Azi ii vom auzi inimioara. Abia astept...
6 saptamani si trei zile – verdictul doamnei doctor, dupa ecografie. Asadar,
am avut dreptate. Bebe a prins viata in camera bleu, de poveste. Si poate ca viata
intreaga ii va fi o poveste... Totul pare sa fie in regula. 9 martie e data
care ar trebui sa fie magica. Ce frumos. Pe 9 martie e ziua bunicii mele. Stiu insa
ca totul e relativ. Pe Elisa am nascut-o cu doua saptamani mai tarziu decat era
prevazut. Dragos a asistat la ecografie. Nu-l vedeam prea bine in timp ce
doamna doctor ne explica pe monitor ce era de vazut, insa in obscuritatea
camerei simteam cum ii bate inima odata cu cea a bebelusului.
Programare din nou peste 3 – 4 saptamani. Mi se pare un pic cam repede si, in
plus, ideea unei noi ecografii ma pune oarecum pe ganduri. Trecand peste faptul
ca tatal meu e mereu impotriva ecografiilor, incep sa ma intreb daca alegerea
acestui cabinet particular este cea mai buna solutie.
Uneori am sentimentul, si tare as vrea sa ma insel, ca multe lucruri sunt facute
la noi in virtutea inertiei. Care este utilitatea unei alte ecografii peste
trei saptamani? Mi-a fost jena sa o intreb pe doamna doctor, insa voi analiza in
detaliu situatia, mai ales dupa ce am citit multe lucruri despre necesitatea
reala a ecografiilor prenatale.
