Saptamana asta am petrecut-o la tara, la ai mei. La Iasi a fost
insuportabil de cald. Cred ca nu am mai stat de cativa ani buni atat de mult
timp in casa in care am copilarit. Mama m-a rasfatat cu tot ce mi-a poftit
stomacul, desi, nu sunt o graviduta pofticioasa. Nici la Elisa nu am fost. Am
vrut neaparat ardei copti. Evident ca dupa ce i-am mancat cu pofta mi-a fost si
rau...se putea altfel? Oricum, constat ca mi se shimba gusturile culinare. Simt
nevoia sa consum multe lactate. Si asta e mare lucru. Sunt atatea schimbari
bizare, pe care le-am uitat de tot de la prima sarcina pana acum.
Am citit mult saptamana asta despre testele din timpul sarcinii. Mi s-a dat
o lista cu analize de la cabinet si nu stiu daca ar trebui musai sa le fac pe
toate. La Elisa nu am facut analize atat de multe... Oricum... sunt hotarata sa
nu imi fac dublu si triplu test. Am citit un articol care aparea intr-un link
de pe forum, despre un caz tragic, cu o mama care a decis sa faca avort
terapeutic dupa amniocenteza... M-a ingrozit. Atat articolul, cat si
cometariile. M-am pus o clipa in situatia unui parinte care afla ca va avea un
copil cu probleme. Trebuie sa fie cumplit. Insa atata timp cat singura solutie
e asa-zisul avort terapeutic... nu vreau sa fac anumite analize. Nu cred ca as
putea sa hotarasc de una singura soarta copilului meu. Am citit multe despre
sindromul Down. E cutremurator si nu pot decat sa ma rog sa nu fie nevoie sa induram
vreodata astfel de tragedii. Uneori ma gandesc ca eu, desi am facut multe greseli
in viata asta, nu am suferit niciodata mult de tot. Adica... am avut suferinte
de infruntat, insa intotdeauna mi s-a parut ca au trecut repede si ca alte
persoane au indurat mult mai mult. Si
uneori ma macina gandul ca intr-o zi va trebui poate sa fac fata vreunei
tragedii... Ganduri negre si inutile... Dar uneori ele exista.
Incerc sa-mi imaginez cum va fi sa fiu mamica cu doi copii. Deocamdata nu
reusesc sa vizualizez mare lucru. Ai mei sunt extrem de bucurosi si simt asta in
felul lor de a ma privi, de a-mi vorbi. Am simtit o multumire inexplicabila cand
le-am aratat unde ne vom muta in Copou si cand le-am vazut chipurile luminate
de bucurie. E un sentiment inexplicabil de frumos sa-ti stii parintii multumiti,
sa le vezi stralucirea din privire si sa stii ca ti se datoreaza...
