Faptul ca acus voi tine in brate un copil ma face sa fiu eu insumi din nou copil. E un sentiment greu de descris in cuvinte, dar cred ca cei care au copii inteleg despre ce vorbesc. Zilele trecute Dragos a adormit cu palmele pe burtica mea, care e din ce in ce mai mare. L-am privit mult dormind asa si parca semana cu un bebelus. Adica, imi imaginez ca si tu o sa fii ca el... Intr-o alta seara am adormit devreme si am visat ca te tineam in brate si ca incercai sa ma musti... de nas. Și radeam prin somn, incat Dragos nu stia ce am... E frumos, e foarte frumos totul. Nu imi mai amintesc daca la Elisa am simtit asttfel de lucruri. Poate ca acum sunt mai matura si dau importanta mai mare detaliilor sau poate ca mintea umana pastreaza doar amintirile foarte puternice. Oricum, imi pare rau ca Elisa nu are si ea un jurnal de sarcina. Ar fi fost dragut sa comparam gandurile de acum 10 ani cu cele de acum.

 

Astazi e ultima zi de activitate. Intram in vacanta, iar dupa vaqcanta urmeaza concediul prenatal. Am asteptat atat de mult ziua asta, desi stiu ca o sa imi lipseasca copiii de la scoala... Dar, cel mai important e ca mami sa faca cum e mai bine pentru tine, pui drag, asa ca doi ani nici nu ma gandesc sa ma intorc la serviciu. Abia astept sa facem mici nebunii impreuna. J Azi mergem la cumparaturi de Craciun si sa vorbim cu Mosul. Va fi cam obositor, dar sper sa rezist. Și, am eu asa un feeling ca Mosul o sa iti aduca si tie ceva pentru ca esti cuminte, desi te zbengui mereu mai ales cand ma asez eu in pat sa dorm. Nu ti-am cumparat nimic pana acum, am tot asteptat sa vina vacanta. Dupa sarbatori trebuie sa ne gandim serios la patut si la alte lucruri importante. De fapt, azi, cand o sa facem bradul ne gandim deja sa schimbam pozitia mobilei si sa o adaptam pentru patut. Deocamdata, vei sta in sufragerie cu mami, pentru ca dormitorul Elisei e prea mic si prea incarcat si, in plus ea are de invatat si are nevoie de liniste. Dar din vara, cand ne vom muta in Copou, in casa cea noua, vei avea si tu camera ta. Abia astept. Și acum, gata cu palavrageala, trebuie sa ne pregatim de cumparaturi.

Intr-adevar astazi am fost la medic si am aflat ca avem deja 1800 kg la 30 de saptamani.Suntem un pic mai maricuti,cam cu o saptamana peste termen,dar nu este o problema,mai bine asa decat sub.Trebuie sa mentionam ca am gasit o doamna doctor super ok,prin recomandarea de la prietenul lui tati.Este pe placul nostru,calda,rabdatoare (chiar daca este foarte aglomerata),ne-a explicat tot ce va urma pana la nastere si a vb cu noi in 2 consultatii cat celalalt domn doctor in 7 luni :).Deci...se poate si mai bine :)Ma bucur ca esti bine si mai avem putin si mergem si la eco de trim 3 in doua saptamani si pe urma incepem sa discutam de nastere.Am stabilit cu doamna doctor si de rezerva si vom sta doar noi 2 in camera si eventual cu tati sau cu mamaie.Te iubesc atat de mult si cu fiecare zi ce trece ne apropiem de termen.Probabil se va intampla undeva intre Craciun si Revelion.Noi avem termen pe 9 ianuarie,dar nici gand sa ajungem pana acolo,oricum tu esti un pic mai maricut si majoritatea femeilor nasc la 38 de saptamani,dar tu fiind mai mare calendaristic poate nu ajungem nici pana acolo.Important e doar sa fii tu sanatos.Chiar astazi a avut doamna doctor o cezariana cu un  bebe nascut la termen de 2 kg,care ne-a spus ca este sanatos si cel mai galagios dupa sectie.A zis ca important este sa fie la termen ca sa fie plamanii complet dezvoltati ca isi capata el greutatea.Deja incep sa ma gandesc cum va fi operatia de cezariana,sau mai degraba dupa,si am timp sa ma gandesc ca deja nu prea mai pot dormi si ma cam foiesc toata noaptea.Tu ai zile in care te misti ca rama in bocanci ;)si zile sau mai bine zis si nopti cand faci karate cu mine.:)Abia astept sa vii sa ii cunosti pe toti cei ce te asteapta cu dragoste.Si tati este foarte bun si te va iubii mult.Ma gandeam ca tin minte aproape toate momentele prin care am trecut in sarcina,de cand tu ti-ai facut loc in viata mea.Incepand cu testul facut intr-o  seara de joi in baie cand am venit cu fetele de la sala,si mama s-a suparat ca am dat vestea prea devreme la 5 saptamani (a fost ea initial mai superstitioasa),continuand cu toate gandurile mele pesimiste si fataliste la fiecare nou simptom aparut in fiecare luna si cu perioada la birou care nu se mai temina sa pot ramane acasa si poate incheiand cu aceasta perioada cand nu mai am rabdare sa te tin in brate.Trebuie sa iti impartasesc si tie ca avem un sot si un tatic nemaipomenit si o familie frumoasa si nu pot decat sa ma rog la Doamne-Doamne sa fim cu totii sanatosi si sa sa ii multumesc pentru tot.Si chiar daca unii dintre ei sunt sus acolo stiu eu ca se bucura pentru noi si vegheaza inspre binele nostru.Sa iti povestesc si tie cum mi-a facut tati cadou intr-un an de Craciun un tigru mare pe care eu mi-l doaream mult,altadata mi-a pus un inel in brad si m-a pus sa il caut,am mai primt o bratara,un ceas pe care stia ca mi-l doresc si nu a contat ca a costat 7 mil,un aparat foto si cate si mai cate,in schimb eu pot spune ca am fost mai saraca in astfel de daruri,dar anul acesta am sa ii daruiesc cat pentru tot acest timp un cadou nepretuit...pe tine,bebelusul nostru scump.Tati este foarte bun si face tot ce poate ca sa ne indeplineasac noua dorintele si sa fim fericiti si mami il iubeste mult,la fel ca si pe tine,...sau poate pe tine un pic mai mult acum...:)Mami te pupa si cred ca mai scriem dupa eco de trim 3 sa aducem vestile noi si bune.Poop!

Azi am fost la doctor si situatia nu e chiar asa de grava cum credeam eu....pentru starile de ameteala mi-a dat fier si acid folic, din fericire are gust bun ca altfel nu stiu cum il luam, oricum dupa prima pastila, ma simt deja mai bine, o fi si o chestie psihologica. Mai exista o parte care ne da batai de cap: am descoperit prin analize ca nu mi se coaguleaza sangele, ceea ce nu e un lucru normal , mai ales in perioada asta si in plus e periculos in conditiile in care eu sunt obligata sa fac cezariana( daca sangele nu se coaguleaza rapid, faci hemoragie si ....) asa ca am primit o trimitere la hematologie urmand ca acestia sa descopere cauza(sa speram) daca nu , mai avem o solutie..odata internata sa mi se administreze hematii in vene.

Tot azi ti-am auzit inimioara cum bate (ca un tropait de cal,140 batai pe min) cel mai frumos sunet din lume.Sunt atat de fericita ca esti activ ,ca esti bine incat nimic altceva nu mai conteaza.

In rest afara ploua intr-una desi ar trebui sa fie primavara,iar noi mai avem ceva drumuri de facut ,se pare...noroc cu bunicu care se incapataneaza sa ne duca cu masina, desi mi-e dor sa merg pe jos.

Mami sa vopsit ,sa fie frumoasa, desi o sa piarda iar cateva ocazii de distractie...pentru ca prietenii lui tati nu stiu de tine(nu toti), dar mai avem putin si nu ar fi prea placut sa stricam tot acum. O sa intelegi la un moment dat ca incercam sa facem ce e mai bine pentru toata lumea.Ce repede trece timpul puiule, avem deja 30 de saptamani.

La banca nu ne-au aprobat creditul si mami e mai dezamagita decat credeam ca voi fi. Oricum o sa incercam din nou. Tati ca intotdeauna e mai cerebral si incearca sa ma linisteasca, imi spune sa nu-mi fac griji ca totul va fi bine, dar asa sunt eu, gandesc prea mult.

Cand eram mica imi doream sa devin soldat asa ca acum am inceput sa fac AmR-uri insa cu cat ma voi apropia mai tare de data presupusa a nasterii voi inceta aceasta numaratoare stupida ca sa nu intru in panica =)) .

1 Aprilie - prima zi de prenatal, nu-mi urasc jobul doar ca detest faptul ca stau inchisa intr-un birou 9-10 ore pe zi si la viata sa treaca pe langa mine. In plus imi doresc foarte tare sa ma pot ocupa si de copii ...chiar daca ma ocup si dupa serviciu de Alex recunosc ca nu o fac intotdeauna intr-un mode relaxat.  Azi am privit cerul si am simtit aerul in nari ca acum multi ani in urma. 

 Azi dupa baie m-am privit relaxata in oglinda si desi am o burta mare si cam incomoda ( burta pe care o am acum la  7 luni o aveam cuAlex la 9:D) mi s-a parut cea mai frumoasa burta din lume. Ce-i drept la 22 de ani nu ma prea studiam in oglinda. Pacat ca multe dintre noi incep sa aprecieze tineretea abia dupa ce aceasta incepe sa treaca.

Azi m-am odihnit si pentru ca nu am mai avut o zi de munca dupa care aterizam direct in pat, lucru care se intampla de cateva luni incoace m-am trezit ca scriu in jurnalul de sarcina la 3 noaptea si in continuare nu mi-e somn ... desi pana noaptea trecuta dormeam lemn.

Ieri in ultima zi de serviciu o prietena mi-a trimis o gramada de hainute....si ea are doua fetite din care una se apropie de frumoasa varsta de un an ...Maia si Daria ...imi plac mult numele astea ..dar nu vreau sa o plagiez asa ca raman la problema mea cu numele..oare cand o sa-i vad fetisoara in spital o sa-mi inspire vreun nume? Nu prea cred.... asa ca am asigurate hainutele ...cel putin bodyuri cred ca am pana in luna a 6a; totusi m-am speriat de dimensiunea unora dintre ele .... ca si cum as fi amnezica nu-mi aduc aminte ca Alex sa fi fost atat de mica. Acum desertul...cand a vazut Alex hainutele, m-a intrebat pentru cine sunt? i-am spus ca pentru bebe....nu a fost deloc geloasa sau invidioasa asa cum faceam eu cand mama ii cumpara surioarei mele vreun scutec, ba dimpotriva ..la inceput s-a mirat de cat de mici sunt, apoi s-a mirat de vreo doua rochite spunand ca sunt foarte frumoase...apoi a incercat sa probeze niste sandalute care i-ai intrat pe degetul mare...dupa care a aranjat si asortat hainele pregatindu-le pentru imbracat bebelusul, dupa ce a gasit o combinatie care sa o satisfaca a spus  - Scoate-l afara- bineinteles ca am avut o reactie de mama normala si am inceput sa rad zgomotos, dupa ce m-am potolit i-am spus ...- Bebe o sa iasa peste 2 luni afara, trebuie sa mai creasca burta :D iar ea a pus buza s-a uitat in pamant si aproape ii venea sa planga ...apoi a incercat sa ma convinga ca burta e destul de mare ... m-am distrat copios. E atat de nerabdatoare ...si de incantata ....sincer..nu m-as fi asteptat.  Iar duracell da mereu din picioare si se invarte in burta ca o adevarata gimnasta ...mai ales noaptea cand se mai intampla sa vreau sa dorm...

As vrea sa evitam pe cat posibil faza cu bebe..ci sa trecem direct la nume ..cand l-om avea. Anul trecut ne cam certam niste rude care o strigau pe fetita cea mica numai Bebe si nu ne placea deloc ..in plus fetita are aproape doi ani ....si uite cum am ajuns si noi in aceeasi situatie ... Mereu incerc sa nu critic oamenii pentru ceea ce fac doar daca m-am aflat in aceeasi conjunctura ..dar asta imi scapase ...sincer acum un an nu credeam ca voi mai fi in pielea lor. Deoarece nu cred ca am mentionat in posturile mele aici dar am un singur ovar asa ca sansele de a ramane insarcinata erau mici spre foarte mici. Dar uite ca se intampla si minuni, minuni pe care le doresc si celor care isi doresc copii la nebunie si din pacate pana acum nu i-au putut avea desi s-au chinuit prin tot felul de metode. Multe dintre noi nici nu ne dam seama cat de binecuvantate suntem sa avem aceasta sansa. De cate ori gandul se duce spre nastere ...de care mi-e o frica ..brrrr...desi o sa nasc prin cezariana ca si prima data ..mi-e frica pentru ca inca tin minte durerile pe care le-am suportat ....asa ..de cate ori gandul ma duce la nastere realizez ca din pacate multe femei din ziua de azi nu au nici macar tupeul sa gandeasca pana la momentul nasterii....si de aceea Dumnezeu mi-a dat sa cunosc povestea sarcinii si a nasterii din mai multe unghiuri prin intermediul prietenelor si colegelor mele ...fiecare caz e diferit ....

Acestea fiind spuse ar trebui sa inchei mai ales ca despre tine cea care dai din picioare acolo in interiorul meu nu am scris prea mult... doar ca ai hainute si abia asteptam sa-ti vedem chipul.. peste cateva saătramani vom face din nou eco 3 D sau 4 D ....atunci voi putea scrie mai multe. Pupici burtici si pitici

 

O saptamana lunga ...ultima la serviciu ....luni am plecat pe jos spre casa ,,, a fost greu ...foarte greu ...dar si placut, din pacate cand am ajuns acasa am avut cateva dureri usoare de burtica...mi-a fost teama sa nu fie contractii. Asa ca Marti am plecat de la serviciu cu metroul si autobuzul ...mai precis 117....nu m-am outut urca in doua masini consecutive si full option ...dar in a treia mi-am facut curaj, trecusera deja 40 min de stat in statie...in autobuz a fost groaznic ...multa lume si oameni care se imping fara sens ...mi-am aparat cat de tare am putut burtica ...chiar daca am mai primit coate prin spate ....dupa 5 statiii m-a observat o tanti si mi-a dat locul.... barbatii nu stiu ce inseamna graviditate asa ca n-au simturi d-astea...si daca privesc lucrurile din punctul lor de vedere ii inteleg....doar ca ei nu vor intelege niciodata....Azi am venit cu un coleg cu masina...laser frate........................

Nimic interesant ...doar ca de poimaine nu maisunt legata de serviciu ...norocul meu e ca nu ma despart de un colectivulde care m-am despartit cu 6 luni in urma ...mi-ar fi fost mult mai greu.

Tu, bebita ...ca desi ne-am tinut sa nu-ti spunem bebita uite ca o facem ..te misti cu tot cu burta si esti din ce in ce mai activ ...desi burta nu mi se pare foarte mare ..tu cred ca esti pt ca se vede cum te intorci in burtica. Alex te pupa si te mangaie mereu... ma amuza ca se uita la tine prin buric ...uneori ma intreb daca o vedea ceva =))). Cam atat azi AMR aprox 74 de zile pana facem careul de POPI .

 

Miercuri, 25 august 2010 familia noastra s-a inmultit cu un membru. Se numeste Sami, e un catelus superb de 2 luni, rasa ciobanesc german (lup). Ce bucurie pe noi toti! E asa frumusel, jucaus si mare pupacios. Zigu e putin gelos, simte ca ii este luat locul. Pana acum era singurul animal din curte, cu el se juca toata lumea. Acum toata atentia e indreptata spre micut. O sa cresteti impreuna, mami! Ce fericire va fi pe tine cand te vei juca cu el! Suntem convinsi ca va fi prietenul tau cel mai bun!

Joi, 26 august 2010 tati a semnat un contract important si sunt foarte mandra de el. Multa bafta si de acum inainte, dragoste!

Azi e vineri, 27 august 2010. Inca mai merg la birou, dar doar pana marti. Nu mai pot de somn! Abia imi tin ochii deschisi. Toata noaptea ai dansat la mami in burtica. Pana acum, noaptea, eu te simteam doar treaza fiind, cand incercam sa adorm si tu nu ma lasai. Mi-a mai zis tati ca ma privea uneori cand dormeam linistita, iar in burta mea se dadeau mari petreceri. Azi noapte insa m-ai trezit din somn. Cred ca l-am speriat si pe tati. I-am zis "Off, ce se mai misca!". Eram tare obosita si nu reuseam sa ma odihnesc. Am adormit la loc, dar a inceput un vis legat de nastere, m-am speriat putin... si iar m-am trezit...apoi am adormit si m-am trezit fiindca imi era cald si sete, apoi pt a merge la baie... E foarte ciudat sentimentul ca fac pe mine exact dupa ce am iesit de la toaleta. Apesi tu, bebita, foarte tare pe vezica. Ai crescut mare, esti un baietel in toata regula de acum. Sa fii tu asa agitat oare din cauza ca mami a ta mai bea uneori cola sau pepsi? Sau ca in fiecare dimineata bea numai lapte cu Nesquik si din cand in cand mai mananca ciocolata sau prajituri si torturi pe baza de ciocolata? Il vom intreba pe domnul doctor cand vom merge data viitoare la control, adica pe 13 septembrie.

 

Azi e 23 august 2010, zi importanta. Pie a implinit 67 de ani. La multi ani, bunicule! Tot azi am implinit si noi 30 de saptamani de sarcina. Am fost la cabinetul domnului doctor. La ecografie am putut vedea ca te-ai intors deja cu capul in jos. Tensiunea mea este constanta 10 cu 5,6.

Azi noapte te-ai miscat in continuu, motiv pentru care eu nu prea am dormit. Noroc ca azi am avut liber, fiind ziua de consultatii, si n-a fost nevoie sa ma trezesc devreme. Stateam cu tati in pat la televizor aseara si ii aratam cum incepi sa te agiti de tare cand stau intr-o parte, mai cu seama pe partea stanga. Il speriau de-a dreptul miscarile tale atat de frecvente si de dure. Aveam impresia amandoi ca asta e semn ca nu-ti place cand stau asa. Dar la fel era reactia ta si atunci cand ma intorceam pe partea dreapta. Si peste tot pe net scrie ca ideal e sa dorm pe o parte, si cel mai bine pe stanga. Oricum, am simtit pe pielea mea ca dupa ce stau intinsa prea mult timp pe spate, ma doare foarte tare coloana vertebrala. A inceput sa fie un chin somnul. Ne-a linistit domnul doctor cand ne-a spus ca nu am interpretat corect reactiile bebelusului. Ca el se misca pur si simplu, ca e normal s-o faca, ci nu fiindca nu-i convine cum stau eu.

"Dezvoltarea copilului in saptamana 30 de sarcina

La 30 de saptamani greutatea aproximativa a copilului este de 1,5 kg iar lungimea lui variaza intre 36 si 38 de cm. Micutul a devenit din ce in ce mai sensibil la mediul inconjurator si este constient de ceea ce se intampla in jurul lui.
Copilul are acum un program regulat de somn iar mama deja il cunoaste fiind capabila sa descopere cand fatul doarme si cand acesta este treaz. Ceea ce nu inseamna ca programul de somn al mamei este acelasi cu cel al copilului. Fatul a crescut acum, atat de mare, incat ocupa aproape intreaga cavitate uterina. Micutul se misca si se joaca destul de mult. Acum este momentul in care copilul incepe sa se pozitioneze pentru nastere, pentru inceput punandu-si capul pe oasele pelviene ale mamei.

Creierul copilului se dezvolta destul de mult in aceasta perioada. De altfel, creierul antreneaza acum ochii pentru vedere si plamanii pentru respirat. Copilul este capabil sa vada ce se intampla in uter si poate diferentia lumina de intuneric, fiind de asemenea capabil sa diferentieze o sursa de lumina si sa o urmareasca. De acum rata de crestere incetineste considerabil, micutul avand complet dezvoltate tractul digestiv si plamanii."

Am cerut sa intru in prenatal de pe 6 septembrie, asta insemnand ca mai am de mers la birou inca doua saptamani. De fapt, inca 6 zile, fiindca din saptamana aceasta au mai ramas 4, iar din urmatoarea, 3 zile cred ca mi le voi lua concediu de odihna, caci atatea mi-au mai ramas.