica sa incepem weekend-ul mai repede.Weekend-ul acesta vom fii fara tati pentru ca pleaca la tara sa o duca pe mamaie,dar ramanem cu cealalata mamaie si cu verisorul tau,pentru ca parintii lui sunt plecati in conceiu.Daca va fi vremea frumoasa,pentru ca momentan este cam innorat,vom merge un pic prin Herastrau sau Cismigiu sa ne mai plimbam,iar duminica mami are intalnire cu fostii colegi de liceu si atunci ii vei cunoaste si tu.Ieri am fost un pic pe la cumparaturi si mami ti-a luat de la Kiabi un costumas de iarna si o caciulita,care iti vor fi foarte folositoare la iarna.Pe urma am intrat un pic ci pe Auchan si cred ca m-am obosit un pic,ca tu ma bebe incepi sa iei in greutate si pe mami a cam durut-o mijlocul si pe sub burta.Bineinteles ca m-am speriat putin,dar am ajuns acasa,m-am intins in pat,am luat o no-spa si a trecut.Nu ma tem pentru mine ca pe mine ma doare si imi trece,imi fac grij doar sa fii tu bine,dar daca la control miercuri erai ok,nu vreau sa ma gandesc ca de acum ianinte vei mai patii ceva.Am facut si programare la doctorul nostru pe 1 octombrie la clinica si pana atunci mai avem timp sa tot crestem...;)Mami te pupa si sa avem un weekend frumos si linistit.

Buna baietelul meu, Acum deja putem discuta altfel,desi si domnul doctor ne spusese la 16 saptamani ca i se pare ca esti baietel,dar ne-a zis sa mai asteptam pana la eco morfofetala de T2 si atunci vom stii sigur. Si gata stim! Esti baietel si te vei numii Cezar.Cred ca iti place numele ales de noi pentru tine.:) Te-am vazut ieri pe "micul ecran" ca o vedeta ce te vrei a fii si doamna doctor ne-a zis ca esti un baietel maricel de 580 de grame si ca...semeni cu mine.Oricum asa se zice ca baieteii seamana cu mamele si fetitele cu taticii.Chiar aseara vorbeam cu tati si ne imaginam cum vei arata.Pentru ca il avem pe nepotelul nostru care a fost ca si un copil pentru noi,ne-am fi dorit poate o fetita,insa acum nicio fetita nu te-ar mai putea inlocui pe tine,"colocatarul meu din burtica"...:)Asadar,ecografia a indicat ca totul este in regula si acum asteptam sa vina domnul dosctor din concediu sa ne vedem si cu el si sa mai discutam una-alta.Cred ca peste vreo saptamana,doua ne vom face o programare si la el.Mami mai vrea sa il intrebe atunci cateva chestii tehnice si anume despre recoltarea de celule stem ce parere are,despre cand vom intra in prenatal,despre faptul ca mi-as dorii sa nasc prin cezariana si despre ultimele analize unde doctorul de familie ne-a recomandat ca ar fii bine sa luam niste fier,insa vreau sa il consult si pe el.Pe la sfarsitul lunii octombrie cred ca vom incepe sa cautam un carucior si incet-incet ne vom face necesarul pentru spital si macar pentru prima luna din viata ta.Mami cu tati te iubesc mult si asteapta cu nerabdare intalnirea cu tine.Nu ma gandesc inca la momentul propriu-zis al nasterii pentru ca desi imi doresc sa treaca timpul si sa ajung sa te vad,imi este totusi un pic teama.Consider ca la nasterea normala te chinui inainte (cum iti este norocul mult sau putin),iar la cezariana nu te chinui deloc inainte,dar tragi mai mult dupa,desi si aceste lucruri sunt relative in functie de organismul fiecarei femei.As alege totusi cezariana pentru ca mi se pare mai ok atat pentru mine,cat si pentru tine.La nasterea normala te chinui si tu,va trebui sa lupti "sa iesi la lumina"si oricum viata asta este o lupta pe care vei avea timp sa o duci la un moment dat,asa ca de ce sa te chinui si eu cu acest lucru de la inceput de drum?Pe de alta parte tinand cont ca cezariana planificata se programeaza din timp,prefer asta ca sa scap de emotiile ca voi fi luata prin surpindere de venirea ta pe lume in orice moment mai bun sau mai putin bun,mai ales ca vom implinii 38 se saptamani fix in saptamana cu Craciunul si cine stie daca doctorul va fi available pentru noi,sau poate incep durerile noaptea,asa ca mi-as dorii sa scapam de aceste ganduri si pana la urma oricum ar fi si daca alegeam nasterea normala,poate dupa cateva ore de chin se ajungea tot la cezariana si atunci ma intreb de ce sa mai trecem prin dureri si inainte.Oricum la noi nu se va pune problema ca nu voi avea cine sa ma ajute cu tine cat ma voi recupera eu dupa cezariana,prin urmare am stabilit ca asa vei venii pe lume...:)Ca altfel oriunde citesti sunt pareri pro si contra,dar pana la urma e vorba de corpul meu si pana la urma trebuie sa decid singura cum este mai confortabil pentru amandoi si sper ca am luat cea mai buna decizie.Pentru moment atat,pana data viitoare cand vom revenii cu alte si alte ganduri si intamplari.

Da, ce sa zic este aceeasi zi de 6 septembrie,inainte de ziua de maine cand merg la medic pentru morfofetala de trimestrul 2.Ideea este ca ma aflu in continuare la birou intr-o zi extrem de plictisitoare,noroc ca mai este putin si se termina :),asa ca m-am gandit ca sa mai treaca timpul sa mai astern cateva ganduri.Astept cu sufletul la gura sa merg maine la medic pentru ca am cateva nedumeriri si anume ca acum la aproape 5 luni si jumatate nu am luat aproape nimic i greutate,sa zic asa cu indulgenta vreo 2 kg si nici burta nu mi se vede cine stie ce.Ma iau si eu prin comparatie cu alte femei gravide si nu stiu daca sunt in "grafic".Am inteles de asemenea ca de la 7 luni incepi sa iei cel mai mult si sa se vada burtica,pe mine nu ma intereseaza decat bebe sa fie bine.Trebuie sa marturisesc ca dintotdeauna eu am fost mai plinuta si cred ca si asta conteaza.Acum mananc la fel ca inainte,nici mai mult,nici mai putin si eu fiind oricum o pofticioasa nu pot spune ca in sarcina m-am schimbat prea tare.Ma gandesc ca fetele care nu prea poftesc defel isi pot da seama mai usor in sarcina cand au cate o pofta datorata burticii,insa in cazul meu nu...la fel si cu cele care tin cure de slabire mereu,sau mananca foarte putin,probabil ca acelea iau foarte mult in sarcina deoarece corpul asimileaza atunci tot ce ii dai in exces fata de cum era el obosnuit,insa eu mancand de obicei normal,in sarcina nu am facut abuz,fata de obisnuit.Tot felul de ganduri pe care cred ca le are orice viitoare mamica...Pana sa miste mai auzeam diferite persoane care l-au simtit pe bebe la 16,17,18 saptamani si la mine abia la 20,21 au inceput sa bata "aripioarele de fluturas"si ma ingrijoram,credeam ca e ceva in neregula...Acum insa nu stiu cat de des trebuie sa il simt...Avand in vederea experienta ulterioara despre care am povestit,acum aceasta perioada este una frumoasa pentru mine,dar un pic si obositoare psihic pentru ca am totusi o strangere de inima la fiecare simptoma noua care apare sa nu fie ceva in neregula...Imi dau seama ca sunt un pic exagerata.Chai fac glume cu cei de acasa si le spun sa ii achizitioneze un mini ecograf sa stau cu el pe burta cand am cate o problema sa il vad pe bebe si sa imi faca semn cu mana ca totul este ok ;).Pe la 28 de saptamani as vrea sa raman acasa si as vrea sa vorbesc acest lucru cu medicul,desi nu cred ca va avea ceva de obiectat.Acum ma gandesc cum sa nasc,la ultimul control aveam placenta un oic cam jos,insa atunci mi-a zis ca nu ar fi vreo problema ca ea intre 24 si 28 de saptamani trebuie sa se ridice,iar daca nu vom apela la cezariana.Dar oare numai asa?Ca din cate am auzit la cerere nu prea ar face...:(Mai e pana atunci,mai am timp sa meditez. Trebuie sa va spun si despre nepotelul meu de 3 ani care imi pupa burtica in fiecare zi si il asteapta pe bebe...e asa de haios,ma intreba ce va fii verisor sau verisoara,ba chiar a si botezat-o ba Ileana,ba Bambi...e un scum si jumatate...Hai ca mai e putin si trece si ziua de astazi de la birou...f.plictisitoare...

Buna tuturor celor care vor citii povestea mea si buna si tie bebe, Momentan nu iti pot spune altfel decat bebe, pentru ca inca nu stiu ce a pus Dumnezeu in burtica mea,o fetita sau un baietel,dar orice esti eu te iubesc la fel de mult si te astept cu mare drag sa vii pe lume sanatos.Maine mergem la ecografia morfofetala de trimestrul doi si acolo sper ca voi afla ce esti,dar mai important decat asta vreau sa aflu ca esti sanantos si te dezvolti normal.Trebuie sa spun ca sunt o mamica tanara de 24 de ani,insa desi la aceasta varsta nu ar fi trebuit sa existe niciun fel de problema in conceperea unui bebelus,si specificand faptul ca sunt un om sanatos,inainte de aceasta sarcina am trecut printr-un eveniment neplacut.In luna noimebrie 2010 am ramas insarcinata dorindu-mi acest lucru si facand inainte analize care sa imi confirme ca nu voi avea probleme.Minunea s-a intamplat si in decembrie am facut testul care mi-a iesit pozitiv. Foarte entuziasmata mi-am facut programare la medic pentru confirmare.M-am dus cu sufletul deschis si fara nicio teama,iar vestea ca la aproximativ 6 saptamani fatul era oprit in evolutie m-a lovit fix in piept.Nu intelegeam de ce trebuie sa trec eu prin asta si mai ales stiind ca niciodata nu am avut nicio problema.Toata lumea a fost alaturi de mine si toti medicii m-au asigurat ca acest fapt se intampla fara nici explicatie in majoritatea datilor,pur si simplu a fost vorba despre o anomalie cromozomiala care nu a permis fatului sa se dezvolte,anomalie care nu are cauze la cei care concep bebelul ci poate decat la Divinitate.Am depasit relativ usor(cel putin in aparenta)acest episod,mai ales ca eram constienta ca sunt tanara si mai am tot timpul inainte pentru un copil.Nu m-am lasat descurajata si dupa pauza indicata de medic de trei luni de zile,am inceput din nou sa "lucram"la ceea ce ne doream.In luna aprilie imi faceam din nou testul care era pozitiv.Desigur ca in sufletul meu a patruns teama de a nu mai patii inca o data acelasi lucru.De data aceasta am mers la medic cu inima putin indoita asteptand sa vad ce imi spune.Din fericire vestile erau bune,aveam un bebelus de 7 saptamani in evolutie.Au urmat apoi pe perioada sarcinii toate investigatiile necesare recomandate de medic.Sarcina pot spune ca pana acum a fost ok,doar o perioada scurta de greturi si oboseala mai accentuata.Sper ca si de acum inainte totul sa se desfasoare normal si sa aduc acest puiut sanatos pe lume.Mi-l doresc foarte mult si nu concep viata fara el.Acum avem 22 de saptamani si urmeaza sa mergem la ecografia de trimestrul doi si trebuie sa va marturisesc ca probabil ramanand cu sechele de la primul eveniment nefericit merg la fiecare control cu un pic de teama sa nu primesc vreo veste mai putin buna,peste care nu stiu cum voi mai fii capabila sa trec.Insa,gata,sa lasam aceste ganduri negre si fara rost la o parte si sa descriu senzatia data de miscarile bebelusului la mine in burtica.Cred ca nimic nu se poate compara cu asta.Este un sentiment unic pe care doar o femeie il poate simtii.M-am gandit si la doua nume pentru bebelus,dar care inca nu sunt definitive.In caz de va fii fetita am alea Miruna Elena,iar baietel Cezar.acum sunt la birou si abia astept sa treaca ziua de astzi sa pot ajuge maine sa imi vad ingerasul.Oricum am intrat de la 3 luni la job cu program redus si lucrez de la 9 la 16.00,insa abia astept sa pot intra in prenatal si sa ma bucur numai de bebe.Pentru moment atat si revin(sper numai cu vesti bune)dupa ce voi merge la medic.

Buna bebe,

Eu si tati implinim astazi 2 ani de casnicie.Cu siguranta este o aniversare mai speciala pentru ca acum suntem 3.Astazi am intrat in saptamana 22 de sarcina si mami abia asteapta sa mergem miercuri la ecografia morfofetala de trimestrul 2,sa vada ce faci si poate avem noroc si vrei sa ne dezvalui si ce esti, fetita sau baietel, sa putem sa incepem sa alegem un nume si sa luam cateva lucrusoare in asteptarea ta.Abia astept sa il vad iar pe tati cand va intra in cabinet si va avea din nou emotii cand te va vedea pe ecran...:)Deja de saptamana trecuta ti-a simtit si el zbenguielile in burtica lui mami si a fost tare incantat.Pana acum nu am avut probleme si sper ca si de acum inainte totul sa fie in regula si abia astept sa iti vad mutrisoara si sa iti pup falcutele.:)Nici nu vreau sa ma gandesc ce emotii voi avea in acel moment,care acum mi se pare asa de departe...

Acum am ajuns deja la jumatatea drumului, lui mami ia crescut burtica, tu esti foarte energic si ma bucur pentru ca asa stiu ca esti bine. Eu si tati suntem foarte fericiti ca ai aparut in viata noastra chiar daca mai avem multe lucruri de pus in ordine, tu ne dai putere sa mergem mai departe orice ar fi! Mami si tati te iubesc mult, tati te pupa mereu si mami te mangaie si ne intrebam ce faci tu acolo. Abia astept sa te vad, sa te tin in brate, sa vad cu cine semeni.

Ne-am hotarit ce nume o sa-ti punem indiferent daca esti baiat sau fata pentru ca nu avem preferinte: daca esti baietel o sa te cheme Dragos Adam (Dragos ii place lui mami cum suna pentru ca e un cuvant ce vine de la dragoste, drag, si tu ai aparut din dragoste pentru ca eu si tati ne iubim mult, si Adam ca pe tati si ca pe strabunicu tau , ca sa ducem numele familiei mai departe:). Iar daca esti fetita o sa te cheme Eva pentru ca tati sa aiba si el o Eva (Adam &Eva:)).

Acum ma misc tot mai greu deoarece am mai luat in greutate si obosesc mult mai repede iar uneori ametesc si nu prea am vlaga. Dar in rest ma simt bine, continui sa muncesc( acum mami a fost promovata  consilier marketing pe ultima suta de metri) dar urcatul scarilor ma oboseste foarte mult asa ca in maxim 3 saptamani o sa-mi iau concediu la cerere. Doctorii mi-au zis ca in situatia mea pot sa-mi iau concediu de risc dar nu am vrut( uneori mami face pe viteaza:) dar nu vreau sa stau mult acasa si sa ma plictisesc , pana la venirea ta.

Inca nu avem ginecolog pentru ca cel la care trebuia sa mergem e in concediu...suntem inca in asteptare asa ca va fi o surpriza, sper eu una placuta!

Tu esti comoara noastra, cel mai bun lucru pe care l-am facut vreodata!