Dupa un weekend in care am colindat pe coclauri cu tati si am fost la Zoo sa hranim strutii si la un restaurant langa lac unde ne-am relaxat un pic , mami a inceput sa simta intepaturi puternice in uter, probabil ca am exagerat cu mersul pe jos, dar nu aveam nici un chef sa ma intorc acasa si sa raman singura pentru ca aveam mari emotii in privinta zilei de luni. Dar odata ajunsa acasa intepaturile au trecut si am incercat sa ma odihnesc.
A venit si ziua de luni 6.06.11, cand am plecat la 7:30 la maternitate impreuna cu bunicii tai . Acolo lume multa la internari , nu stiam ce sa fac, m-am asezat la coada dar dupa cateva minute am citit pe usa ca nu interneaza fara trimitere si eu nu aveam asa ceva( decat un biletel scris de doamna doctor Anca Lacatus, cu numele doctorului, numarul lui de telefon si data de azi(data presupusei internari) pentru ca nimerisem o perioada in care medicii de familie erau certati cu CAS si nu mai eliberau retete sau trimiteri. Bunu se agita pe acolo foarte tare si ma facea sa devin si mai nervoasa decat eram deja. Intr-un tarziu m-am hotarat sa-l sun dar mi-a inchis si atunci am mers la informatii si am intrebat unde are cabinetul si m-am postat la usa lui pentru ca era de garda si facea rondul prin saloane. Cand a aparut nu mi-a venit sa cred ,parea de 18 ani ceea ce mi-a dat emotii. Cum ma vazut ma luat in primire si ma internat, mi-a facut un ecograf si mi-a spus ca dupa ce vom face analizele in zilele urmatoare va scoate copilul(adica pe tine).Dupa care o infirmiera ma luat aproape pe sus si dupa ce mi-a zis ca nu am voie cu nimic de acasa in afara de alimente, obiecte de toaleta si pampersi pentru ca restul imi dau ei ma dus la dus ca sa ma rada si sa-mi dea camasa si capot. Din fericire am scapat de toaleta obligatorie pentru ca eram gata pregatita de acasa, dupa care mi-a luat hainele, mi-a dat un bon si ma dus in salonul de pretravaliu unde era plin de gravide care trebuiau sa nasca sau care aveau probleme cu sarcina si trebuiau supravegheate. Fiecare cu povestea ei ,de te lua groaza, veneau si plecau intr-un ritm alert.Maternitatea era foarte aglomerata si nu stiau cum sa te externeze mai repede. Aici in salon mi-au facut analize si ascultau tot timpul inima copiilor. Am completat formularele de acceptare dupa care nu-mi ramanea decat sa astept decizia doctorului. Seara a venit o asistenta si mi-a zis ca a doua zi pe 7.11 mi se va face cezariana, sa nu mananc si sa ma pregatesc de clisma. Cum e primul copil si eram pentru prima data intr-o maternitate , ma gandeam cu groaza la momentul ala .A doua zi de dimineata mi-au facut clisma ( a fost mai mult stanjenitor decat neplacut) dupa care a venit doctorul la vizita si mi-a zis ca sa facut o eroare si ca voi fi operata abia pe 8..11(de ziua bunicului tau din partea lui tati). Asa ca am avut parte de o asteptare lunga si plina de sentimente pozitive si negative( imi era frica, abia asteptam si eram ingrijorata pentru tine).
A sosit si ziua de 8.06.11,aveam 38 de saptamani si am fost luata de dimineata la ora 9 si pregatita , in timp ce doctorii se certau pe hol ca nu au locuri la reanimare. Pentru un moment am crezut ca iar ma amana si eram ingrozita dar intr-un final am ajuns pe masa si anestezista a decis sa-mi faca anestezie generala pentru ca la boala mea nu putea sa riste o injectie in coloana. Odata intinsa pe masa si in timp ce ma pregateau ma apucat un tremur incontrolabil ,desi sunt invatata cu operatiile dar nu ma puteam stapanii, pana cand mi-a pus masca de oxigen pe fata si am adormit instantaneu.
Cand m-am trezit eram la reanimare si auzeam o voce stridenta care striga sa ma trezesc si sa respir. Am deschis ochii desi as fi preferat sa dorm si eram incordata ca un arc , aproape ca nu atingeam patul, operatia ma durea, m-am uitat pe bratara de la mana si nu am inteles nimic asa ca am intrebat : Baiatul e bine? Mi-a zis ca da, dupa care am spus ca ma doare , mi-au dat un calmant si m-am linistit, am reusit sa ma trezesc de-a binelea, aveam un bloc de gheata pe abdomen(ordin de la domnul doctor, ca sa se traga burta) .M-am rugat de o asistenta de la copii sa-mi aduca baiatul sa-l vad , mi la adus si mi-am zis: Doamne ce mic si urat e..era mic, vanat, plin de coji ,cu putin par in cap.Te-ai nascut la ora 9.25, miercuri, 08.06.2011,si aveai 2850 gr si 48 cm.
A doua zi m-am ridicat repede din pat si au hotarat sa ma mute in salon, dar aveau o problema...nu puteam sa ma deplasez sa-mi alaptez copilul asa ca mi-au spus ca pot s-o chem pe mama sa stea cu mine ,sa ma ajute, si asa am facut.
Dupa venirea lui buni lucrurile au devenit rutina, veneam la tine sa te alaptez intr-un scaun cu rotile si in rest mergeam in picioare cat puteam de mult ca sa nu intepenesc.
Dupa 4 zile in care lucrurile au decurs bine cu mici drame, ca tu nu vroiai sa sugi si eu nu vroiam sa mananc , ne-a externat pe amandoi in stare buna si incepea un nou capitol.
Impresii de dupa externare:
-maternitatea a fost mai dotata decat ma asteptam, dupa vestile din sistemul medical(aveau medicamente si aveau grija de noi)
-mancarea a fost buna
-Doctorul Iacovache de nota 11( il recomand cu caldura celor care nasc la maternitate in Brasov) ,foarte bun, respectat, un adevarat profesionist, nu i-am dat nici un ban!
-spaga in spital e la locul ei, de la asistente la femeia de servici, dar macar sunt amabile.
-mama a stat cu mine ,i-au dat pat si mancare fara sa plateasca un leu
-nu ai nevoie de nimic pentru bebe in afara de pampersi( 5 pe zi) ,decat la externare, desi citisem pe net ca iti trebuie o multime de lucruri si le-am cumparat.
