Roxana

Aceeasi camera de garda de acum aprox.8 luni....emotii diferite si asteptarea pare din ce in ce mai lunga. Astept cu emotie internarea. La control nimic deosebit, micile dureri nu erau nici macar suparatoare ..insa emotia si sa recunosc frica erau mari. Se face foaia de internare ....si sunt dusa in salonul 4 de la demisol... a spitalului Cantacuzino. Aici erau internate alte doua gravidute ...una legata la o perfuzie ..cealalta nu ...la prima vedere am vazut ca aveau cu ele de toate de la noptiera plina de mancare, tot felul de servetele, radioul portabil si chiar un televizor portabil ...abia peste o ora cand am intrat in vorba am aflat ca erau internate de aprox 3 luni...una de la 16 saptamani de sarcina ( dupa o amniocenteza) si cealalta de la saptamna 22 de sarcina...erau depresive si mi-a fost foarte mila de ele. Atunci mi-am dat seama cat de penibila am fost sa ma vait in ultima luna ca nu mai pot face treaba prin casa...ele nu mai vazusera casa decat in poze. N-am putut dormi ... de fapt toata saptamana n=am dormit ...acum era doar inceputul ...Luni 6 iunie. Am facut cateva injectii cu scobutil ca sa stresam copilul , am facut un NST...unde apareau mici contractii desi nu ma durea nimic. A urmat seara ... fetele au adormit ..eu insa nu avea,m stare ..ma gandeam continuu la ziua de maine ...doctorita imi spusese..,, Maine dimineata la 8 ne pregatim si in cazul in care nu apare vreo urgentasi ma intreaba daca recoltam celule stem si daca vreau sterilizare , legarea trompelor, pana a doaua zi mai citesc pe net pe telefon despre asta si inainte de operatie raspund cu nu la ambele intrebari ....,, ma gandeam ca daca apare vreo urgenta vom prelungi asteptarea. Am iesit din salon si m-am plimbat in curtea spitalului pana tarziu ..incercand sa nu ma gandesc la prea multe ....pe hol m-a certat asistenta ..ca ce caut acolo...m-am intors in salon ....mi-am bagat castile in urechi si am ascultat muzica pana tarziu ... cred ca am atipit ... apoi m-am trezit si am vazut ca inca nu e intuneric afara ...mi s-a parut o noapte lunga.. la ora 5 ..m-am trezit din nou...la 6 a venit mama la mine .... iesea din tura de noapte ....apoi a urmat o injectie cu calciu ..nu prea placuta ..apoi minunatta clisma si am urcat impreuna cu o asistenta si mama la etaj / sala de nasteri. Aici mi se da un pat si stau langa doua doamne cu contractii...eu nu mai am nimic ...din salonul de langa se aud gemete de durere ...eu nu simt nici macar panica.  LAs bagajul neatins langa pat ... o asistenta cu fata de muratura coafataimi spune sa ma intind ...si execut ...apoi imi spune sa-mi scot o sticla de apa langa pat si inca ceva ...Intreb ,, Ma intorc tot la patul acesta?,, era un pat la geam obturat de alte paturi si stiam ca dupa cezariana ar trebui date tote paturile laoparte ca sa ma bage cineva acolo Imi raspunde si mai acru ,, Sa vorbim romaneste,, si am reformulat intr=o romana clara ,, Dupa ce nasc ma intorc tot la patul acesta ? ,, raspunde ,, da,, raspund ,, atunci imi desfac bagajul,, tipa ..am zis sa scoateti doar apa.... in gandul meu ,, fa esti nebuna ... si cine imi da mie banii si telefonul dupa aceea???,, apare doctorita mea si le pune pe asistente sa mai faca un NSTin ideea ca poate poate am si euvreo contractie...apar contractii mici ...eu nu simt nimic ci doar ma gandesc la vecina mea de pat care se chinuie evident si ma simt usor vinovata  dar imi trece repede, Doamna doctor o roaga pe asistenta sa ma conduca spre sala de operatii.,,dar nu inainte de a semna consimtamantul ... il citesc sisemnez ..oricum n-am inteles mare lucru ...atitudinea asistentei se schimba devine usor amabila. Ma conduce ..dar nu catre sala de nasteri ci catre reanimare ... unde ocup un pat gol ... celelalte doua erau deja ocupate cu doamne care dormeau .. una din ele era intr-o situatie grava iar mama ei statea disperata langa ea.. asistenta pe reanimare ma intreaba unde imie bagajul ... evident il lasasem in sala anterioara unde mi se spusese ca o sa maintorc ... fara sa fie acra dar nici dulce mi-a spus ca va trimite dupa el ...as fi vrut sa ma duc eu .. mi-era teama sa nu mi se uite borseta cu banii si telefonul pe undeva. MI se aduc la pat. O doamna nici tanara nici batrana nici frumoasa nici urata dar cu o moaca usor apatica intra in vorba cu mine,.. era anestezista ...ii spun ca operatiile anterioare s-au facut sub anestezie generala, dar dupa operatia de ovar mi s-a spus ca mi s-a marit doza intrucat am o rezistenta mare la anestezie, stramba din nas ...de fapt asa mi s-a parut ,, e foarte posibil ca asa sa fi fost nasul ei. Stiu ce ma asteapta ..operatia anterioara a fost groaznica si ma astept ca asta sa fie si mai si ..intrucat m-am ingrasat foarte tare intre timp, Ma intreaba daca vreau anestezie rahie, adica cea in coloana care te amorteste de la brau in jos si te lasa constienta. Imi doresc foarte mult sa experimentez momentul vederii copilului imediat dupa nastere , in viata ocaziile sunt limitate si intrucat sa mai nasc vreodata nucred si nici nasterea normala nu o s-o experimentez in viata asta ...spun da si o rog ca dupa ce se va naste copilul sa-mi faca un somnifer ca sa adorm .. nu vreau sa asist la scoaterea placentei si o prietena ma sfatuise sa fac asta. Imi confirma ca da. Mi se pune o perfuzie ,,, imi sun sotul care vine dupa tura de noapte ...nu pot vorbi tare ..iar el nu aude din cauza unui motociclist,,,pe mama nu o sun ca oricum nu aude .. ii dau un mesaj lui Dan la ora 9.30 si-i spun ca mai dureaza pt ca nu mi se face anestezie generala si o auzisempe dna doctor camai dureaza cca 20 de minute ,,timp in care s a dus sa vada si alte paciente. Abia acum imi dau seama cat de penibila eram sa ma enervez in camera de garda cand asteptam cu orele, dar nu-mi dau seama nici pe jumatate ..totul se numeste organizare si prioritizare .... sna asistenta ma conduce spre sala de operatie ..pe masa iau o pozitie ciudata ca sna anestezist sa poata face injectia intre vertrebre... o intereseaza mai mult am impresia tatuajul pe care-l am pe spate si de care uitasem complet .. imi spune sa stau moale sa nu ma misc si ca va cam durea ... m-a durut de mai multe ori pe la al saselea esec m-am oprit din numarat ... ma cam durea dar anestezia nu aparea ,,o cheama nervoasa pe asistenta sa ma tina .. asa e ..cand nu-ti iese ceva dai intotdeauna vina pe celalalt,,asistenta ma tine , imi schimb si eu pozitia si simt o intepatura puternica ,,foarte  puternica, apoi ma intind pe masa ,,,si ma pregatesc, ma da cu betadina si sunt ingrozita de faptul ca simt cum ma da cu betadina ..inca nu amortisem ,,ma gandeam cu frica ca voi simti operatia. Apoi o vad pe dna doctor pregatita de operatie, imbracata cu o camasa alba sterila..a mea nu cred ca mai era sterila cu masca la gura si foarte relaxata ..in surdina canta un radio o muzica placuta ,,imi place muzica si ma gamdesc ca in toate salile de terapie si reanimare ar fi bun un aparat la care sa se auda muzica in surdina ..pe mine ma relaxa. In momentele astea ma gandeam si  la unchiul meu care se afla la terapie intensiva intr-un alt spital ,,,azi se trezise dupa o saptamana de somn si sedative dupa operatie. Incepe operatia, cred ca la 10 fara ceva, Continuarea face parte dintr-un alt capitol al vietii mele.

Inainte de a pleca de acasa am incercat sa fac niste ultime poze burticii..esec insa

Roxana

Azi am fost din nou la spital ..sa mai facem o biometrie .. ecografie ... ai fost masurata ...si ti-am distins doar burtica, inimioara e okș si s-a estimat ca ai 3 kg .... uite ce poate creste in burtica mea mica ... asta inseamna ca poate raman si eu sub 80 de kg dupa nastere. Asteptand o dna mi-a facu prezentarea unei banci de celule stem...am primit si niste informari pe mailș daca e cineva interesat pot face fw. M-am tot interesat si am aflat ca in strainatate aceasta procedura nu e prea folosita sau recomandata acolo, pe un forum un medic scria ca ,, ar fi ca si cum am cumpara pamant pe luna,, - ca sa-l avem acolo dar posibil sa nu ne folosesca niciodata ...si totusi daca ..... e urat sa te gandesti inca de peacum la totusi daca si totusi e necesar si poate sanatos.....Totusi poti sa platesti si sa nu ti se preleveze cantitatea necesara de celule, e posibil ca peste 5-10 ani sa se descopere ori ca nu mai sunt la fel de bune ori ca nu stiu avem celule mult mai bune in saliva sau eu mai stiu unde.... Costurile nu sunt exagerate ..dar pt o familie medie ca noi pot fi ...in plus exista o taxa anuala pe care nu stiu daca sunt dispusa sa o platesc mereu ..poate.....in fine . Costurile ar fi la vreo 300 ron kitul, 2800 ron care se pot plati in 12 rate, si o taxa de 44 euro anual - taxa care sigur se va modifica. Sotul meu nu e de acord din start, el nu pune niciodata raul inainte, am mai discutat cu mamici care din considerente religioase sau diverse nu sunt de acord si cu toate astea am prietene care au stocat pt bebeii lor celule..... Nu mai am mult timp de gandire ..... si as vrfea sa stiu ce parere au si celelalte mamici de aici despre asta.. Sa  mai fac un ultim efort financiar si sa nu pierd ocazia.... sa nu arunc banii pe fereastra ....Pana acum noi toti am putut trai bine mersi si fara celule stocate..si totusi poate ......

 
“Când astepti un copil, e ca si cum ai planui o vacanta in Italia: Cumperi o ghiduri turistice si iti faci planuri. Colosseumul… Gondolele Venetiei… Inveti câteva fraze utile in italiana. Dupa luni intregi de asteptare, pornesti la drum. Când avionul aterizeaza, stewardesa iti spune: Bun venit in Olanda. Olanda? spui… Cum adica Olanda? Eu m-am imbarcat pentru Italia! Dar au aterizat in Olanda… trebuie sa cauti alte ghiduri. Sa inveti o limba complet noua. Intâlnesti oameni pe care, altfel, nu i-ai fi cunoscut niciodata. Dupa ce iti tragi sufletul si arunci o privire in jur, incepi sa observi ca Olanda are mori de vânt… lalele …. Si pe Rembrandt. Daca iti petreci viata plângându-te de faptul ca nu ai ajuns in Italia, s-ar putea sa nu inveti sa te bucuri de lucrurile foarte speciale si foarte placute pe care le poti gasi in Olanda…” (Emily Perl Kingsley)

Roxana

In primul rand vreau sa mentionez ca fac aceasta evaluare pentru mine ..asta pentru ca acum 8 ani am cheltuit max 4 mil lei sarcina si nastere. Acum recunosc se fac mult mai multe investigatii dar.... majoritatea cu plata ...dsi am mers pe partea de monitorizare a sarcinii in sistemul de stat ..dat fiind faptul ca nu-mi pot permite dpdv financiar o nastere intr-o clinica particulara. Am sa adaug aici si sumele la care ma astept sa le impart imedeiat dupa nastere in spital .... de fapt suma pe care o am deja pregatita si pe care stiu ca o voi depasi. Acestea fiind spuse am sa incep evaluarea.

Am aflat ca sunt insarcinata la sfarsitul lunii Octombrie...mentionez ca nu o sa adaug aici pretul multor lucruri cum ar fi: testul de sarcina, vitamine, medicamente - un singur antibiotic a fost compensat ...desi cotizez de ani de zile la CAS ..nu am avut nici macar mici beneficii......pretul pe medicamentele si consumabilele care mi se vor cere la nastere, controalele la endocrinolog, mici spagute date la medicul de familie, asistenta, recoltari, pretul epubretelor care ti se cere la recoltare si multe altele de care nu-mi aduc aminte...voi pune doar ce consider eu ca poate participa șa aceasta evaluare. 

Noiembrie - control 150

Decembrie - control - 100

                    - analize sange cu plata ( toxoplasmoza etc ) - 450

                    - ecografie 12 saptamani - 300

Ianuarie - control- 100

                - ecografie - 350

                 - repetare unele analoize sange -  150

Februarie - control - 100

                  - citologic - 50 ( desi in spital -- se face cu plata)

Martie  - control  100

Aprilie - ecografie 4 D -  450

Mai -

control 1- 100

control2 - 50

control  3 - 50

control 4 - 100

Nst - 25*3 = 75( tot in spital - se fac cu plata - ai dreptul doar la unul pe luna gratuit)

Ecografie - biometrie - 300

Citologic - 50

Total -  2925 lei - sper ca am scris corect - deci cu totul ( medicamente si alte controale)  cred ca s-a depasit suma de 3500  - Bani extrasi cu greu din minunatul salariu pe care ofirma privata a consioderat sa nu-l mai mareasca in momentul in care  am ramas insarcinata ..desi schimbasem departament , obligatii etc....cheltuieli care in strainatate nu exista si pe care guvernantii nostri nu doar ca le ignora ,..dar taie si din micile cadouri pe care le ofereau in urma cu un an .. ma refer la trusoul minunat de 100 ron si bineinteles la modificarea concediului de ingrijire copil.

Nastere - cezariana ... nu la cerere

Dr . ( acelasi la care am fost in cele 9 luni )- 1000

Anestezist - 200

Asistente adunate - sper - 200

Dr copii - 50 sau 100

Total 1500

Aici nu o sa ,, bag,, cotizarile pe care le va avea sotul la portar ...pe care chiar ieri l-am auzit ca s-a plans in spital ca au avut studentii examen si ca nu a putut sa faca nimic ... dar ca are una contractii la salonul 3 si spera sa vina cineva la ea ....in plus spera sa mai vina si amaratii de la schimbul 2 ....superb .... doar pazeste un teritoriu pe care te lasa sa-l incalci - contra -cost ... oare care e slujba paznicioor in spitale ????????? Sa ne apere de hoti ??? =))))ț de asemenea nu adaug medicamente, vatasi ce taxe vor mai fi....

 Bafta tuturor !

Si inca ceva ..tocmai am citit un mesaj si un coment referitor la ceea ce am scris aici ...vreau sa precizez ca nici eu nu-mi permit ... am un salariu ..s-au am avut un salariu destul de mic, nici salariul sotului nu e prea mare,si mai avem un copil la scoala... un copil cu probleme ..care necesita multe, foarte multe si scumpe fata de alti copii ...si totusi am facut lunar sacrificii si am facut aproapte toate analizele necesare in sarcinaș am facut si doua seturi de analize gratuite si vreo patru uroculturi tot gratuite; calculul l-am facut pentru mine dar stiu si vad ca si celelate gravidute sunt interesate de subiect. De asemenea pot sa spun ca m-am iinteresat ca in Ploiest o cezariana e cam 600 ron. 

Eu am facut toate aceste analize pentru ca acum 8 ani nu am avut aceasta oportunitate si Alex fetita noastra s-a nascut cu o malformatie cardiaca ...care oricum nu cred ca ar fi fost depistata in timpul sarcinii nici acum totusi vreau sa am constiinta curata si sa stiu ca am facut totul pentru copilul/ copii notri inca dinainte de a se naste.

                    -

Mary

    Astazi au citit cateva colege de birou, foste si actuale, ceea ce ti-am scris ieri. Au fost foarte emotionate, mai ales ca unele dintre ele au retrait clipele in care si ele au avut un ingeras cuibarit in ele. Alina mi-a scris: "M-a emotionat ce am citit pt ca am rememorat trairi nu de mult experimentate. Copiii nostri au noroc sa fie doriti si iubiti inca din burtica, iar noi suntem binecuvantate sa ii avem. E grozav ca te simti bine astfel incat sa te bucuri de experienta asta la maxim. E unica la fel ca momentele care vor urma. Cu drag, Alina"

Iri imi spunea aseara, mami, ca arat mai bine ca niciodata, ca radiez, ca sunt luminoasa. Vezi de ce esti in stare tu, iubire? Tie ti se datoreaza. Nu ma mai stresez ca inainte, nu mai pun la sufletel nici o rautate. Eu am motivul meu sa rad mereu. Imi vine sa strig in gura mare pe strada. Normal, multe mamici, pana ce trec de luna a treia, nu sufla o vorba despre sarcina, insa eu, de cum am aflat, am anuntat toti cunoscutii. Cum sa tin un asemenea secret? Doar tu esti minunea pe care eu o asteptam cu atata nerabdare!

Burtica mea a inceput sa se vada cam de la 3 luni si jumatate. Cam de la 4 luni ai inceput sa te si misti. Corpul lui mami se schimba in continuu. Din fericire, lui tati ii place mult asta, spune ca mami e foarte frumoasa...desi nu ma mai incap multe din hainele mele vechi si trebuie sa incep sa-mi schimb garderoba. Deja am inceput. Si am inceput sa-ti cumpar si tie. Am gasit niste ghetute adorabile, un maro deschis, din panza, imblanite, care se vor potrivi fie ca esti fetita, fie ca esti baietel. M-am gandit eu ca daca te nasti la toamna, iti vor prinde bine. Deci asta este primul lucru pe care mami ti l-a cumparat. Cristina mi-a zis ca acum ar trebui sa-ti facem si tie un pantofar, sa-l punem langa al nostru.  Ai mai primit cadouase de la Buna, de la Lumi, de la Miha...Ti-am zis ca suntem niste rasfatati. Eu primesc hainute de graviduta, tu jucarii si accesorii. Cealalta bunica a ta si-a luat in dormitor un dulapior special pentru a-ti pune tie hainutele. Isi imagineaza cum vei sta tu intre ea si tataita in pat, cum se vor juca cu tine, cum vor rasuna rasetele tale in casa lor. Ei au crescut 4 fete, mami, si le plac foarte mult copiii. Vei fi primul lor nepotel. De cand te asteapta...Tataita si-ar dori sa fii baietel, mamaita nu are preferinte. Sanatos sa fii, ca ei te vor iubi neconditionat. 

Sambata trecuta, pe 29 mai 2010, la 17 saptamani, ai fost impreuna cu mami si tati la prima nunta. Pe semne ca ti-a placut muzica pusa de tati, fiindca ai fost primul care a dansat. Iti placeau melodiile cafe concert care au deschis petrecerea, fiindca dadeai necontenit din picioruse. Si ai lasat-o si pe mami sa se distreze, sa danseze, nu ai mai trimis-o devreme la culcare. Daca in mod normal la ora 22.30 dai stingerea, de data aceasta am rezistat pana la 5 dimineata.

Aseara am ajuns tarziu acasa, dar Buna a trecut pe la noi si ti-a dat un pupic. Cred ca era special pentru ziua de 1 iunie, ziua copilului. Si Pie e bucuros ca existi, si el e grijuliu. Impreuna cu tataita au facut casuta noastra frumoasa, s-au asigurat ca vei avea multa caldurica la iarna. Danuta spune ca nu mai poate de dragul meu de cate ori ma vede cu burtica care e din ce in ce mai mare. Tania si Maria, verisoarele tale, de fiecare data cand ne intalnim prin curte, intreaba ce face bebelusul. Maria e adorabila, 3 ani si jumatate avand, nu intelege exact cum sta treaba. Ma intreaba zilnic daca a iesit bebelusul. Tania pune urechea, poate, poate te aude spunand ceva, poate, poate te prinde facand vreo miscare. Maria s-a gandit si la un nume pentru tine: Tarzan!

Mary

La multi ani, dragoste! Este 1 iunie, este ziua ta. Esti copilasul lui mami si lui tati din clipa in care a inceput sa-ti bata inimioara.

Avem 17 saptamani implinite, dar cum este prima oara cand scriu aici, voi incepe povestea noastra din prima clipa.

Mami si tati te-au dorit foarte mult si au decis startul in luna august 2009, insa Doamne Doamne a vrut ca tu sa existi incepand cu februarie 2010, in preajma "Valentine's day". Deci a durat jumatate de an pana ca visul sa devina realitate. Mi-am facut testul pe 24 februarie 2010, si...au aparut in sfarsit doua liniute. Am fugit imediat la tati in dormitor, si am inceput sa strig de fericire ca e pozitiv! Nu ne venea sa credem, desi "lucram" la acest proiect de ceva vreme. Ne uitam unul la altul, cu ranjetele pe buze, apoi cand la test, cand la instructiunile de pe cutie. Si acolo scria clar " chiar daca intensitatea culorii celor doua liniute nu este aceeasi, sunteti insarcinata". Tati radea intr-una, dar era foarte speriat...Am anuntat imediat bunicii si matusile, pe unii personal, pe altii telefonic. Am starnit lacrimi de fericire. Esti atat de dorit, bebelusul meu!

Intamplarea a facut ca imediat a doua zi, pe 25 Februarie 2010, sa am deja programare la ginecologie. Vroiam sa-mi fac niste analize de rutina. Doctorul de la MedLife nu m-a consultat, m-a crezut pe cuvant ca sunt insarcinata si mi-a dat sa iau vitamine Elevit (una in fiecare zi pana la nastere), acid folic si  Duphaston (pentru fixarea sarcinii). A urmat a doua programare, pe 3 martie 2010, cand am facut prima ecografie. De aceasta data sarcina a fost confirmata de saculetul gestational, care se afla acolo unde trebuie, in uter. Aveam 4 saptamani.

A urmat a doua ecografie la acelasi medic, pe 18 martie 2010. A fost prima oara cand ti-am auzit inimioara batand. Parea atat de puternica! La eco nu se vedea mare lucru, dar tati era foarte impresionat si spunea ca esti atat de frumos...Aveam 7 saptamani. "Inimioara - care s-a divizat in camera stinga si cea dreapta - bate cu aproximativ 150 batai pe minut - de doua ori mai repede decit inima dvs."

Ne-am decis sa mergem si la alt medic, recomandat de foste paciente si de o colega de birou, care are sotul ginecolog. Asta inseamna ca te voi naste la Giulesti. Am fost programata pe 12 aprilie 2010. Tati nu a intrat de data aceasta. Ne-a asteptat afara. Nu a stiut ca eram deja mari, aveam 11 saptamani si puteam face ecografie abdominala. Am fost uimita de ce am putut vedea. Dadeai din manutele tale firave intruna, paralel cu corpul. Nu ma asteptam sa te vad miscandu-te, desi citisem pe internet: "Intre saptamana a 6-a si a 10-a, fatul izbucneste in miscare folosindu-si capul, bratele si picioarele pentru a efectua miscari rotative si gratioase. In saptamana a 10-a sunt prezente miscari ale mainii catre cap, catre fata, catre gura; fatul isi deschide gura, o inchide si inghite." Eram toata un zambet. Parca pluteam de fericire. Cand am iesit afara si am inceput sa-i povestesc lui tati, am inceput sa plang. S-a suparat ca nu l-am chemat si pe el in cabinet. Astea da senzatii tari. M-a surprins si pe mine reactia mea. Eram coplesita de-a dreptul. 

La 14 saptamani, pe 3 mai 2010, am mers din nou la medic. De data aceasta am putut vedea doar cum deschideai gurita ta mica, cand te-ai intors intr-o parte. E si normal, dupa cum am citit: "In saptamana a 14-a, miscarile sunt deja spontane, endogene si perioadele de activitate sunt alternate cu cele de odihna. Acum incep miscarile de respiratie si ale falcilor. Mainile sunt foarte ocupate sa interactioneze cu celelalte parti ale corpului si cu cordonul ombilical. Din acest stadiu timpuriu, miscarea este o activitate primara, uneori spontana, alteori provocata de evenimente. Miscarile provocate nu reflecta decat o sensibilitate la mediu. De exemplu, intre saptamana a 10-a si saptamana a 15-a, cand o mama rade sau tuseste, fatul ei se misca in decurs de cateva secunde." Nu am putut vedea mai mult, fiindca ne-ai tratat cu spatele. Tati facea glume si spunea ca probabil ma asteptam sa-mi vorbesti.

Te-am putut vedea din nou pe 17 mai 2010, cand aveai 16 saptamani. Atunci am facut triplu test si sunt nerabdatoare sa vad rezultatul, desi stiu ca esti sanatos, mami. Nu ai de ce sa nu fii, si eu si tati venim din familii sanatoase, fara probleme. Pana acum toate analizele au iesit bine, mami are grija de ea si implicit de tine.

Eram curioasa sa vad daca esti fetita sau baietel. De atunci puteam afla.

 "Sexul copilului este acum clar. Un fat destinat sa fie fetita va avea 2 cromozomi x, iar daca este destinat sa fie baiat va avea un cromozom x si un cromozom y. In jurul saptamanii a 16-a, cand copilul este pozitionat in mod favorabil, se poate determina sexul sau prin intermediul unei ecografii. In luna a 4-a de sarcina creste si dimensiunea uterului, care va ajunge la dimensiunea unui grapefruit."

Nu ca mi-as dori ceva anume. Mami nu are nici o preferinta. Vrea ca tu sa fii sanatos si frumos. La restul vom lucra impreuna pe parcurs. Mami si tati te vor ajuta sa-ti conturezi o personalitate frumoasa, sa fii un om puternic, sa fii un om bun si iubit. Tati parca nu ar vrea sa stie ce esti. Ii place suspansul. Spune ca ar prefera sa stie atunci cand te vei naste. Spre norocul lui, suspansul se prelungeste. Medicul a vazut un cocosel, apoi nu l-a mai vazut. Poate l-o fi confundat cu cordonul ombilical? Cine stie...

A doua zi de dimineata tati ne-a trimis un sms frumos. Scria "Pupa tata cocoselul lui".  Nu-i asa ca e dulce? Urmatoarea zi ne-a luminat ziua scriindu-ne: "Sunteti viata mea!". Normal ca mami e tot timpul zambareata, e foarte fericita!

Un lucru minunat s-a intamplat in perioada aceasta, incepand cu saptamana 16. Mami a inceput sa te simta si e toata numai un zambet. Tati pupa burtica mereu si vorbeste cu tine. Iti spune ca te iubeste si te asteapta sa va jucati impreuna. E foarte curios de ceea ce se intampla in corpul lui mami. Ma intreaba ce simt, in ce parte a abdomenului si pune si el mana, sperand ca poate, poate te va simti si el. Dar deocamdata numai eu am privilegiul. Tu esti micut si nu ai putere sa lovesti astfel incat sa te poata simti cei ce imi ating burtica.

Toata lumea te iubeste, puiutul meu drag. Ne mangaie mereu, ne intreaba ce facem, cum ne simtim...suntem niste alintati! Noi doi ne-am inteles de minune de la inceput, ma simt mai bine ca niciodata. Nu am avut greturi nici macar o zi, si am depasit 4 luni de sarcina!

Alexandra

Bine ai venit! Scrie pe acest blog tot ce simti de-a lungul acestei calatorii pe care o facem impreuna. Contribuie si tu la memoria colectiva a clubului Odiseea Sarcinii. Incepe prin a da raspunsuri la urmatoarele intrebari, ce te vor ghida pe acest blog special.

• A  fost sarcina ta planificata sau a fost o surpriza?

• Cand ai inceput sa te gandesti ca vrei sa ai acest copil?

• Cand ai banuit prima data ca esti insarcinata?

• Cum ai reactionat cand sarcina a fost  confirmata?

• Cat timp ti-a luat sa ramai insarcinata? Ti s-a parut un timp lung sau scurt?

• Ce crezi ca ar fi cel mai bun lucru din minunea de a fi insarcinata?

• Ce provocari prevezi sa apara in viata ta odata cu venirea acestei sarcini?

• Care au fost primele persoane care au aflat de sarcina si care a fost reactia lor?

• Ce visuri si sperante ti-ai pus pentru copilul tau?

• Care a fost primul lucru pe care l-ai cumparat pentru acest copil?

• Care sunt cele mai importante calitati pe care tu ca parinte le poti invata?

• Ce rol crezi ca va juca familia ta in viata copilului?

• Ai ales niste nume? Pe care le-ai luat in consideratie?

• Sunt nume la care tu ai spune: In nici un caz!?

• Ai vrea sa afli cat de curand posibil daca bebelusul este fata sau baiat? De ce da sau de ce nu?

• Care este singurul lucru pe care tu nu l-ai avut dar vrei ca copilul tau sa-l aiba?

• De la cine ai vrea sa mosteneasca copilul tau trasaturi fizice?

• De la cine ai vrea sa mosteneasca copilul tau trasaturi emotionale si personalitatea?

• Ce lucruri/datorii trebuie sa indeplinesti inaintea nasterii copilului?

Pentru a doua sau a treia sarcina

• In ce fel este diferita aceasta sarcina  in comparatie cu prima ? In ce mod este le fel sau similara?

• Ce ai invatat din sarcina ulterioara?

• Ce aranjamente ai facut pentru scoala  sau alte activitati pentru primul nascut?
• Va fi la fel sau diferit de aceasta data rolul extinderii  membrilor familiei?