Am revenit! Asa cum va spuneam, inceputurile noastre au fost greoaie, cu multe momente in care imi doream sa nu fi ramas insarcinata si altele in care ma certam si ma consideram cea mai denaturata dintre mame. In primele trei luni ajunsesem la concluzia ca greata si somnolenta sunt stari normale si ca n-o sa-mi mai treaca ever. Cand a inceput sa-mi fie mai bine si sa pot inghiti altceva decat muraturi, portocale si covrigi mi se parea de-a dreptul ireal. Prima "intalnire", la morfologia de 12 saptamani a reusit sa ma faca sa constientizez ca ceva se intampla in interiorul meu si sa-mi stoarca cateva lacrimi. Intre timp citisem ca nu eram singura care experimentasem sentimente aiurea si nu mai aveam atata ciuda pe mine...asteptam sa mi se dezvolte instinctul matern. Cea mai grea asteptare mi s-a parut in saptamanile in care asteptam sa miste pentru prima oara. Aveam momente in care eram convinsa ca ceva nu e in regula, ca bebita a patit ceva, chiar daca toata lumea imi spunea sa stau linistita ca mai e timp. Pana la urma s-a intamplat. In ziua in care implineam 19 saptamani am simtit o miscare prin burtica, greu de descris, timida dar suficient de puternica incat sa nu poata fi confundata sau trecuta cu vederea. Am simtit o bucurie de nedescris si cred ca acel moment a pus bazele relatiei dintre noi pe care o dezvoltam in fiecare zi. De atunci am simtit ca persoana din interiorul meu e reala si am inceput sa vorbesc cu el, sa-i citesc, sa-i cant. 

Legat de sexul bebitului meu, inca de la inceput am fost convinsa ca este un "el". Toata lumea imi spunea ca am burtica de fata si multe alte babisme de genul, dar nimeni n-a reusit sa ma convinga ca ceea ce simt eu nu e adevarat. Si am avut dreptate. Data viitoare va povestesc despre morfologia 4D de la 21 saptamani. Pana atunci, va citesc cu drag, sarcini usoare dragi burtici! 

Am aflat sexul copilului in saptamana 22. Pana atunci ma innebunea toata lumea cu intrebari si presupusuri. Incepusem si eu sa devin nelinistita si curioasa sa afla daca e fetita sau baietel minunea din burtica mea. Inaintea fiecarui echograf ziceam ca azi aflu ce e si ieseam dezamagita de la medic pentru ca prichindelul statea cu spatele si nu se vedea sexul. Dar la echografia morfo-fetala din sapt. 22 s-a vazut din prima. Medicul abia atinsese burtica cu sonda si a si zis "E baietel". Era si sotul cu mine, ne-am uitat lung unul la celalalt, zambeam amandoi si nu stiam ce sa spunem. Eu doream fetita, dar am simtit cumva de la inceputul sarcinii ca va fi baietel. Insa vestea pur si simplu ne-a lasat muti. Din acea zi stim cu certitudine ca e baiat. Mie mi-a luat un timp pana m-am obisnuit, dar acum nu ma mai deranjeaza, sunt pur si simplu fericita de cate ori imi spune medicul ca e totul in ordine, bebe sanatos, activ, cu ritm cardiac normal etc. Doar astea sunt lucrurile importante, nu culoarea hainutelor: roz sau albastru

 Am aflat sexul viitorului bebelus pe la 12 saptamani de sarcina.Eram tare nerabdatoare sa merg la ecografie asa ca nu am mai asteptat prea mult.Auzisem de la alte mamica ca le-a spus medicul ce sex are bebelusul pe la 13 saptamani asa ca la fix 12 saptamani mi-am facut programarea pentru ecografie.In dimineata zilei respective(15 decembrie 2011),pe cand ne luam micul dejun,am inceput sa facem pariuri.Tati era sigur ca o sa aiba baietel iar eu cu Mara am mers pe varianta fetita.Aveam presimtirea ca este baietel,insa mereu il tachinam pe taticut cu ce s-ar face el cu 3 fete in casa.Am ajuns in cabinet la domnul doctor Lacatusu Eugen nerabdatori sa vedem ce face bebe si ce este.Este un baietel!!!100%.waw!super!Un baietel sanatos,care va semana cu mine(sper eu) dar brunet,ca tatal lui.Un baietel pe care-l asteptam cu nerabdare in familie.