Numele meu este Mihaela (pentru prieteni) , Rodica (pentru iubitul meu) dar sunt una si aceeasi persoana:) Am 32 de ani si am avut o viata destul de complicata pana acum datorita unui handicap dobandit la varsta de 1 an ,din cauza unei injectii. Dar nu vreau sa va vorbesc acum si aici despre interventii chirurgicale, spitale sau tratamente( altele decat cele care tin de ginecologie) asa ca o sa ma intorc la minunea care mi sa intimplat intr-o zi de toamna( tocmai ma intorsesem din Franta unde am fost intr-un turneu de o saptamana ,solicitant si obositor cu trupa de dans si de unde m-am intors epuizata ,infometata si nedormita asa ca ameteala am pus-o pe seama oboselii ca si intirzierea ciclului si nu prea mi-am facut griji. Dar pentru ca senzatiile au continuat m-am hotarat sa fac totusi un test de sarcina si surpriza: nici nu l-am facut bine ca sau conturat foarte clar 2 liniute...nu stiam daca sa rad sau sa plang! Nu a fost o sarcina planificata, nici macar asteptata, aveam 2 joburi solicitante , deplasari cu trupa de dans , nu locuiam impreuna cu tatal lui , asa ca nu prea vedeam unde e locul lui bebe in toata schema asta. M-am gandit ca orice ar fi va trebui sa fiu sigura ca sunt insarcinata ,dupa care sa iau o decizie in privinta copilului. Asa ca i-am dat vestea prietenului meu care a fost la fel de socat ca si mine, am repetat impreuna testul de sarcina si a iesit tot pozitiv...eram speriati de moarte asa ca ne-am hotarit sa mergem la ginecolog ,sa ne lamureasca el ce e mai bine sa facem.
Odata ajunsi acolo am intrebat ce se intimpla daca pastram copilul si daca decidem sa renuntam la el si ni sa raspuns ca ramane la alegerea noastra. Am fost la al doilea doctor si am primit acelasi raspuns dar mai multe lamuriri .Eram in saptamana a 8 a asa ca trebuia sa luam repede o hotarare si nu stiam ce sa facem , trageam de timp. L-am vazut pentru prima daca la ecografie, era asa de mic si real incat mi-am dat seama ca orice decizie am lua viata noastra se va schimba , doar ca nu eram pregatiti pentru aceasta schimbare! Am stat ,am discutat, am plans, am hotarat, ne-am razgandit si pana la urma cu teama in suflet am decis : Acest copil o sa se nasca, pentru ca nu vrem sa regretam mai tarziu! Ne doream amandoi sa avem copii impreuna dar nu acum si nu asa..intotdeauna mi-am imaginat ca atunci cand voi avea un copil va fi un motiv de bucurie si mai presus de toate ca vom fi o familie in adevaratul sens al cuvantului ca sa putem fi alaturi de el asa cum merita! Noi suntem o familie dar mai avem inca multe lucruri din viata noastra de pus la punct. Dar se pare ca destinul se scrie si trebuie sa ne adaptam din mers.
Dupa ce am stiut fara dubii ca voi devenii mama am inceput sa ma obisnuiesc si sa ma bucur de aceasta perioada...sunt mai atenta la ce mananc, cu ce ma imbrac si cat efort fac. Am renuntat la dans ,si nu regret si am devna enit mai frumoasa ca oricand, stralucesc, mi-au crescut sanii si asta ma bucura:) Deocamdata nu se vede burtica dar stiu ca e acolo pentru ca am greturi , mai ametesc din cand in cand si sunt foarte obosita, dorm foarte mult.
Oricum esti un copil norocos pentru ca inca din primele luni de viata ai mers cu avionul, ai dansat pe scena, ai vazut Parisul , ai fost cu mami la Palatul Parlamentului si la TVR. Ai o experienta mult mai bogata decat mine si sper ca asta sa fie de bun augur!
