A sosit si ziua de luni, 04 Octombrie 2010. Am implinit 36 de saptamani. Am fost cu tati la medic si acesta ne-a spus ca ai aproape 2.5 kg, ca arati intocmai ca un bebelus de 36 saptamani. Mami are 77 de kg, cu 13 mai mult decat atunci cand a aflat ca existi si cu 17 mai mult decat ar trebui sa aiba. Promit sa nu ma las pana nu ajung iar la 60 kg. Vreau ca tu si tati sa va mandriti cu mine.
Tensiunea a ramas constanta, 10,5 cu 6. Am hotarat ca voi incerca sa nasc natural, cu epidurala, si in cazul in care nu reusesc (din varii motive), sa-mi faca cezariana, data limita la care voi naste fiind 1 noiembrie. Medicul l-a intrebat pe tati daca sunt mereu atat de nehotarata. Cica asa e si sotia lui. Tati i-a raspuns ca da, ca sunt balanta si mereu sunt nehotarata. L-am zapacit si pe el. Am urmarit aseara mai multe filmulete cu nasteri naturale, dar si o cezariana, si nu m-au speriat. Mi s-au parut ok. Cel putin acele femei au nascut destul de usor. Doamne, te rog din suflet sa fii alaturi de mine atunci, sa ma ajuti sa am o nastere usoara, sa fie totul bine atat pentru mine, cat si pentru copilasul meu. Sa trecem cu bine peste acest eveniment, sa venim acasa sanatosi si fericiti toti 3.
L-am intrebat pe domnul doctor daca are acces in sala de nasteri o prietena de-a mea, asistenta, care s-a oferit sa fie alaturi de mine in acele momente. Si Lumi, desi e insarcinata, se oferise sa stea cu mine. Mi-a spus insa ca nu se poate. Imi pare rau. Dar va fi foarte important sa-l stiu aproape pe tati. Faptul ca-l stiu dincolo de o usa o sa-mi dea putere. Am nevoie de suportul lui. El ma incurajeaza intotdeauna. Mereu mi-a dat incredere, m-a facut sa vad partea plina a paharului. E un om bun si-l iubesc mult.
Astazi, in drum spre cabinet, mi-am dat seama ca nu te-am simtit de mult si te-am gadilat putin acolo unde stiu ca-ti tii piciorusele, in dreapta abdomenului, sus. Cred ca dormeai linistit si te-am trezit. M-a certat tati ca nu te las sa dormi. Si de atunci, de la 17, si pana acum (e 01.30 noaptea) te-ai miscat in continuu. Asta ca sa ma satur. Ma cam doare sub sanul drept, cred ca in locul unde tot impingi tu cu piciorusele. Nasul tau zicea azi ca te-oi fi saturat sa vezi ca lumea se distreaza in jurul tau si numai tu stai "inchis" acolo. Asa crede si tati, ca esti nerabdator sa vii sa te joci cu noi. Le spunea Ancai si lui Robert la cabinet ca are doua pretentii de la tine, micutule. Sa stii sa te joci frumos cu jucariile, asa cum se juca el cu soldateii (pe care ii mai are si acum prin pod, pe undeva) si sa nu fii afon, sa simti muzica, sa dansezi pe ritm. Tati are muzica si dansul in sange, e normal sa-si doreasca ca si fiul lui sa-l mosteneasca. Eu sper sa reusesc sa te educ bine, sa fii un om bun, corect, cu personalitate puternica, cu o gandire libera, cu simt al responsabilitatii. Radeam cu prietenele mele, le spuneam ca eu vreau sa fii un premiant din prima clipa, ca m-am decis sa nasc natural numai ca sa ti se acorde tie nota 10. Asta pentru ca am aflat ca la cezariana bebelusii au din start un punct scazut :).
"Dezvoltarea copilului in saptamana 36 de sarcina
Micutul
este aproape complet dezvoltat si poate fi considerat copil nascut in
termen odata cu incheierea celei de-a 36-a saptamani. Cea mai importanta
schimbare in acest moment este faptul ca, copilul a coborat singur in pozitia necesara pentru nastere. De altfel, pozitia cu
capul in jos este comuna in 95% din cazurile de nasteri. Totusi copilul
se poate pozitiona si in alte moduri, improprii pentru o nastere
normala.
Copilul cantareste acum
circa 2,8 Kg si in acest moment el inmagazineaza cat mai multa grasime
in obraji, genunchi si coate si incepe sa arate din ce in ce mai
dolofan. De asemenea si creierul copilului se dezvolta intr-un ritm
foarte alert. Copilul clipeste, iar gingiile i se intaresc odata cu
fortificarea muschilor ce ajuta la actiunea de supt de la sanul mamei.
Copilul
inghite in fiecare zi o anumita cantitate de lichid amniotic pe care o
excreta sub forma de urina. Exista de altfel si un echilibru intre
cantitatea de fluid ingerata si cea evacuata."