Ieri am fost la aniversarea Otiliei, prietena Elisei. Am fost cu totii,
pentru ca totul s-a desfasurat intr-un spatiu de joaca, special pentru astfel
de evenimente. Au fost doua ore minunate si cred ca faptul ca l-am avut in
preajma pe Stefan, fratiorul de numai un an al Otiliei m-a facut sa-mi imaginez
cum va fi. Seara, acasa am vizualizat brusc cum imi voi tine in brate puiul. A
fost un fel de deja-vu intens, invaluit in senzatii pe care nu le pot
transforma in cuvinte.
Desi isi doreste sa fie baietel, Dragos m-a intrebat aseara daca Smaranda e
un nume potrivit in cazul in care va fi fetita. Am zambit. Eu nu m-am gandit inca
la nume, dar indiferent care va fi, as vrea sa fie si Maria. Daca e baietel
lucrurile sunt stabilite de mult timp – Tudor.
Am observat ceva. Si incerc sa imi explic fenomenul... nu ma pot inca
adresa bebelusului... Dragos poate... Pe mine ma retine ceva. Poate ca, in
timp, voi afla ce anume... Poate ca deocamdata face prea mult parte din mine si
de aceea ezit. Cine stie...