Aseara am venit iar plangand acasa… E a doua oara cand mi se intampla sa plang fara incetare cand conduc. Plangeam si conduceam, plangeam si conduceam…. Nu iti povestesc “Moartea caprioarei”, iti descriu cum decurge un curs de scoala de soferi cu tine in burtica. Dupa ce a aflat ca vei veni pe lume mami s-a apucat de scoala de soferi (la insistentele lui tati, bineinteles). Aveam nevoie de carnet de cand ne-am mutat inafara Bucurestiului in aprilie dar nu aveam o motivatie suficient de mare. E comod sa ma duca tati la munca cu masina si apoi seara sa vina sa ma ia dar cand va trebui sa stau cu tine acasa cred ca tati o sa ne mai lase si noua masina sa ne plimbam si singurei…
Problema mea e ca niciodata nu am fost atrasa de masini. Nu vad nici o placere in a conduce, ba mai mult, mi-e frica sa conduc, mi-e frica de masini, de ceilalti soferi, de reactiile lor, de reactiile mele. Mi se pare un chin. Poate daca nu faceam scoala de soferi in Bucuresti era mai usor cu toate ca fobia fata de masini o am din totdeauna. Si aseara instructorul iar ma certa. Am trecut pe rosu, am intrat in intersectie fara sa ma asigur, am luat virajul cu o viteza prea mare si am ajuns pe contrasens….si ma certa …si iar ma certa… pana cand am inceput sa plang fara oprire. Nu mai suportam toata aceasta presiune asupra mea. Stiam deja ce trebuie si ce nu trebuie sa fac la volan dar abia ma pot concentra asupra pedalelor. Trebuie sa specific ca sunt la a 7-a sedinta si abia am invatat sa imi tin banda si sa merg cu viteza de care am nevoie in functie de zona orasului. Problema e ca ma dezamagesc si pe mine de fiecare data cand gresesc si de suparare am inceput sa plang. Am oprit la o benzinarie si instructorul s-a dus sa imi ia servetele si cand tocmai credeam ca m-am calmat, dupa o pauza de 5 minute, cand am pornit la drum iar am mai gresit ceva si iar am dat drumul la robinet… am plans toata sedinta si tot drumul spre casa si nu mai putea de durere de cap… Ma usturau si ochii, nasul. Instructorul nu stie ca sunt insarcinata si tot imi zicea ca sunt prea sensibila si nu ar trebui sa mai pun totul la inima asa. Sensibila sunt, dar din cauza sarcinii. Nu cred ca am ales perioada potrivita pt scoala de soferi dar asta e; mergem inainte.
Nici la capitolul invatat nu stau prea bine. Seara dupa ce vin de la munca numai de citit legislatia nu mai am eu chef… Tati ma bate la cap incontinuu sa ma apuc serios de invatat ca nu o sa iau carnetul in ritmul asta dar eu cred ca o sa las pe ultima suta de metri invatatul cum faceam si in sesiune. Dadea mereu rezultate. Nu stiu daca tu te distrezi sau nu cand te scoate mami la plimbare cu masina dar mie tare greu mi se pare condusul asta. Poate tie ti se dezvolta vreo pasiune pentru masini din burtica si vei vrea sa fii sofer de Formula 1 cand te vei face mare. Cine stie? Wish me luck sa iau carnetul la toamna si sa te mai plimb si cand vei iesi din burtica. Bye, bye, for now, my baby!