Daca ar fi sa ne luam numai dupa ceea ce vedem zilnic la
televizor, iarna asta e un fel de vis urat care nu se mai termina. Insa mie nu
mi se pare chiar asa. Mi-am dorit asa de mult sa ninga, inca de prin
noiembrie... Mi-am dorit o iarna autentica, in care sa simt ca e iarna si uite
ca acum o simt din plin, chiar daca stau mai mult in casa. In fiecare dimineata
vad nametii din spatele blocului si dealul imaculat, cu casute minuscule,
transformat intr-un fel de munte de zahar. Cand deschid geamul de la bucatarie
ca s-o urmaresc pe Elisa cum trece strada si cum se indreapta spre scoala ma
izbeste un aer proaspat, cu miros de alb, care-mi aminteste de iernile copilariei.
Iar zapada adunata peste noapte pe pervazul exterior intra parca pe furis in
casa, topindu-se aproape instantaneu. E o iarna de poveste, cum de mult timp nu
am mai vazut. Și o s-o tin minte ca pe iarna de poveste in care te-ai nascut
tu, pui mic si o sa-ti povestesc despre ea cand vei creste.
Alte vesti... nu prea sunt. Decat ca de azi doamna doctor
e plecata pana pe 21 si stau un pic cu emotii. Adica, as vrea ca ea sa ma
asiste la nastere si nu altcineva. La o adica nu e chiar asa o mare filozofie
daca ma asista altcineva (doamna doctor mi-a lasat numarul de telefon al unui
alt medic), insa m-am obisnuit cu stilul ei si mai ales cu degajarea si cu
optimismul pe care le transmite. Ieri te-ai miscat extrem de mult in comparatie
cu alte zile. Se pare ca burtica lui mami a devenit neincapatoare, pentru ca
te-ai foit nonstop si dimineata si dupa-amiaza, de parca nu iti convenea nimic.
Sau poate a fost doar o zi mai jucausa. Cine stie... Bunicii sunt in vizita la
noi, pentru ca bunicul are niste probleme de sanatate. E frumos cu ei aici,
ziua trece mai usor si parca e mai vesel in toata casa. Chiar asa... poate ca
de asta ai avut program de miscare prelungit. Poate ca te-ai bucurat si tu de
strabunici si de iarna de poveste care-mi incanta mie sufletul...