Azi am fost din nou la spital ..sa mai facem o biometrie .. ecografie ... ai fost masurata ...si ti-am distins doar burtica, inimioara e okș si s-a estimat ca ai 3 kg .... uite ce poate creste in burtica mea mica ... asta inseamna ca poate raman si eu sub 80 de kg dupa nastere. Asteptand o dna mi-a facu prezentarea unei banci de celule stem...am primit si niste informari pe mailș daca e cineva interesat pot face fw. M-am tot interesat si am aflat ca in strainatate aceasta procedura nu e prea folosita sau recomandata acolo, pe un forum un medic scria ca ,, ar fi ca si cum am cumpara pamant pe luna,, - ca sa-l avem acolo dar posibil sa nu ne folosesca niciodata ...si totusi daca ..... e urat sa te gandesti inca de peacum la totusi daca si totusi e necesar si poate sanatos.....Totusi poti sa platesti si sa nu ti se preleveze cantitatea necesara de celule, e posibil ca peste 5-10 ani sa se descopere ori ca nu mai sunt la fel de bune ori ca nu stiu avem celule mult mai bune in saliva sau eu mai stiu unde.... Costurile nu sunt exagerate ..dar pt o familie medie ca noi pot fi ...in plus exista o taxa anuala pe care nu stiu daca sunt dispusa sa o platesc mereu ..poate.....in fine . Costurile ar fi la vreo 300 ron kitul, 2800 ron care se pot plati in 12 rate, si o taxa de 44 euro anual - taxa care sigur se va modifica. Sotul meu nu e de acord din start, el nu pune niciodata raul inainte, am mai discutat cu mamici care din considerente religioase sau diverse nu sunt de acord si cu toate astea am prietene care au stocat pt bebeii lor celule..... Nu mai am mult timp de gandire ..... si as vrfea sa stiu ce parere au si celelalte mamici de aici despre asta.. Sa mai fac un ultim efort financiar si sa nu pierd ocazia.... sa nu arunc banii pe fereastra ....Pana acum noi toti am putut trai bine mersi si fara celule stocate..si totusi poate ......
“Când astepti un copil, e ca si cum ai planui o vacanta in Italia:
Cumperi o ghiduri turistice si iti faci planuri. Colosseumul… Gondolele
Venetiei… Inveti câteva fraze utile in italiana. Dupa luni intregi de
asteptare, pornesti la drum. Când avionul aterizeaza, stewardesa iti
spune: Bun venit in Olanda. Olanda? spui… Cum adica Olanda? Eu m-am
imbarcat pentru Italia! Dar au aterizat in Olanda… trebuie sa cauti alte
ghiduri. Sa inveti o limba complet noua. Intâlnesti oameni pe care,
altfel, nu i-ai fi cunoscut niciodata. Dupa ce iti tragi sufletul si
arunci o privire in jur, incepi sa observi ca Olanda are mori de vânt…
lalele …. Si pe Rembrandt. Daca iti petreci viata plângându-te de faptul
ca nu ai ajuns in Italia, s-ar putea sa nu inveti sa te bucuri de
lucrurile foarte speciale si foarte placute pe care le poti gasi in
Olanda…” (Emily Perl Kingsley)