In acest moment au trecut 17 zile de cand ai venit pe lume ... si scriu abia acum pentru ca ai avut grija sa pui monopol pe tot timpul meu ...nostru ...nu mai am timp de nimic...si acum cand scriu mi-e teama ca ma vei intrerupe dintr-o clipa in alta ... esti o mare mancacioasa iar eu ma lupt cu alaptatul...peste tot scrie ce sa nu mananci cand alaptezi dar nicaieri ce sa mananci...gata inevitabilul s-a produs..te-ai trezit din nou....continuu alta data.
Dar sa nu uit sa povestesc intamplarea socanta, amuzanta si incredibila dinainte de plecarea din spital.... in camera stateam impreuna cu o alta mamica si bebelusul aferent..pe nume Pirvu, o asistenta vine ii ia bebelusul si -mi spune sa-mi iau si eu bebelul si sa o urmez, zis si facut...mergeam sa li se ia o proba din calcai in urma careia se vor face niste teste genetice.
Ajung, te las cu ea si te astept in hol. Dupa o eternitate...asa mi s-a parut, asistenta vine si -mi da bebelusul ...eu ma uit la bebelus , ma uit la asistenta si intreb nedumerita ,, Popa?,, lumina era difuza spre deloc, eu obosita dupa o saptamana de nesomn ...si usor buimaca...asitenta pe un ton pe care mai mai ma facea nebuna spune,, DA Doamna, Popa,, ma uit din nou la bebelus...ma uit la ea ....nu semana ...avea parul mai negru si normal mi se parea mai uratica .... mai intreb o data cu riscul sa ma ia drept nebuna si asistoanta ma asigura ca e Popa...ma gandesc ca nu mai vad eu bine .. si ca oricum o sa fac schimbul in camera cu colega in caz ca....erau infasate si nu puteam vedea bratara la mana ... inca nu ma miscasem din loc .. eram buimaca si asistenta plecase ...dar s-a intors si a spus... ,, da aveti dreptate nu e Popa..dar va rog o duceti dumneavoastra mamicii?,, imi venea sa-i dau doua palme ... dar am zis .. ,, da,, si am dus-o cu toate ca nu era nici atributia mea si cu toate ca nu aveam niciun chef. APoi te-am recuperat.
Si acum voi scrie ultima fila a acestui jurnal ... mai tarziu voi gasi un blog ceva in care sa fac un jurnal comun ambelor mele fete , asta pentru ca mi-a placut aceasta activitate destul de mult si pentru ca e placut sa citesti din urma , lucruri pe care le uiti usor. Am alergat dupa externari toata ziua, mai ales ca dr de copii si-a facut vizita la 13.30, apoi externarea pe la 15.00 ... o fatzaiala de m-a scos din minti . tati a alergat ca un apucat ...mai intai dupa certificat apoi dupa externari ...buni se imbracase deja de plecare asa ca n-a putut sa ne ajute prea mult...asistentele de la copii niste acrituri in cele din urma. Ma internasem una si ne externam doua ... fascinant :D .
Am plecat, vineri 10 Iunie, abia asteptam sa ajung acasa in plus imi era si foarte dor de Alex...tati care si el abia astepta sa scape nu a mai avut rabdare sa astepte in spital pana chem eu un taxi si a plecat cu tine sa caute ... uite asa am ajuns la piata Gemenii...el alergand dupa taxiuri si eu abia tinandu-ma dupa el caci operatia ma durea ...cand ma pune sa sun ...gaseste un taxi ...cam batea vantul ... m-a enervat bineinteles, dar mi-a trecut. Acasa Alex a fost foarte incantata de venirea ta, s-a bucurat enorm... eu eram foarte obosita...mamaie te astepta si ea...a facut curatenie in toata casa ... apoi Alex m-a chemat pentru ca plangeai..tati s-a dus sa cumpere lapte pentru ca tu esti o mare fomista si eu nu aveam lapte deloc...si acum iti mai dam si supliment pentru ca nu te saturi in plus imi facusei niste rani care si acum ma dor... Tati asamblase patutul si totul te astepta ...de acum suntem doar noi patru ...iar tu tipi cat noi restul la un loc. Alex are foarte mare grija de tine...prea mare grija si mi-e foarte teama cu ea...in plus te-ar pupa continuu.... Bine ai venit acasa Mara Andreea! mai departe doar cearcanele mele mai pot continua povestea.
HAPPY END & A new Beginning ..Careul de Popi :)
Povestea noastra se va continua aici http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=7167578583648703934
DSCN5081.JPG (1,77 mb)
DSCN5081.JPG (1,77 mb)