Maya

La multi ani, bebe mic mic! La multi ani pentru noul an si la multi ani pentru noua saptamana inceputa - a 18-a si la mai multa luni - azi o incepem pe a cincea. Suntem foarte aproape de jumatatea sarcinii...Doamne, cum a zburat timpul!

Bebe mic se misca foarte putin in comparatie cu I., poate va fi o printesa mai linistita, mai cumintica. Ieri stateam pe fotoliu, I. mangaia burtica si ''vorbea'' cu surioara ei si bebe mic mic s-a miscat..o fi simtit ceva, o fi auzit ceva, cine stie?! I. e foarte afectuoasa cu burtica, se bucura de fiecare data cand o vede si isi pune capul pe ea ca si cum ar asculta - semne clare ca nu stie ce se intampla! :))  Din cate am observat pana acum, I. nu e un copil gelos, nu o deranjeaza cand ma vede tinand in brate alti copilasi sau jucandu-ma cu ei...vom vedea cum va fi cu surioara ei. Mi se pare mai mult genul lipicios si protectiv decat cel egoist si gelos..asta deocamdata - sa vedem cand vom fi pusi in fata faptului implinit! Burtica creste, creste, mami creste si ea...am 57 de kg, 2 kg luate pana acum deci...ma vad rotunjoara, toata lumea imi zice ca-mi sta mult mai bine decat inainte, mie mi se pare ciudat.:) Foamea nu mai e asa de mare parca, in primele saptamani eram terorizata - acum mananc foarte putin si ma simt foarte plina, dar pentru putin timp - trebuie sa mananc des si putin, asta e solutia!

Poftele vad ca ma ocolesc, norocul meu si al lui Papi ca n-avem de umblat cine stie pe unde cu noaptea-n cap sa procuram..cine stie ce!:) Starile de somnolenta pare ca au mai disparut, noaptea dorm foarte adanc si biiiine, nu am nici aciditate, nici probleme cu respiratia, totul decurge super. Ceva dureri de burtica, asa ca niste intepaturi, ca o senzatie de greutate.. asta m-a ingrijorat putin zilele trecute - in prima sarcina nu m-am confruntat cu asa ceva..poate e de vina diferenta destul de mica intre sarcini? Cine stie? Maine am appointment-ul la Dr., sper sa auzim inimioara dulce batand!

Intre timp, ne gandim tot mai serios la numele MAYA - ne place cum suna si ne place si semnificatia in Aymara (limba incasilor), singurul inconvenient e ca e si international si noi am fi vrut ceva peruan 100%. Ramane de gasit numele romanesc - ma gandesc la Ligia ( trebuie sa caut semnificatia)....nu sunt sigura, trebuie sa mai ''rasfoiesc'' netul pentru nume romanesti. Oricum, asteptam a doua confirmare a sexului, pe 6 februarie, sa fim siguri-siguri!

Maine am appointment-ul la Dr., sper sa auzim inimioara dulce batand!

Maya

E vineri, ultima vineri din anul acesta..Ma gandesc ca anul trecut pe vremea aceasta imi tineam in brate prima minune, avea aproape o luna. Cum va fi cu doi copilasi? Sincer, nu-mi imaginez cum as mai putea iubi pe cineva la fel de mult ca pe I., stiu ca e o dilema a tuturor mamelor la a doua sarcina, am citit mult despre asta, totusi nu ma pot abtine sa nu ma intreb! Stiu ca se va gasi iubire multa multa si pentru acest al doilea sufletel, stiu ca ma voi topi de indata ce-l voi strange in brate si voi simti ceea ce am simtit cand am nascut prima data - iubire pura si neconditionata. Sentimentele vin de la sine, nu trebuie gandite, nici programate. Modul de a te comporta cu copiii tai insa, tine foarte mult si de metoda. Voi reusi sa fiu corecta? Sa ii tratez pe amandoi in mod egal, fara favoritisme? Ne propunem asta, si eu si Papi, e un obiectiv major..copiii trebuie sa fie tratati egal..poate abordati in maniere diferite conform personalitatii lor, dar per ansamblu - tratati egal. Stau si ascult colegii de munca vorbind despre micile/marile probleme pe care le au cu copiii lor, ajunsi deja la pubertate/adolescenta. Oare voi reusi sa fiu atat de metodica cum ma gandesc sau ma voi lasa coplesita de sentimente? Intrebarea asta mi-am pus-o pentru prima data cand am intarcat-o pe I. - metoda ca metoda, totul bine si frumos, practica...ufff, parca nu e chiar asa usor. Plangea si eu plangeam langa ea...era un copil atat de vesel, mereu zambaret si dintr-o data..urlete, dar nu isterice..cumva asa, de durere, de tristete..Cum sa rezisti? Am zis ca pentru bebe 2 voi introduce si biberonul de la bun inceput..poate asa intarcatul nu va fi chiar atat de traumatizant..Pai bine si atunci..unde e tratamentul egal? I. a fost in culmea fericirii timp de un an cat a primit san - era placerea ei, pasiunea ei, avea momente de tandrete chiar cu sanul, nu era o simpla...masa! Cum sa iau aceasta placere din start lui bebe mic? Sper insa ca nu va fi un copil atat de atasat de san, asta ar fi cea mai simpla solutie :) - nu toti copiii sunt la fel, pentru unii e un ''rau'' necesar si gata! Nu tu iubire, joc si alintat la san! Si daca totusi va fi la fel ca si I....ei bine, placerea va fi de partea lui...va beneficia de acest an de bucurie, nu i-l voi rapi! La urma urmei, intarcatul a fost oribil, a reusit doar din a doua incercare, dar in 3 zile I. a redevenit fericirea intruchipata, strengarita vesela dintotdeauna!

 Bebe meu mic mic a inceput sa se faca simtit mai mult...mi se pare totusi mult mai linistit decat I., poate totusi imi aduc aminte doar perioada in care I. se misca mult mult, facea valuri in burtica..poate la inceputuri nu era nici ea chiar asa de activa..sau mai degraba nu simteam eu. Am contractii destul de dese, burtica se intareste si deja se vede ca uterul e maaaare, a ajuns la nivelul buricului. Azi voi incerca din nou aparatul de ascultat inimioara, poate poate am noroc sa aud ceva! M-as simti mult mai linistita, de fiecare data cand m-as gandi ca e ceva in neregula..pac! as verifica si m-as linisti! :) Trebuie sa fie in regula, bebe meu e un incas puternic!

Roxana

Săptamana 29 a debutat cu un control, o mica ecografie in urma careia am aflat ca totul e ok. Deacum pot intra in prenatal.

Daca in prima sarcina nu stiam nic imacar sa numar saptamanile acum sunt la curentcu tot ce misca . Prima sarcina a fost in urma cu 8 ani, pe cand aveam minuntata varsta de 22 de ani.....acum totul e altfel.

Daca acum 8 ani abia descopeream internetul si google-ul acum nimeni nu mai poate trai fara net. Acum stim cat creste bebelusul in fiercare saptamana ....acum 8 ani habar n-aveam. Si daca la 22 de ani nu oboseam in timpul sarcinii ..acum suflu ca o babuta si abia mai rezist la serviciu. Daca la prima sarcina in luna a saptea m-am trezit ca am colul deschis si am fost nevoita sa stau la pat si sa iau tratament, iata ca la 30 de ani luna a 7a nu sunt probleme de genul acesta desi sunt foarte racita dar.....sistemul medical e destul de schimbat iar concediile medicale nu se dau sau se dau doar pe spagi foarte mari,,,,asta e 2002 vs 2011.

Desi eram foarte fericita si atunci dar nu eram constienta si nu monitorizam miscarile in fiecare zi, nici macar nu stiam ca bebe ar trebui sa miste zilnic. Daca acum am simtit miscarile chiar undeva pe la 15 saptamani daca nu chiar inainte pe cand  in prima sarcina am simtit miscarile aproape de 4 luni. Desi sunt acelasi om dar cu vrste diferite ...totul e diferit.

In prima sarcina nu mancam mai nimic, nu aveam pofte ...acum in a doua mi-e si frica sa ma gandesc la ceva. ....poate si pentru ca prima sarcina a fost pe timpul verii cand aveam de toate la dispozitie...iar acum pe timp de iarna nu m-am putut apropia de  o felioara de pepene ..... insa m-am apropiat de multe altele la care in prima sarcina nu ma tentau deloc. Acum foamea si poftele m-au invins in multe situatii.  Partea cea mai buna a unei sarcini pe timp de vara sunt hainele ...oricat de sarac ai fi tot gasesti cateva randuri de haine ....pe cand pe timp de iarna e mult mai complicat ...am avut o pereche speciali de gravide pe care i-am purtat toata iarna...iar daca primavara nu se hotara sa vina nu stiu ce ma faceam pentru ca geaca incepuse sa fie greu de inchis la fermoar.Acum 8 ani nu se gaseauarticole pentru gravide...sau se gaseau foarte greu ..asa ca pantalonii de costum ii legam cu un siret..in rest m-au salvat fustitele pe elastic si o perexhe de pabtaloni pe siret...nici nu visam pe atunci la o pereche de blugi pentru gravide.  In plus pe timp de varateincalti repede cu niste sandale sau apuci de vara ,,,pe cand acum cu greu ma incalt cu pantofii sau adidasii ....macar e bine ca am scapat de cizme.

Oare varsta conteaza ? Oare daca asta ar fi fost prima sarcina as fi stiut sa apreciez si sa profit mai bine? Pentru ca daca in prima sarcina nu simteam nevoia de rasfat acum o simt uneori si o  mai cer din cand in cand ca un drept ce mi se cuvine.

La 22 de ani imi pasa atat de mult de parerea celor din jur si incercam sa ascult toate sfaturile, sfaturi de care acum imi pare rau ca e-am ascultatș nu am devenit o inteleapta insa mi-am dat seama ca si cei mai batrani decat noi nu sunt intotdeauna mai intelepti ci de multe ori sunt niste copii mari care au trait niste experiente...dar timpul se schimba si experientele se schimba ...iar noi fiecare ar trebui s adecidem pentru noi iar sfaturile sa ni se dea doar atunci cand le cerem. De exemplu ....in prima sarcina am fost sfatuita sa nu cumpar nicio hainuta ..si am ascultat ..asa m-am trezit ca nu aveam cu ce sa scot copilul din spitalș m-am trezit cu o salopetica fara prea multe capse cu care a trebuit sa ma descurc in cele din urma. m-am trezit in situatia in care imi trimiteam sotul frecvent la cumparaturi fara sa avem mereu aceleasi gusturi ...plus ca banii poate ar trebui canalizati in alte partiș inainte de nastere se mai pot cumpara si in ,, rate ,,  .  Primul brbr l-am infasat, l-am lasat cu unghii mari ..si i le-am taiat pe ascuns...o imbracam mereu mai gros pentru ca mamei i se parea mereu ca o imbrac prea subtire. Drept dovada ieri am fost la un magazin de hainute si am cumparat un body, o bluzita , sosetele si manusele.... data viitoare o sa iau o salopeta. Testez piata pentru un carucior si ma gandesc sa iau mai multe lucruri ca sa nu ma trezesc din nou cu ce nu vreau. Si totusi imi sustin afirmatiile...nu varsta te face mai intelept ci experienta. Poate si sigur din greseli invatam. 

Acum ma concentrez cat mai mult sa nu ma gandesc la nastere ...experienta unei prime nasteri dureroase si cu  probleme .. m-a facut sa-mi cautun medic zic eu bun ..si sa ma asigur ca totul va fi bine...si totusi nu ma mai gandesc...desi AMR cca 80 de zile pana pe 12 iunie.

Pupici bebe

P.S.  Nu ne-am hotarat la nume, iar Alex nu a fost deloc geloasa sau invidioasa cand a vazut hainutele pt tine chiar a fost foarte incantata de faptul ca sunt foarte mici