Roxana

Aceeasi camera de garda de acum aprox.8 luni....emotii diferite si asteptarea pare din ce in ce mai lunga. Astept cu emotie internarea. La control nimic deosebit, micile dureri nu erau nici macar suparatoare ..insa emotia si sa recunosc frica erau mari. Se face foaia de internare ....si sunt dusa in salonul 4 de la demisol... a spitalului Cantacuzino. Aici erau internate alte doua gravidute ...una legata la o perfuzie ..cealalta nu ...la prima vedere am vazut ca aveau cu ele de toate de la noptiera plina de mancare, tot felul de servetele, radioul portabil si chiar un televizor portabil ...abia peste o ora cand am intrat in vorba am aflat ca erau internate de aprox 3 luni...una de la 16 saptamani de sarcina ( dupa o amniocenteza) si cealalta de la saptamna 22 de sarcina...erau depresive si mi-a fost foarte mila de ele. Atunci mi-am dat seama cat de penibila am fost sa ma vait in ultima luna ca nu mai pot face treaba prin casa...ele nu mai vazusera casa decat in poze. N-am putut dormi ... de fapt toata saptamana n=am dormit ...acum era doar inceputul ...Luni 6 iunie. Am facut cateva injectii cu scobutil ca sa stresam copilul , am facut un NST...unde apareau mici contractii desi nu ma durea nimic. A urmat seara ... fetele au adormit ..eu insa nu avea,m stare ..ma gandeam continuu la ziua de maine ...doctorita imi spusese..,, Maine dimineata la 8 ne pregatim si in cazul in care nu apare vreo urgentasi ma intreaba daca recoltam celule stem si daca vreau sterilizare , legarea trompelor, pana a doaua zi mai citesc pe net pe telefon despre asta si inainte de operatie raspund cu nu la ambele intrebari ....,, ma gandeam ca daca apare vreo urgenta vom prelungi asteptarea. Am iesit din salon si m-am plimbat in curtea spitalului pana tarziu ..incercand sa nu ma gandesc la prea multe ....pe hol m-a certat asistenta ..ca ce caut acolo...m-am intors in salon ....mi-am bagat castile in urechi si am ascultat muzica pana tarziu ... cred ca am atipit ... apoi m-am trezit si am vazut ca inca nu e intuneric afara ...mi s-a parut o noapte lunga.. la ora 5 ..m-am trezit din nou...la 6 a venit mama la mine .... iesea din tura de noapte ....apoi a urmat o injectie cu calciu ..nu prea placuta ..apoi minunatta clisma si am urcat impreuna cu o asistenta si mama la etaj / sala de nasteri. Aici mi se da un pat si stau langa doua doamne cu contractii...eu nu mai am nimic ...din salonul de langa se aud gemete de durere ...eu nu simt nici macar panica.  LAs bagajul neatins langa pat ... o asistenta cu fata de muratura coafataimi spune sa ma intind ...si execut ...apoi imi spune sa-mi scot o sticla de apa langa pat si inca ceva ...Intreb ,, Ma intorc tot la patul acesta?,, era un pat la geam obturat de alte paturi si stiam ca dupa cezariana ar trebui date tote paturile laoparte ca sa ma bage cineva acolo Imi raspunde si mai acru ,, Sa vorbim romaneste,, si am reformulat intr=o romana clara ,, Dupa ce nasc ma intorc tot la patul acesta ? ,, raspunde ,, da,, raspund ,, atunci imi desfac bagajul,, tipa ..am zis sa scoateti doar apa.... in gandul meu ,, fa esti nebuna ... si cine imi da mie banii si telefonul dupa aceea???,, apare doctorita mea si le pune pe asistente sa mai faca un NSTin ideea ca poate poate am si euvreo contractie...apar contractii mici ...eu nu simt nimic ci doar ma gandesc la vecina mea de pat care se chinuie evident si ma simt usor vinovata  dar imi trece repede, Doamna doctor o roaga pe asistenta sa ma conduca spre sala de operatii.,,dar nu inainte de a semna consimtamantul ... il citesc sisemnez ..oricum n-am inteles mare lucru ...atitudinea asistentei se schimba devine usor amabila. Ma conduce ..dar nu catre sala de nasteri ci catre reanimare ... unde ocup un pat gol ... celelalte doua erau deja ocupate cu doamne care dormeau .. una din ele era intr-o situatie grava iar mama ei statea disperata langa ea.. asistenta pe reanimare ma intreaba unde imie bagajul ... evident il lasasem in sala anterioara unde mi se spusese ca o sa maintorc ... fara sa fie acra dar nici dulce mi-a spus ca va trimite dupa el ...as fi vrut sa ma duc eu .. mi-era teama sa nu mi se uite borseta cu banii si telefonul pe undeva. MI se aduc la pat. O doamna nici tanara nici batrana nici frumoasa nici urata dar cu o moaca usor apatica intra in vorba cu mine,.. era anestezista ...ii spun ca operatiile anterioare s-au facut sub anestezie generala, dar dupa operatia de ovar mi s-a spus ca mi s-a marit doza intrucat am o rezistenta mare la anestezie, stramba din nas ...de fapt asa mi s-a parut ,, e foarte posibil ca asa sa fi fost nasul ei. Stiu ce ma asteapta ..operatia anterioara a fost groaznica si ma astept ca asta sa fie si mai si ..intrucat m-am ingrasat foarte tare intre timp, Ma intreaba daca vreau anestezie rahie, adica cea in coloana care te amorteste de la brau in jos si te lasa constienta. Imi doresc foarte mult sa experimentez momentul vederii copilului imediat dupa nastere , in viata ocaziile sunt limitate si intrucat sa mai nasc vreodata nucred si nici nasterea normala nu o s-o experimentez in viata asta ...spun da si o rog ca dupa ce se va naste copilul sa-mi faca un somnifer ca sa adorm .. nu vreau sa asist la scoaterea placentei si o prietena ma sfatuise sa fac asta. Imi confirma ca da. Mi se pune o perfuzie ,,, imi sun sotul care vine dupa tura de noapte ...nu pot vorbi tare ..iar el nu aude din cauza unui motociclist,,,pe mama nu o sun ca oricum nu aude .. ii dau un mesaj lui Dan la ora 9.30 si-i spun ca mai dureaza pt ca nu mi se face anestezie generala si o auzisempe dna doctor camai dureaza cca 20 de minute ,,timp in care s a dus sa vada si alte paciente. Abia acum imi dau seama cat de penibila eram sa ma enervez in camera de garda cand asteptam cu orele, dar nu-mi dau seama nici pe jumatate ..totul se numeste organizare si prioritizare .... sna asistenta ma conduce spre sala de operatie ..pe masa iau o pozitie ciudata ca sna anestezist sa poata face injectia intre vertrebre... o intereseaza mai mult am impresia tatuajul pe care-l am pe spate si de care uitasem complet .. imi spune sa stau moale sa nu ma misc si ca va cam durea ... m-a durut de mai multe ori pe la al saselea esec m-am oprit din numarat ... ma cam durea dar anestezia nu aparea ,,o cheama nervoasa pe asistenta sa ma tina .. asa e ..cand nu-ti iese ceva dai intotdeauna vina pe celalalt,,asistenta ma tine , imi schimb si eu pozitia si simt o intepatura puternica ,,foarte  puternica, apoi ma intind pe masa ,,,si ma pregatesc, ma da cu betadina si sunt ingrozita de faptul ca simt cum ma da cu betadina ..inca nu amortisem ,,ma gandeam cu frica ca voi simti operatia. Apoi o vad pe dna doctor pregatita de operatie, imbracata cu o camasa alba sterila..a mea nu cred ca mai era sterila cu masca la gura si foarte relaxata ..in surdina canta un radio o muzica placuta ,,imi place muzica si ma gamdesc ca in toate salile de terapie si reanimare ar fi bun un aparat la care sa se auda muzica in surdina ..pe mine ma relaxa. In momentele astea ma gandeam si  la unchiul meu care se afla la terapie intensiva intr-un alt spital ,,,azi se trezise dupa o saptamana de somn si sedative dupa operatie. Incepe operatia, cred ca la 10 fara ceva, Continuarea face parte dintr-un alt capitol al vietii mele.

Inainte de a pleca de acasa am incercat sa fac niste ultime poze burticii..esec insa

Valentina

Pe 15 august 2010 mami şi tati s-au căsătorit, după 4 ani şi 2 luni de când ne cunoaştem. A fost un eveniment fericit, dar şi stresant.

Mami şi-a  propus ca în 2011 să înceapă să faca o serie de analize mai ales pentru a fi sigură ca totul este bine şi putem demara „lucrările”  pentru ca tu să vii pe lume. Făceam planuri când să te concepem, când să te naşti- ambii având o preferinţă pentru luna decembrie...

Pe 5 decembrie am avut ultima menstruaţie, bineînţeles ca abia mai târziu aveam să aflu ca aceea a fost ultima. Pe 21 decembrie, seara, mami şi tati au făcut dragoste, iar astfel tu, comoara noastra, ai decis că este timpul să îţi faci simţită prezenţa în viaţa noastră. Mama ta a citit sfaturile altor mamici, prin care ele au rămas însărcinate, şi anume că după contactul sexual este indicat sa stai în pat cel puţin jumătate de oră preferabil cu o perna sub fund. Tati a râs puţin de mine, însă acum nu îi pare rău.

Ciclul meu nu a fost niciodată regulat, aşa că nu aveam de unde şti cu siguranţă dacă 21 este ziua de ovulaţie sau nu, totuşi am avut o bănuială şi se pare că nu m-am înşelat.

            A urmat perioada sărbătorilor de iarna, în care din fericire nu am luat nicio pastilă, deşi mami se aprovizionase în cazul în care iar aş fi avut dureri menstruale. Din fericire am scăpat de ele, datorită ţie îngeraşul meu, cel puţin pentru 9 luni. Mami oricum nu consumă alcool, aşa că  am băut doar câte un sfert de pahar de vin demi-dulce vreo 3 zile consecutiv, deci involuntar am avut grijă de bebeluşul meu drag.

            La începutul lui 2011 aşteptam menstruaţia, am spus deja că nu era un ciclu menstrual regulat aşa că nu m-am emoţionat prea tare chiar dacă ajunsesem la ziua 30,31,32-mai mult de atât întârziase anul trecut. În noaptea dintre ani mami şi-a pus o dorinţă care era deja împlinită, şi anume aceea de a avea un bebe. Tu erai deja în burtică iubirea mea micuţă.

Pe 6 ianuarie, de Bobotează, mami s-a gândit prima dată la posibilitatea ca tu să exişti, era a 33-a zi şi menstruaţia tot nu venea. Am decis să aştept până săptămâna viitoare când tati urma să cumpere un test.

Luni, 10 ianuarie, tati a venit cu două teste de sarcină Femina. Eram atât de emoţionată încât nici nu mai aveam curaj să îl fac. La ora 16,30 mi-am luat inima în dinţi şi am mers la baie pregătită cu tot ce scria în prospect. După ce am scos beţişorul din urină, şi l-am aşezat pe o suprafată plată, în câteva secunde s-au colorat ambele liniuţe roşii. Când a intrat tati în baie deja erau intens accentuate. Mami era extrem de emoţionată, încât nici nu realiza ce s-a întâmplat! Tati la fel era fericit, spunea: „Vom fi părinţi!! Vom avea un puişor!!”, o tot îmbrăţişa pe mami, care era în al 9-lea cer. Jumătate de oră am fost într-o stare de euforie, abia aşteptam să ajungă bunica ta acasă pentru a-i da vestea! I-am trimis un mesaj mamei: „Când ajungi acasă să îmi dai beep. Am să iţi dau o veste care sper să te bucure. Te pup!”. Nu am vrut să îi dezvălui prea multe, pentru a-i face o surpriză.

În perioada aceea mami citea „Stăpânul Inelelor”, însă eram atât de nerăbdătoare încât abia reuşeam să fiu atentă la ceea ce scria în carte, veneam mereu la tati la calculator să îi mai spun câte ceva: „Dacă nu o fi bun testul? Dacă nu l-am făcut bine? Nu te duci să îmi mai cumperi unul? Oare când se va naşte?”

            Pe la 19,00 nonna, adică mama lui mami, a ajuns acasă, când te vei naşte vei afla că ea lucrează în Italia, de aceea nu te vei putea juca cu ea, însă o să ne vedem zilnic pe Skype, şi astfel vei putea vorbi cu ea. Când am deschis web-ul. i-am pus testul cu cele două liniuţe : ”Ce-i ăla?” Apoi şi-a dat seama despre ce este vorba, şi a fost extrem de bucuroasă! Mi-a zis că şi-a imaginat că ar putea fi vorba despre o sarcină, după ce a citit mesajul. După mumentul de euforie, felicitări, au început îndoielile: ”Dacă nu l-ai făcut bine? O fi sigur?”. Am liniştit-o în măsura în care am putut-nici eu nu eram prea sigură, spunându-i că mâine dimineată voi repeta testul, şi o să-i trimit mesaj imediat.  Când a venit Marcello, pe la 21, el este nonno- o persoană foarte specială, ne-a felicitat, fiind şi el foarte încântat de veste.

            Astfel s-a sfârşit prima zi în care mami şi tati au aflat de existenţa ta, îngeraşul nostru scump.

Dana

Pentru ca m-am trezit tarziu cu scrisul, voi povesti pe scurt cum a fost pana acum.

Eu si cu tatal tau ne doream un pui cam de prin iulie 2009 si tot cam pe atunci ne-am si apucat de treaba :). Cred totusi ca Doamne Doamne a steptat sa vada daca mami se lasa de fumat inainte de a-i oferi minunea.

Dupa calculele mele tu ai aparut prin 6 februarie 2010, iar noi am aflat de existenta ta in 28 februarie, exact la o saptamana dupa ce mami a renuntat la tigari (atunci nu stiam, dar cred ca ai contribuit  si tu la asta, nu-i asa?). Noi  eram in vizita la bunica de la Focsani atunci cand am facut testul, mami  a plans putin de fericire, tati era si el fericit dar mai mult speriat, iar bunica era si ea foarte fericita.

Pentru mine cea mai emotionanata ecografie a fost cea din 18 martie, aveai 7 saptamani si ti-am vazut si auzit inimioara. Iar mi-au dat lacrimile de emotie. S-ar putea fi scorpion :)

La 13 saptamani te-am vazut dand din picioare si din manute.

Prin saptamana 16 te-am simtit intr-o seara, dar mi-am dat seama ca esti tu doar cand te-ai oprit din topaiala.

La 17 saptamani  am vazut din nou cat de activ esti ( cred ca semeni cu mine :)). Bunica de la Timisoara ma rugase sa o sunt in timpul consultatiei astfel incat sa-ti poata auzi si ea inimioara. Asa ca atunci cand am aflat ca esti baietel, ne auzeau la telefon si bunica si unchiul tau Radu. Toate testele care mai trebuiau facute au iesit OK, ai o mamica norocoasa:)

Eu si tati am inceput sa e gandim la nume... Pana cum am ramas la Horea Ioan si probabil asa te vei numi, sper sa-ti placa si tie 

Intre timp, totul a decurs asa cum trebuie, tu ai crescut, iar in  saptamana 24, la ecografie aveai 726g. Aici te-a vazit si tati pentru prima oara impreuna cu bunica de la Timisoara. Ne-am intrebat cu cine oare o sa semeni la nasuc?

Acum ai 28 de saptamani, mami te-a plimbat deja la mare si urmeaza sa mergem impreuna la Timisoara la bunicii tai si la strabunicile tale. M-am pregatit sa-ti fac loc in cuibul construit pentru tine asa ca va trebi sa ducem cele doua pisici (iubitele mamei) la Timisoara.  Cu siguranta ele vor fi foarte iubite si ingrijite acolo, iar noi ne  vom juca cu ele  de cate ori vom merge la bunici.

aici aveai cam 16 saptamani :)