Maya

Bebele meu e..sanatoooos! Ieri am avut ecografia morfo-fetala, teoretic ultima pana la intalnirea face to face..Maya este o bebelina grasuna si mai ales SANATOASA. Am mers la ecografie cu emotii, desi pana acum totul a decurs bine in sarcina, nu ar fi fost motive de ingrijorare. Am admirat creierasul, inimioara, rinichii, vezica, manute, picioruse, talpite, degetele complete, nasuc, gurita, ochi si m-am bucurat de fiecare in parte - ce important e sa ai un bebe sanatos! De multe ori uitam sa apreciem aceste lucruri ''marunte'' doar pentru ca le consideram ''normale'',  ca e ''normal sa fie asa''...dar daca ne uitam cati copii bolnavi sunt, cate boli exista..sansa de a avea un bebe sanatos e o binecuvantare! Mayuta mea are de toate, pare in stare perfecta de functionare :)), e o dulce...Prima data am vazut ceva rotund pe ecran si am intrebat daca e capul...nu, nu e capul, e burtica...Mamaaaa, ce burtica grasuna...ma intreb cate kg va avea pana la final - acum are in jur de 470 de grame. In rest, totul bine si frumos, lichid suficient, col lung si inchis, data prevazuta se pare ca ramane tot pe acolo, prin 10-12 iunie. Am primit si poze, de acum ramane doar de cumparat rama :)). I le-am aratat si la I. si a parut foarte incantata, de fapt de vreo saptamana si-a facut un adevarat ritual din a pupa si dragasti burtica Maya! De ieri am intrat in saptamana a 23a si oficial nu ma mai pot apleca..am o senzatie de super-inconfort, plus ca merg muuuuult mai des la toaleta - asa, de la o zi la alta! Zilele astea imi voi cauta un curs de inot pt. gravidute, trebuie sa fac putina miscare, acum nivelul de efort e 0 total, ceea ce nu e prea promitator. :) Mayuta mea draga va merge la inot..pe dinafara si pe dinauntru! :))

Silvia

Astazi aniversam 5 luni fix de la ovulatie. Mami stie exact cand s-au creat conditiile pentru minunea din burtica ei. Ei bine bebe, la cele 152 de zile de la conceptie pe care le ai, te putem considera deja un mic omulet. Peste o luna ai putea chiar sa respiri singur, iar acum ai putea supravietui la exterior cu mult noroc si multa asistenta specializata. Dar nici nu te gandesti sa vii inca pe lume sper, nu-i asa? Sunt fericita si cu fiecare luna care trece sunt tot mai linistita. Ii multumesc lui Doamne Doamne de cate ori imi amintesc pentru faptul ca inca esti la mine in burtica si ca inca cresti.

Azi de dimineata ai fost tare agitat. M-ai tinut numai in suturi de cand s-a trezit tati timp de vreo 2-3 ore. Ma bucur mult cand te simt si mai ales cand imi dau seama ca esti tot mai puternic.

Mami e un pic ingrijorata ca s-a cam ingrasat. Am 10kg mai mult decat in urma cu 5 luni. Problema e ca o data cu greutatea, doamna doctor ar trebui sa ne creasca si tratamentul pentru trombofilie, iar la ultima intalnire a cam amanat acest lucru. Ii e un pic teama lui mami sa nu patim ceva. Vineri mergem insa la medicul ginecolog si vedem ce ne spune si el... Ne rugam sa fim bine si sanatosi.

Te pupa mami. Mai sunt 114 zile pana cand ne vom intalni.

Silvia

E vremea ca tu bebe sa deschizi ochii. Nu stiu daca ai sa vezi mare lucru acolo in burtica. In principiu o sa fie cam intuneric. Vei observa insa lumina puternica prin burtica lui mami. Poate seara, cand mami face injectiile cu anticoagulant in burtica si aprinde toate becurile in camera ca nu cumva sa intepe vreo vena, vei vedea si tu lumina... Cert e ca acum incepi sa exersezi clipitul. Clipesti si poate uneori visezi cu ochii deschisi.

Mami sigur viseaza deja cu ochii deschisi la cum iti va amenaja camera, la primele tale hainite, la ce patut iti va alege, dar mai ales la cum va decurge prima noastra intalnire fata in fata, la cum te va mangaia, pupa si strange la piept...

Mai avem 115 zile care spera mami si tati sa decurga perfect.

Silvia

Mai exact, au trecut 147 de zile de la conceptie si mai avem 119 zile pana la marea intalnire. Calculez bebe pentru ca fiecare zi pe care o trecem impreuna, pentru mami e o victorie si cu cat trecem mai multe zile impreuna, tu vei avea mai multe sanse la o viata sanatoasa, ceea ce iti doresc din tot sufletul. Te-am vazut din nou in urma cu cateva zile. Aveai 600 de grame si cand domnul doctor ni te-a aratat mie si lui tati, ai deschis gurita. Cred ca ne-ai prins ca trageam cu ochiul si ai vrut sa ne intrebi ce facem acolo.

Lui mami i-a fost din nou rau saptamana trecuta. A trebuit sa mearga la serviciu sa predea niste proiecte colegilor si a stat cam 5-6 ore pe sacun si in picioare. 3 zile m-a durut burtica apoi, chiar in zona de insertie a placentei. M-am speriat foarte tare. Mi-a fost teama ca se va desprinde ceva si te voi pierde. Din fericire, cu mult repaos s-a rezolvat totul. Pe langa toate lucrurile astea a mai trebuit sa facem un drum si din Timisoara la Bucuresti. Ne-am intalnit cu o doamna doctor hematoloaga, datorita careia am reusit sa ajungem pana la varsta asta de sarcina. Doamna ne-a promis ca totul va fi bine si a ramas sa ne reintalnim in martie si intre timp sa ne scriem pe e-mail rezultatele la analize si dimensiunile tale, bebe.

 Acum il asteptam pe tati. A promis ca ne aduce o supita cand vine de la serviciu. A papat mami la supe in sarcina bebe, ca atunci cand vei veni pe lume, cred ca ai sa-i ceri un biberon cu supa in loc de unul cu lapte.

Anamaria

In sfarsit acasa... de fapt am ajuns miercuri noaptea, dupa aproape 18 ore de mers cu autocarul. Trebuie sa recunosc ca totul a decurs neasteptat de bine. Au fost 9 zile obositoare, dar frumoase. Nici nu stiu care din ele mi-a placut mai mult. Mi-as fi dorit sa fie si Dragos cu noi, insa nu a putut sa vina din cauza serviciului...si, in plus, calatoria noastra a avut in primul rand un scop educativ, pentru ca am plecat impreuna cu 46 de copii de la scoala. In cateva cuvinte, iata care au fost cele mai importante momente ale calatoriei noastre prin Europa. Am plecat luni dimineata, pe 24, la ora 4. Cam devreme, mai ales ca nu prea am reusit sa dormim inainte. Calatoria pana in Budapesta a fost destul de obostoare. Am ajuns spre seara, odata cu o ploaie rece de toamna care parea sa ne strice inceputul calatoriei. Totusi, croaziera pe Dunare e frumoasa indiferent de anotimp, iar Budapesta devine o feerie odata cu lasarea intunericului. La hotel am ajuns tarziu, franti de oboseala. De altfel, asa s-a intamplat in fiecare din serile care au urmat, insa nu am simtit oboseala pentru ca nu am avut timp. A doua zi am plecat spre Viena – oras minunat pe care abia acum l-am descoperit in cele cateva ore de plimbare prin el. Cred ca cel mai frumos moment a fost clipa in care am pasit in camera in care a cantat pentru prima data, la 6 ani, Mozart. E curios cum astfel de clipe ne raman in minte si ne fac sa ne transpunem intr-un trecut care nu ne apartine. Și daca Viena mi-a placut suficient de mult incat sa imi propun sa reenim aici, Praga, cu aerul sau boem, m-a cucerit definitiv, in ciuda ploii care ne-a intampinat ziua. Noaptea a fost insa magica la Praga si, cu siguranta, una dintre vacantele noastre viitoare va fi aici. De la Strasbourg incolo, drumul imi era cunoscut, pentru ca vizitasem deja Parisul, Verona si Venetia. Asta nu inseamna insa ca nu ne-a priit calatoria. La Strasbourg am avut o zi plina. Pe 28 am participat cu o parte dintre elevii catrre au mers in excursie la ziua Euroscola. De fapt, acesta a fost si motivul pentru care am organizat toata calatoria. A fost un sentiment coplesitor sa ne aflam o zi intreaga in Parlamentul European, sa comunicam cu oameni din atatea tari si sa ne simtim parte a unui intreg care se numeste Europa. Nu stiu daca tu, draga bebe, ai simtit importanta acelei zile, insa, cand vei fi mai mare iti voi povesti cum ai vizitat parlamentul inainte sa te nasti. Parisul l-am revazut la nici o luna dupa ce petrecusem acolo saptamana. Locurile ne erau deja cunoscute, cum s-ar spune. Pentru Elisa insa, totul a fost ca o poveste. A fost fascinata de turnul Eiffel si de toate minunatiile pe care le-a descoperit. Am mers 8 ore pe jos la Paris, insa abia seara tarziu am simtit oboseala. Parisul toamna e mai frumos ca oricand, insa e la fel de aglomerat. La fel de aglomerate sunt si Verona si Venetia, insa soarele si cele 20 de grade de afara ne-au bucurat mult. Am uitat sa mentionez ca a  trecut si prin Elvetia – o tata cu peisaje de poveste, cu munti parca desenati si cu lacuri limpezi. Trebuie sa revenim neaparat si aici.

Drumul spre casa a fost obositor, insa gandul ca la capatul lui ne asteapta cineva drag si o corba calda, careia i-am dus dorul in tot timpul asta a facut ca orele sa treaca mai repede. De fapt, totul a trecut repede, la fel cum se scurge, in general, timpul in ultima vreme. Am realizat de curand ca am trecut de mult timp de jumatatea sarcinii si ca totul incepe sa fie din ce in ce mai frumos. Mi-am propus ca dupa aceasta calatorie lunga sa iau lucrurile un pic mai usor si sa ma astampar, cum spune tata. Insa, parca deja imi vine sa fac planuri de revelion...

Angela

Buna, dragul meu Daniel! Mami si tati sunt foarte fericiti pentru ca ne-a zis domnul doctor ca te dezvolti bine si totul decurge normal cu sarcina. Ai 450 de grame deocamdata dar te faci tu baiat mare acus. Chiar sunt curioasa cat vei lua in greutate pana cand te vei naste pentru ca mi-a zis mama ca eu am avut 2kg si 500g iar fratele meu 2kg i 700g la nastere. Nu imi pot imagina cum o sa pot tine in brate un copil atat de mic si sper sa te faci macar de 3kg. Ín rest, sa stii ca si de data asta mami a plecat plangand de la morfologia fetala... Eram foarte emotionata ca te-am vazut acolo jucaus si in primul rand pentru ca am aflat ca esti bine. Totodata, cred ca am inceput sa plang si pentru ca mi-a zis doctorul ca sunt cam grasuta si sa am grija ce mananc. Eu nu ma vedeam grasuta ci normala pentru luna a 5-a de sarcina dar se pare ca dulciurile chiar au un efect negativ asupra organismului meu. Deodata am inceput sa imi fac procese de constiinta ca mananc prea multe dulciuri. Problema e ca la mine la birou se iveste aproape in fiecare zi cate o ocazie de servit ceva dulce - un coleg care isi sarbatoreste ziua de nastere sau ziua de nume, se intoarce vreun manager din bussiness trip, sau mai paraseste careva compania. Iar eu in fata prajiturilor parca nu pot sa spun nu. Mi se face pofta instant. Nu stiu cum voi rezolva problema asta.

In alta ordine de idei, asa ca prima impresie dupa fotografiile 4d mie mi se pare ca semeni cu tati pt ca ai fruntea ca el si nasucul parca e al lui. Sa stii ca m-am amuzat tare mult cand am vazut ce nas mare ti-a iesit in poza dar am inteles ca e nomal pentru ca ecograul mareste foarte mult in general. Acum sa vedem cu cine vei semana. Ne vom da seama de asta din prima clipa in care te vom strange in brate pentru ca mami era bruneta cu ochii negri cand era mica iar tati blond cu ochi albastri. Dar asta nu mai conteaza asa mult acum. Important e ca tu sa fii sanatos.

Te pupa dulce mami si am o surpriza pt tine - saptamana viitoare suntem in concediu. Mergem la Roma!