Ieri am fost cu mami si tati sa ne facem analizeze la sange. Maine trebuie sa mergem impreuna sa ridicam analizeze si apoi vizita la medic si echograf. Data trecuta "nenea doctorul" nu mi-a putut masura osul nazal deoarece tot timpul ma miscam, ma "ascudeam" parca de el. Promit sa fiu ascultatoare data viitoare si sa fiu mai cumintica. Va voi scrie cum a fost cu analizele sanguine si vizita de la echograf.

In rest nu mai sunt asa mofturici la unele alimente, am crescut si burtica mamei se ridica, sunt vioaie si sanatoasa ceea ce va doresc si voua dragi mamici si scumpi bebelusi.

Apropo............sunt o rasfatata mami si tati ma mangaie in continuu si nu exista dimineata, dupa-amiaza sau seara ca tati sa nu vorbeasca cu mine sa sa sarute prin burtica mamei.

Va imbratisez cu drag si multi pupici de la Printesa. Pa.

 

 Astfel sarbatorim si eu si papi, viitorul tatic, lunga asteptare a lui ala micu´. Deci intram in a 13-a saptamana de sarcina si parca teama de a nu pierde sarcina a mai trecut. Cred ca am trecut de perioada critica, desi stiu ca pana la nastere nu-i nimic sigur. Si nu spun asta pentru a speria alte viitoare mamici, nu sunt deacord in a ne incarca cu alte experiente triste, doar ca trei prietene bune au avut experiente triste in primele 3 luni. Dar capul sus cu optimism, pentru ca nu degeaba a vrut asta micu´ sa vina acum in toata povestea noastra, caci daca mai intarzia o luna, ma lasa si pe mine sa am parte de un concediu de maternitate platit...glumeam puiut, bine ca ai venit si asa te-am asteptat din greu. Ma uit in oglinda si-mi privesc burtica, iar dimineata nu se vede nimic aproape, iar seara e umflata parca as fi in luna a 5-a, si incep sa ma intreb, oare e bine, oare nu, si imi doresc sa se vada totusi burtica si mai tarziu nu-i mai doresc. Si vreau sa treaca odata toate lunile astea sa-l vad si eu pe viitorul bebe care-mi va da numele de MAMA....iar dupa cateva minute ma razgandesc, si-mi spun ca totusi asteptarea asta este si ea buna la ceva, mai traiesc si eu clipele mele intime, fara disturbii, mai dorm si eu 12 ore in sir fara sa ma simt vinovata, fara obligatii...caci tare somn imi mai este, si mai vad in jurul meu prietenele cu copilasi buclucasi, si atunci spun: stai bebe in burtica pana poti, ca stai bine, si uite asa traiesc si eu aceste momente minunate de mamica in devenire...Dar totusi, hai odata bebe ca nu mai am rabdare!!!

Buna, sunt noua aici, inainte de toate cateva cuvinte despre mine: voi fi mamica (imi doresc) pentru a doua oara, mai am o fetita de 5 anisori.

Anul trecut in iunie am avut o experienta traumatizanta, am ramas insarcinata dar sarcina s-a oprit in evolutie la noua saptamani, a fost foarte greu pentru mine, dar am trecut peste si ....... acum sunt insarcinata din nou.

Nu stiu daca sa ma bucur, sau nu, daca sa ma ingrijorez, sau nu; eu sunt si bucuroasa si ingrijorata in aceeasi masura.

Am fost la doctor, totul este asa cum trebuie sa fie pentru moment.

Eu ma simt foarte rau(greata mai tot timpul zilei, varsaturi dimineata, oboseala excesiva, dureri de cap, moleseala, ameteli) ceea ce este foarte bine pentru ca inseamna ca totul decurge normal....... anul trecut nu mi-a fost deloc rau mie, dar din pacate pana la sfarsit n-a fost cum trebuie.

La ecografie n-am ajuns inca pentru ca doctora mea a intrat in concediu si am stabilit ca voi face ecografia cand se intoarce ea la serviciu, adica in saptamana urmatoare dupa Pasti, nu mai este nevoie sa spun ca sunt foarte tentata sa merg la alcineva la eco, bine ca suntem  in pline sarbatori si imi mai distrag atentia cu sarbatoriti, cu pregatirile.

Sincera sa fiu, ma gandesc cu groaza la urmatoarea intalnire cu doctora, un lucru este insa bun, prima ecografie o voi face in saptamana 10 si totul va fi bine de data asta si eu voi fi usurata pentru ca voi avea un bebe mic la urmatorul Mos Nicolae.

Sunt asa nerabdatoare..........

   Buna tuturor!

   Maine va fi o zi importanta pentru mine si bebe al meu, ptr ca va sosi rezultatul primelor analize facute in timpul sarcinii si am mari emotii din pricina pisicului meu... Cum toata lumea zice ca are microbi care pot produce malformatii, avort si nastere prematura, am o teama de rezultate grozava. Toxoplasmoza - din ce am citit pe site-uri am vazut ca sunt destule mamici care o au, ca se trateaza si ca, dupa nastere sunt cazuri fericite, in care copii nu mai au nimic... Inca nu stiu parerea medicului, care m-a sfatuit doar sa nu mai curat cutia pisicului de excremente si sa fac curat f bine si des. In mod normal, o mamica detectata cu acest microb se monitorizeaza mai mult, in functie de procentajul in care iese ca este infectata de "Toxoplasma gondii". 

   Am 10 saptamani si 2 zile, prima mea sarcina, am deja numele alese , in caz de fata sau baiat (numai gemeni sa nu fie). Mi-am gasit un grup de mamici, pe care le studiez si imi imaginez cum as fi eu in locul lor sau ce as face... E fain si simplu acum, cand totii copii care stau in preajma mea sunt doar "imprumutati". 

   Revin maine cu vesti, sper sa fie totul bine si sa nu fie bebe al meu vreun cobai; sa imi zica medicul ca nu m-am ingrasat, ca nu am nicio infectie si sa imi dea raspunsul la cele 10 intrebari pe care le-am scris de la ultima vizita.  

Ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul la puisorul de om din burtica mea si el incepe sa miste ca un raspuns.E minunat!

In seara asta am trait un moment foarte special:a reusit si Mara sa simta cand misca bebe in burtica.Ce fericita era!A vorbit cu bebe,i-a spus ca este surioara lui si ca vrea sa se joace cu el.

Astazi aniversam 5 luni fix de la ovulatie. Mami stie exact cand s-au creat conditiile pentru minunea din burtica ei. Ei bine bebe, la cele 152 de zile de la conceptie pe care le ai, te putem considera deja un mic omulet. Peste o luna ai putea chiar sa respiri singur, iar acum ai putea supravietui la exterior cu mult noroc si multa asistenta specializata. Dar nici nu te gandesti sa vii inca pe lume sper, nu-i asa? Sunt fericita si cu fiecare luna care trece sunt tot mai linistita. Ii multumesc lui Doamne Doamne de cate ori imi amintesc pentru faptul ca inca esti la mine in burtica si ca inca cresti.

Azi de dimineata ai fost tare agitat. M-ai tinut numai in suturi de cand s-a trezit tati timp de vreo 2-3 ore. Ma bucur mult cand te simt si mai ales cand imi dau seama ca esti tot mai puternic.

Mami e un pic ingrijorata ca s-a cam ingrasat. Am 10kg mai mult decat in urma cu 5 luni. Problema e ca o data cu greutatea, doamna doctor ar trebui sa ne creasca si tratamentul pentru trombofilie, iar la ultima intalnire a cam amanat acest lucru. Ii e un pic teama lui mami sa nu patim ceva. Vineri mergem insa la medicul ginecolog si vedem ce ne spune si el... Ne rugam sa fim bine si sanatosi.

Te pupa mami. Mai sunt 114 zile pana cand ne vom intalni.

Testele in sarcina sunt un capitol important in Odiseea Sarcinii si trebuie programate din timp. In prezent exista o multime de teste, unele burtici le fac doar pe unele altele, cu risc - le fac pe toate.

Iata lista completa a testelor in sarcina:

Dry test-ul sau dublul test de sarcina?

Ce anomalii pot fi detectate inainte de nastere?

Dry test-ul in sarcina pentru depistarea riscului crescut pentru anomalii cromozomiale si genetice

Ecografiile prenatale – o necesitate?

Triplul test: il faceti sau nu?

Testul de vilus corionic

Feng Shui in camera bebelusului

Aflarea sexului copilului

Cum functioneaza testele de sarcina?

Testul de gen al bebelusului

Testul fetal non stres (NST)

Testele de sange pentru depistarea sarcinii

Testul alfafetoproteinic – AFP

Testele genetice in timpul sarcinii

Echografia (Ecografia)

Triplul test in sarcina

Amniocenteza

Testele prenatale: privire generala

Factorul Rh in sarcina

 

Dimineata linistita de iunie. Dealul e acoperit ne nori ciudati. Televizorul merge din inertie… Stau in fotoliu si inca nu constientizez total ziua de ieri… Al treilea test a iesit tot pozitiv, cu liniuta roz ceva mai pronuntata. Asadar, trei liniute roz. E ciudat. Nu stiu ce anume e ciudat, dar e ca si cum deodata am ramas fara prea multe cuvinte. E un fel de bucurie potolita, matura, imbinata cu constientizarea responsabilitatilor care vor veni. Oare asta sa fie maturitatea despre care am spus intotdeauna ca imi lipseste? Imi vine sa plang. Nimic nou, in fond. Mai iau o gura de cafea. Imi vine sa fac o mie de lucruri deodata, dar, de fapt, nu fac nimic altceva decat sa stau in fotoliu si sa privesc in jur. Asadar, se pare ca de ieri viata noastra se va schimba... va fi o ea sau un el? Intrebare prematura... Abia astept sa ii spun Elisucai ca va avea un fratior sau o surioara. Imi vine din nou sa plang. Mi se amesteca in piep senzatii ciudate – bucurie, teama, ezitare. Dincolo de toate astea stiu ca o farama de om a prins viata in mine si ca ea ma va calauzi spre alte clipe de fericire.

 

Intamplarea face ca am aflat ca sunt insarcinata dupa ce ne-am hotarat ca vrem sa ne mutam in apartamentul pe care il gasisem in Copou. Poate ca are si asta un sens... printre florile de tei care abia s-au scuturat...

Aceeasi camera de garda de acum aprox.8 luni....emotii diferite si asteptarea pare din ce in ce mai lunga. Astept cu emotie internarea. La control nimic deosebit, micile dureri nu erau nici macar suparatoare ..insa emotia si sa recunosc frica erau mari. Se face foaia de internare ....si sunt dusa in salonul 4 de la demisol... a spitalului Cantacuzino. Aici erau internate alte doua gravidute ...una legata la o perfuzie ..cealalta nu ...la prima vedere am vazut ca aveau cu ele de toate de la noptiera plina de mancare, tot felul de servetele, radioul portabil si chiar un televizor portabil ...abia peste o ora cand am intrat in vorba am aflat ca erau internate de aprox 3 luni...una de la 16 saptamani de sarcina ( dupa o amniocenteza) si cealalta de la saptamna 22 de sarcina...erau depresive si mi-a fost foarte mila de ele. Atunci mi-am dat seama cat de penibila am fost sa ma vait in ultima luna ca nu mai pot face treaba prin casa...ele nu mai vazusera casa decat in poze. N-am putut dormi ... de fapt toata saptamana n=am dormit ...acum era doar inceputul ...Luni 6 iunie. Am facut cateva injectii cu scobutil ca sa stresam copilul , am facut un NST...unde apareau mici contractii desi nu ma durea nimic. A urmat seara ... fetele au adormit ..eu insa nu avea,m stare ..ma gandeam continuu la ziua de maine ...doctorita imi spusese..,, Maine dimineata la 8 ne pregatim si in cazul in care nu apare vreo urgentasi ma intreaba daca recoltam celule stem si daca vreau sterilizare , legarea trompelor, pana a doaua zi mai citesc pe net pe telefon despre asta si inainte de operatie raspund cu nu la ambele intrebari ....,, ma gandeam ca daca apare vreo urgenta vom prelungi asteptarea. Am iesit din salon si m-am plimbat in curtea spitalului pana tarziu ..incercand sa nu ma gandesc la prea multe ....pe hol m-a certat asistenta ..ca ce caut acolo...m-am intors in salon ....mi-am bagat castile in urechi si am ascultat muzica pana tarziu ... cred ca am atipit ... apoi m-am trezit si am vazut ca inca nu e intuneric afara ...mi s-a parut o noapte lunga.. la ora 5 ..m-am trezit din nou...la 6 a venit mama la mine .... iesea din tura de noapte ....apoi a urmat o injectie cu calciu ..nu prea placuta ..apoi minunatta clisma si am urcat impreuna cu o asistenta si mama la etaj / sala de nasteri. Aici mi se da un pat si stau langa doua doamne cu contractii...eu nu mai am nimic ...din salonul de langa se aud gemete de durere ...eu nu simt nici macar panica.  LAs bagajul neatins langa pat ... o asistenta cu fata de muratura coafataimi spune sa ma intind ...si execut ...apoi imi spune sa-mi scot o sticla de apa langa pat si inca ceva ...Intreb ,, Ma intorc tot la patul acesta?,, era un pat la geam obturat de alte paturi si stiam ca dupa cezariana ar trebui date tote paturile laoparte ca sa ma bage cineva acolo Imi raspunde si mai acru ,, Sa vorbim romaneste,, si am reformulat intr=o romana clara ,, Dupa ce nasc ma intorc tot la patul acesta ? ,, raspunde ,, da,, raspund ,, atunci imi desfac bagajul,, tipa ..am zis sa scoateti doar apa.... in gandul meu ,, fa esti nebuna ... si cine imi da mie banii si telefonul dupa aceea???,, apare doctorita mea si le pune pe asistente sa mai faca un NSTin ideea ca poate poate am si euvreo contractie...apar contractii mici ...eu nu simt nimic ci doar ma gandesc la vecina mea de pat care se chinuie evident si ma simt usor vinovata  dar imi trece repede, Doamna doctor o roaga pe asistenta sa ma conduca spre sala de operatii.,,dar nu inainte de a semna consimtamantul ... il citesc sisemnez ..oricum n-am inteles mare lucru ...atitudinea asistentei se schimba devine usor amabila. Ma conduce ..dar nu catre sala de nasteri ci catre reanimare ... unde ocup un pat gol ... celelalte doua erau deja ocupate cu doamne care dormeau .. una din ele era intr-o situatie grava iar mama ei statea disperata langa ea.. asistenta pe reanimare ma intreaba unde imie bagajul ... evident il lasasem in sala anterioara unde mi se spusese ca o sa maintorc ... fara sa fie acra dar nici dulce mi-a spus ca va trimite dupa el ...as fi vrut sa ma duc eu .. mi-era teama sa nu mi se uite borseta cu banii si telefonul pe undeva. MI se aduc la pat. O doamna nici tanara nici batrana nici frumoasa nici urata dar cu o moaca usor apatica intra in vorba cu mine,.. era anestezista ...ii spun ca operatiile anterioare s-au facut sub anestezie generala, dar dupa operatia de ovar mi s-a spus ca mi s-a marit doza intrucat am o rezistenta mare la anestezie, stramba din nas ...de fapt asa mi s-a parut ,, e foarte posibil ca asa sa fi fost nasul ei. Stiu ce ma asteapta ..operatia anterioara a fost groaznica si ma astept ca asta sa fie si mai si ..intrucat m-am ingrasat foarte tare intre timp, Ma intreaba daca vreau anestezie rahie, adica cea in coloana care te amorteste de la brau in jos si te lasa constienta. Imi doresc foarte mult sa experimentez momentul vederii copilului imediat dupa nastere , in viata ocaziile sunt limitate si intrucat sa mai nasc vreodata nucred si nici nasterea normala nu o s-o experimentez in viata asta ...spun da si o rog ca dupa ce se va naste copilul sa-mi faca un somnifer ca sa adorm .. nu vreau sa asist la scoaterea placentei si o prietena ma sfatuise sa fac asta. Imi confirma ca da. Mi se pune o perfuzie ,,, imi sun sotul care vine dupa tura de noapte ...nu pot vorbi tare ..iar el nu aude din cauza unui motociclist,,,pe mama nu o sun ca oricum nu aude .. ii dau un mesaj lui Dan la ora 9.30 si-i spun ca mai dureaza pt ca nu mi se face anestezie generala si o auzisempe dna doctor camai dureaza cca 20 de minute ,,timp in care s a dus sa vada si alte paciente. Abia acum imi dau seama cat de penibila eram sa ma enervez in camera de garda cand asteptam cu orele, dar nu-mi dau seama nici pe jumatate ..totul se numeste organizare si prioritizare .... sna asistenta ma conduce spre sala de operatie ..pe masa iau o pozitie ciudata ca sna anestezist sa poata face injectia intre vertrebre... o intereseaza mai mult am impresia tatuajul pe care-l am pe spate si de care uitasem complet .. imi spune sa stau moale sa nu ma misc si ca va cam durea ... m-a durut de mai multe ori pe la al saselea esec m-am oprit din numarat ... ma cam durea dar anestezia nu aparea ,,o cheama nervoasa pe asistenta sa ma tina .. asa e ..cand nu-ti iese ceva dai intotdeauna vina pe celalalt,,asistenta ma tine , imi schimb si eu pozitia si simt o intepatura puternica ,,foarte  puternica, apoi ma intind pe masa ,,,si ma pregatesc, ma da cu betadina si sunt ingrozita de faptul ca simt cum ma da cu betadina ..inca nu amortisem ,,ma gandeam cu frica ca voi simti operatia. Apoi o vad pe dna doctor pregatita de operatie, imbracata cu o camasa alba sterila..a mea nu cred ca mai era sterila cu masca la gura si foarte relaxata ..in surdina canta un radio o muzica placuta ,,imi place muzica si ma gamdesc ca in toate salile de terapie si reanimare ar fi bun un aparat la care sa se auda muzica in surdina ..pe mine ma relaxa. In momentele astea ma gandeam si  la unchiul meu care se afla la terapie intensiva intr-un alt spital ,,,azi se trezise dupa o saptamana de somn si sedative dupa operatie. Incepe operatia, cred ca la 10 fara ceva, Continuarea face parte dintr-un alt capitol al vietii mele.

 

Inainte de a pleca de acasa am incercat sa fac niste ultime poze burticii..esec insa

.....si ne vom cunoaste  ingerul meu .

Si realizez cat de repede trece timpul , ca de la un ghemtoc mic  pe care de abia il percepeam , ai crescut si ai tot crescut pana ai devenit copilasul care se misca mereu mereu in burtica mea muuult prea mica pentru cat esti tu de voinic:) . Ne intreaba toata lumea daca am gemeni , si inca din luna a 7-a cei din jur aveau impresia ca "mai ai inca putin, nu? " Foarte dragute momente , si foarte patrunzatoare sentimente . . .  Pentru ca mi-am dorit atat de mult sa te pot pastra , sa cresti mare acolo si sa ne umpli pe toti de fericire atunci cand te vei naste ... Tu , ingerule  , care ai venit atat de .....neanuntat si repejor . 

Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca teama incepe sa dispara , fiind inlocuita de sentimentul coplesitor al dragostei si nerabdarii de  a te cunoaste .. Si parca 8 luni au trecut atat de repede incat intr-un anume fel nici nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca suntem 2 de acum . Si totusi , momentul se apropie , si toate trebuie sa fie pregatite pana atunci . Mari "achizitii " nu am facut , si nu din cauza unor superstitii ci din simplul motiv ca nu simt sa cumpar "tone" de hainute , baxuri de pampersi , sau jucarioare dupa momentul in care te voi tine in brate .Asta e  un feeling personal , si stiu ca majoritatea mamicutelor si-au facut stocuri intregi , insa ... eu sunt altfel . Am cumparat hainute pentru matern , camasi de noapte pt mine, halat , prosopele , si trebusoare din aceastea . Despre patut vom vorbi cam cu o saptamana inainte de a te naste , despre pampersi la fel, landou-ul tot asa pe ultima suta de metri . Intr-un fel ,cand  intru in magazine de bebe si vad atatea hainute si jucarele frumoase , imi zic ca poate ar trebui sa trec peste conceptiile mele si sa dau frau liber cumparaturilor ....insa de fiecare data ceva ma opreste ...eh , cine stie? Hormoneii ma fac poate atat de dificila ;)

Cat despre ceea ce se intampla in "lumea de afara " , iti pot spune ca mami ta a avut 2 zile foarte grele din cauza unor dureri  insuportabile de burtica. Cauza o stim: delicioasa ciorbica de perisoare din cauza careia am stat in picioare cam multisor , si dupa acest episod 2 zile nu am mai avut pace si liniste . Dar ..au trecut si acum suntem bine din nou , tu esti la fel de activ si eu pot sa stau pe scaun sau in picioare. Adevarul e ca datoram asta si no-spa-ului .Da, ajutor de nadejde no-spa-ul aceasta .

Mi-e dor de fetele mele de la munca , visez noaptea ca le mai cert , ca ne grabim cu dead-line-urile , ca sunt stresata si  ....ahh ! Ce sentiment rumos sa fii in mijlocul actiunii , acolo pe baricade Pe unde te-am mai purtat si cu ce viteze coplesitoare strabateam magazinul cu tine in burtica . Cate rochite si bluzite si de toate ai mai vazut tu in 7 luni cat te-am purtat pe acolo ...Poate mi te faci  designer vestimentar   Da, da imi asum toata "vina" . 

Taticul tau e si el nerabdator , poate mai ceva ca tine , si de fiecare data cand zic ca nu mai rezist si ACUM vreau sa nasc imi zice :" nuuu , trebuie sa il mai lasam acolooo ". e simpatic taticul tau sa stii ... mai putin in momentele in care imi vine sa il strand de gat pentru cat e de comod si pentru fiecare tigara de care nu reuseste sa se lase, si ne supara si pe mine si pe tine , nu-i asa???

Ne-am mutat in noua locuinta , in chirie deocamdata , si la scandalul cu vecinii necivilizati si din Evul Mediu din seara asta, tare tind sa cred ca nu mai stationam mult ( ceea ce nu suna bine pentru ca tu vii acusi acusi si nu am vrea se ne mutam iar ...sa facem curatenie iar ...sa ne ducem hainele , etc ) . Daaaar optimista din mine vrea sa creada ca dupa episodul cu politia din seara asta se vor potoli...

Deci , asteptam clipa , ne ascundem cum putem de caldurile astea , ne rugam ca vergeturile de pe burtica imensa sa treaca cu cremele care promit sa faca minuni ...si ... mult mult optimism in ciuda a multor evenimente neplacute ..