Anamaria

Ieri am fost la aniversarea Otiliei, prietena Elisei. Am fost cu totii, pentru ca totul s-a desfasurat intr-un spatiu de joaca, special pentru astfel de evenimente. Au fost doua ore minunate si cred ca faptul ca l-am avut in preajma pe Stefan, fratiorul de numai un an al Otiliei m-a facut sa-mi imaginez cum va fi. Seara, acasa am vizualizat brusc cum imi voi tine in brate puiul. A fost un fel de deja-vu intens, invaluit in senzatii pe care nu le pot transforma in cuvinte.

Desi isi doreste sa fie baietel, Dragos m-a intrebat aseara daca Smaranda e un nume potrivit in cazul in care va fi fetita. Am zambit. Eu nu m-am gandit inca la nume, dar indiferent care va fi, as vrea sa fie si Maria. Daca e baietel lucrurile sunt stabilite de mult timp – Tudor.

Am observat ceva. Si incerc sa imi explic fenomenul... nu ma pot inca adresa bebelusului... Dragos poate... Pe mine ma retine ceva. Poate ca, in timp, voi afla ce anume... Poate ca deocamdata face prea mult parte din mine si de aceea ezit. Cine stie...

Anamaria

Saptamana asta a inceput destul de bine.Nu mai este chiar asa de cald si parca senzatia de voma s-a mai domolit putin. Aparentele sunt insa inselatoare. Aseara mi-a fost rau tare. Nu mai supot niciun fel de miros care mi se pare mai puternic. Iar mancarea...mi se pare o povara. Nopatea trecuta am dormit putin. Rau, rau, rau... dar o sa treaca. Dragos ma amuza. Ar vrea sa ma ajute, dar se simte neputincios. Uneori il cert, mi-e ciuda ca numai eu trebuie sa suport starile astea. Ne amuzam amandoi de ele si uneori pretinde ca vorbeste cu bebe si ii spune sa fie cuminte si sa nu ma necajeasca.

Azi am baut prima cafea dupa aproape o luna de zile... cafea lunga cu 2 portii de lapte si mult zahar. Mi-a priit. Poate pentru ca am baut-o in Copou, printre copaci. Oricum, mirosul nu mi-a mai facut rau si asta ma bucura. A...si inca ceva... am descoperit dimineata ca ceaiul de menta cu putin zahar si cativa stropi de lamaie poate face minuni.

Maine mergem la medicul de familie. Va fi interesant.

Mihaela P

Numele meu este Mihaela (pentru prieteni) , Rodica (pentru iubitul meu) dar sunt una si aceeasi persoana:) Am 32 de ani si am avut o viata destul de complicata pana acum datorita unui handicap dobandit la varsta de 1 an ,din cauza unei injectii. Dar nu vreau sa va vorbesc acum si aici despre interventii chirurgicale, spitale sau tratamente( altele decat cele care tin de ginecologie) asa ca o sa ma intorc la minunea care mi sa intimplat intr-o zi de toamna( tocmai ma intorsesem din Franta unde am fost intr-un turneu de o saptamana ,solicitant si obositor cu trupa de dans si de unde m-am intors epuizata ,infometata si nedormita asa ca ameteala am pus-o pe seama oboselii ca si intirzierea ciclului si nu prea mi-am facut griji. Dar pentru ca senzatiile au continuat m-am hotarat sa fac totusi un test de sarcina si surpriza: nici nu l-am facut bine ca sau conturat foarte clar 2 liniute...nu stiam daca sa rad sau sa plang! Nu a fost o sarcina planificata, nici macar asteptata, aveam 2 joburi solicitante , deplasari cu trupa de dans , nu locuiam impreuna cu tatal lui , asa ca nu prea vedeam unde e locul lui bebe in toata schema asta. M-am gandit ca orice ar fi va trebui sa fiu sigura ca sunt insarcinata ,dupa care sa iau o decizie in privinta copilului. Asa ca i-am dat vestea prietenului meu care a fost la fel de socat ca si mine, am repetat impreuna testul de sarcina si a iesit tot pozitiv...eram speriati de moarte asa ca ne-am hotarit sa mergem la ginecolog ,sa ne lamureasca el ce e mai bine sa facem.

Odata ajunsi acolo am intrebat ce se intimpla daca pastram copilul si daca decidem sa renuntam la el si ni sa raspuns ca ramane la alegerea noastra. Am fost la al doilea doctor si am primit acelasi raspuns dar mai multe lamuriri .Eram in saptamana a 8 a asa ca trebuia sa luam repede o hotarare si nu stiam ce sa facem , trageam de timp. L-am vazut pentru prima daca la ecografie, era asa de mic si real incat mi-am dat seama ca orice decizie am lua viata noastra se va schimba , doar ca nu eram pregatiti pentru aceasta schimbare! Am stat ,am discutat, am plans, am hotarat, ne-am razgandit si pana la urma cu teama in suflet am decis : Acest copil o sa se nasca, pentru ca nu vrem sa regretam mai tarziu! Ne doream amandoi sa avem copii impreuna dar nu acum si nu asa..intotdeauna mi-am imaginat ca atunci cand voi avea un copil va fi un motiv de bucurie si mai presus de toate ca vom fi o familie in adevaratul sens al cuvantului ca sa putem fi alaturi de el asa cum merita! Noi suntem o familie dar mai avem inca multe lucruri din viata noastra de pus la punct. Dar se pare ca destinul se scrie si trebuie sa ne adaptam din mers.

Dupa ce am stiut fara dubii ca voi devenii mama am inceput sa ma obisnuiesc si sa ma bucur de aceasta perioada...sunt mai atenta la ce mananc, cu ce ma imbrac si cat efort fac. Am renuntat la dans ,si nu regret si am devna enit mai frumoasa ca oricand, stralucesc, mi-au crescut sanii si asta ma bucura:) Deocamdata nu se vede burtica dar stiu ca e acolo pentru ca am greturi , mai ametesc din cand in cand si sunt foarte obosita, dorm foarte mult.

Oricum esti un copil norocos pentru ca inca din primele luni de viata ai mers cu avionul, ai dansat pe scena, ai vazut Parisul , ai fost cu mami la Palatul Parlamentului si la TVR. Ai o experienta mult mai bogata decat mine si sper ca asta sa fie de bun augur!

Valentina

Pe 3 februarie la ora 17.30 am avut a doua vizită la ginecolog. Mi-am luat rezultatele la analizele de sânge, din fericire aici totul este bine, au ieşit în limitele normale.

            M-am bucurat că am scăpat de urcatul pe masă, şi m-am întins direct pentru ecografia transvaginala. Din nefericire sacul tot gol a rămas, ba chiar a şi crescut. Faptul că este situat deasupra bebelui nu este tocmai bine... Cel puţin embrionul se dezvoltă normal, a crescut, mie mi se pare imens-18.4 mm :P. I-am auzit iarăşi inimioară, l-am văzut mişcându-se... Seamănă cu tatăl lui, are capul mare :P

Mi s-a prescris acelaşi tratament până pe 16 februarie când sperăm că sacul gol va scădea, dna doctor aşteaptă să se reabsoarba. Mă simt neputincioasă, nu ştiu cum să îl ajut, îmi doresc enorm să fie totul bine...

Au urmat iar zile foarte grele, stres cu examenele, nelinişte în privinţa sarcinii...

Roxana

Joi dimineata in baie astept impreuna cu sotul sa apara liniile …el sare in sus de bucurie eu uit un moment de greata si zambesc fericita…oare cum am putut sa ma mint singura pana acum? La sarcinile anterioare mi-am dat seama imediat, si mai ales la prima cand nici macar nu am avut stari de greata. A urmat programarea la doctor.

  - Martini alb cu gheaţă şi lămâie, vă rog! am cerut pe un ton sigur, fermecător.
- După cum daţi comanda, se vede că sunteţi cunoscătoare... zâmbea acum câteva luni un chelnăr simpatic.
Da, asta este... sau era până de curând "marca mea". Dar apreciez un vin bun, un cocteil cu mentă sau un Jack. (Jack-ul nu are nevoie de epitete, Jack-ul e Jack şi atât).

Miercuri am fost la prima party la care nu am consumat alcool...Pot număra pe degetele de la .. o mână jumătate oamenii cărora le-am zis că sunt însărcinată. Aşa că nu am făcut caz, am cerut limonadă (fără zahăr!) şi m-am integrat. A fost aproape la fel ca înainte: glume şi râsete ce au umplut terasa, poveşti şi tachinări, Bega lângă masa noastră... un Porto-Arte chill şi aceeaşi Timişoară fermecătoare în miez de vară. 

M-am uitat cu drag la cei din jurul meu, la berea nefiltrată din halbele lor, la bicicletele legate de gardul terasei, la hidrobicilecletele care curgeau încet pe Bega (am pedalat şi eu jumătate de oră, ca doar e sănătos să faci mişcare).  Sărbătoritul făcea mişto de mine că voi fi prima care se ramoleşte, că în câteva luni mi se va duce tinereţea - glumele alea pe care le înţelegi şi le încasezi, fară ca restul să-şi dea seama că sunt borţi. 

Nu pot spune că mi-a fost greu, dar a fost ciudat simplu fapt să ştiu că îmi este interzis, că nu am voie. Ginecologul mi-a zis că din luna nu ştiu care (era atât de îndepărtată, că nu m-am obosit să ţin minte) îmi e permis un pahar de vin la masă la 1-2 zile... dar va urma alăptarea şi odată cu venirea gâgii un lung şir de evenimente de la care voi lipsi.

Sau poate că nu este chiar aşa. Cred că viaţa îşi poate relua cursul normal şi după ce devin mama. Bunica va învăţa repede că vineri e filarminica, că spectacolele de teatru încep de la ora 19:00, că joi nu mergem la film pentru că Studio este închis, că o dată pe lună e masa critică, că iulie = Garâna, Septembrie = PLAI, celalltă bunică ne ve cumpăra ca de obicei bilete la FITS, vom urca şi noi cu rucsacul + copilul la Româneşti, ca alţi părinţi temerari.  

Până la alte povestiri, închid ochii şi fac un exerciţiu de memorie: hmm, deja simt gustul dulce amărui al unui Martini alb, pur,  un pahar greu şi o lamâie decorativă...

Sunt o mare iubitoare de câini, la fel şi sotul meu. Totuşi, când am venit de la serviciu şi în hol am găsit o cutie, iar în cutie un sufleţel gri mieunător, nu am putut să nu îl accept in viaţa nostra. Bărbatu-meu fusese cucerit cu câteva ore înainte.

Recunosc că am dat o raită pe net să văd care sunt riscurile unei pisici în casă, dar nu m-am alarmat prea tare. Internaute înverşunate sfătuiau viitoarele mame să dea afară pisică, că poate face rău copilului. Pe forumul pentru pisici, era mai relaxantă situaţia. Nu prea mă impresionează pe mine poveştile emoţionante, dar mi-a intrat la suflet povestea unei mămici care a renunţat la piscă, apoi a suferit enorm după ea.

De la bun început am stabilit că eu schimb nisipul (mă rog, nu e nisip, e un fel de talaj ecologic) doar în caz de urgenţă, în rest se ocupă barbatul. A mers... am reuşit să-l conving şi îmi place tare mult aşa .

 Apoi vacinuri, etc... nu sunt maniacă cu curăţenia, deşi îmi place tare mult să fie ordine şi disciplină (dacă se poate să nu fac eu), chiar dacă de multe ori nu este. Dar pisica are prioritate la făcut curat. Mi-a fost uşor teamă, trebuie să recunosc. Am păstrat secretul sarcinii în doi (eu cu soţul)... adică în trei (eu, soţul şi gâga = copilul)... sau în patru (eu, soţul, gâga şi pisica) până când am avut rezultatele analizelor. Da, totul este ok

Totuşi, nu mi-aş imagina viaţa fara pisicuţa noastra. Într-un fel sau altul face parte din familia noastra...Şi nu aş putea să-mi imaginez cum ar creşte copilul fără  să tragă pisica de coadă, fără să-l învăţ că hrana uscată pentru mâţe nu e prea gustoasă pentru prichindei sau fără să-i explic că maşina de spălat nu e indicată pentru ascuns animale.

Cel mai tare a fost că o mică perioadă de timp am fost amândouă borţi. Ne alintam şi ne iubeam reciproc... oare şi pisicii i-a fost greaţă? Că eu de 2 săptămâni în coace sunt urmărită de dimineată până seara de o continuă stare inconfortabilă. Burtică pe burtică, ne adoram noi una pe alta.

Spre fericirea mea, nici medicul de familie, nici ginecologul nu au făcut ochii mari când au aflat că am pisicuţă acasă. Am remarcat că ginecologul era mai interesată de rezultatul la hepatita B, decât de diagnosticarea toxoplasmozei .. ştie omul ce ştie, că doar de aia e specialist. Oricum analizele au arătat că aveam anticorpi...super !

 Chiar în seara asta trebuie să urez bun venit pe lume puiuţului nou născut. Până să vină puiul uman, mai e timp de bloguit şi jurnălit.

"Doamnă doctor, vă rog frumos să-mi spuneţi doar ce trebuie să ştiu despre sarcină, nimic mai mult" - i-am spus ginocologului speriată că numai perspectiva de a ramâne gravidă imi va aduce mii de sfaturi, de interdicţii şi de manuale.

Peste nici 4 săptamâni eram din nou la ea la cabinet şi prima mea întrebare a fost:

- " Dar mai am voie să merg cu bicicleta?".
- "Deocamdată da, dar vom vedea pe viitor cum evoluează lucrurile"

Am răsuflat uşurată. Apoi m-a liniştit: deci activitate fizică normală, alimentaţie normală, activitate sexuală normală. Când i-am povestit bărbatului acasă, aşa spiritual cum este, nu s-a abţinut să nu facă o glumă referitor la activitatea  sexuală - "numai normală ?"

Întâmplarea face să fiu înconjurată de câţiva ani de gravide sau de aspirante, atât în cercul de prieteni, cât şi la serviciu. Aşadar, urechile mi-au auzit o lista întreagă de interdicţii, de poveţe şi de reţele ale succesului. Ca într-un joc în care ai de completat fraza neteminată cu mii de posibilităţi: "În sarcină nu ai voie să..." Cît priveşte internetul, e plin de forumiste care ştiu ele ce trebuie evitat, ce trebuie să NU faci etc. Sunt total de accord cu faptul că trebuie să mănânc sănătos - hei, dar tot timpul trebuie să mănânci sănătos, să bei lichide, să eviţi excesele... de când eşti "bob de mazăre" până la senectute.

Aşa că am decis să evit pe cât posibil să caut pe net ce trebuie făcut. Am doi doctori buni (ginecologul şi medicul de familie), plus o prietenă foarte bună (naşa) care e medic, mamă şi relaxată. Deci chill... am pierdut într-o zi juma de oră sa citesc pe un forum dacă e bine sau nu să te vopseşti în primul semestru de sarcină... şi eu nici măcar nu mă vopsesc!

Deci, o să iau aer în piept de câte ori cineva o să vină cu un sfat binevoitor. Apoi va trebui să explic, din nou, că sunt gravidă, nu bolnavă.  

Alexandra

Cum creste azi bebelusul   

Perioada critica de dezvoltare a picioruselor bebelusului a luat sfarsit, acestea aflandu-se acum la locul lor si avand marimea proportionala in aceasta etapa a dezvoltarii. Umerii bebelusului sunt acum vizibili dupa ce s-au rotit putin pentru a sustine manutele pe partile laterale ale corpului, cu coatele directionate spre solduri. Piciorusele se afla in unghi drept cu trunchiul, iar genunchii asezati in directia fetei. Degetelele de la maini si picioare sunt acum separate, iar talpile sunt vizibile. Incheieturile si unghiile vor aparea inainte de nastere.

La nivelul pielii, astazi, stratul subtire de ectoderm ce a acoperit bebelusul este inlocuit de un strat de celule plate care va deveni stratul de la suprafata a pielii. Intestinele si-au inceput migratia spre cavitatea abdomenului, dar inca sunt localizate in cordonul ombilical. Organele genitale ale bebelusului (sau bebelusei!) se dezvolta dar inca nu pot fi deosebite cele feminine de cele masculine. Coada de mormoloc a disparut.

Un bebelus care ar putea dormi intr-o linguruta   

Lungimea bebelusului este in acest moment de 29 mm si cantareste aproximativ 1-3 g. La acasta marime,bebelusul poate fi tinut intr-o lingurita.

La sfarsitul acestei zile tu, graviduto vei implini 2 luni de sarcina. Uterul tau este acum de marimea unei portocale medii sau a unei mingi de tenis. Este incredibil cate schimbari au loc la un copil,ale carui miscari nici nu le poti simti. In urmatoarele 2 luni, bebelusul va fi indeajuns de mare pentru a-si face simtita prezenta, simtindu-te in acest fel mult mai apropiata de viitorul fiu sau de viitoarea fiica.

• Ce stare emotionala ai acum, la sfarsitul primelor 2 luni de sarcina?
• Ai energie pe parcursul zilei? Seara esti obosita?
• Cum stai cu pofta de mancare?
• Ai pofte ciudate? Ce anume?
• Ai greata matinala?

INCA 210 ZILE

Alexandra

Cum creste azi bebelusul

Capusorul bebelusului pare acum a fi rotund dar si disproportional in latime, masurand aproape jumatate din lungimea bebelusului.
In urmatoarele 2 zile, la bebelusii baietei va incepe formarea scrotului (scrotul este un saculet exterior ce gazduieste testiculele).

Incepand din aceasta saptamana, rata de crestere in volum a sangelui va fi de 40-50%. In numarul globulelor tale rosii va fi o crestere mica insa.

Cu ajutorul directionarii genelor si ceasornicariei codului genetic, dezvoltarea bebelusului decurge comform acelor unui ceasornic. Urechile se vor dezvolta la unison; fiecare bebelus avand urechiuse individuale, mostenite de la cineva din familie. Asa ca priveste urechile sotului sau ale soacrei. E posibil ca bebelusul tau sa aiba in comun cu soacra ta ... urechile :)

Pentru o alimentatie sanatoasa in timpul sarcinii:

Carnea, pestele, fasolele uscate, semintele  si alunele contin o sursa principala de proteine, fier, vitamina B si zinc.

Nasterea - te-ai gandit deja la acel eveniment?

Inca mai sunt multe zile din calatoria sarcinii - dar, iti trec prin cad deja ganduri si idei despre nastere, nu-i asa? Oare cum va fi? Mai este timp de aflat. Toate la timpul lor. Dar, vorbind despre experientele din alte tari si culturi, in Suedia de exemplu, la nastere, calmantele pentru durere sunt disponibile femeilor, iar decizia de a le lua sau nu este a lor.  

Moment de insemnari

Noteaza in acest jurnal GREUTATEA SI MARIMEA IN TALIE........

Mai sunt inca 211 ZILE