A mai trecut o saptamana... mi se pare insa ca a trecut un veac. Zilele
sunt monotone, trec greu, intre aceleasi si aceleasi lucruri care de acum au
devenit rutina – somn, foame, stare de rau... si, mai nou, mers destul de des
la baie si plans. Nu stiu ce e cu mine... De cateva zile ma apuca plansul din
senin, la aproape orice... E drept ca saptamana asta a fost marcata de un
eveniment trist, moartea unei cunostinte din Republica Moldova, tara pe care nu
imi doream sa o vizitez pentru prima data cu o astfel de ocazie. Dar se pare ca
unele lucruri nu le alegem... sau le alegem in virtutea unor circumstante care
ne depasesc. Am momente in care nu ma regasesc in toate starile astea, momente in
care simt o vina fara nume pentru absolut orice lucru. Tristeti inutile, carora
nu le gasesc explicatie...
Dragos mi-a spus ca m-am schimbat de cand sunt insarcinata, ca am devenit
excesiv de sensibila si de protectoare. Am zambit... asa e. Il admir ca ma
suporta. Credeam ca povestile cu femei insarcinate care au tot felul de toane
sunt mituri. Uite ca nu sunt. Simt asta pe pielea mea si e ciudat, am momente in
care ancerc sa fiu rationala, dar totul paleste in fata instinctelor. Orice
miros care mi se pare puternic imi provoaca greata. Nu suport niciun parfum,
cojile de pepene ma oripileaza, la fel si mirosul din frigider, indiferent care
e acela... Mirosul din lift e cumplit, cel din masina la fel. Ma exaspereaza
toata explozia asta hormonala pe care nu o pot controla in niciun fel.
A... iar pe de alta parte... Intr-o noapte am visat prajituri insiropate,
cu crema de menta. Nici nu stiu macar daca exista asa ceva. A doua zi am fost
cu gandul numai la ele. Le-am inlocuit cu savarine proaspete. Doamne, nu ma
recunosc in toata nebunia asta. Si peste toate, analizele nu sunt perfecte.
Testul TORCH a relevat ca nu am imunitate fata de rubeola si inca fata de ceva
cu nume lung. Iar urocultura a scos la iveala o infectie cu e.coli, despre care
habar nu aveam si care, se pare, se trateaza doar cu atibiotice, despre care,
din cate stiu, sunt periculoase cel putin in primul trimestru. Alt motiv de
stres si de plans... Azi merg la medicul de familie cu rezultatele. Si tot azi
am reusit sa iau legatura cu doamna doctor la care voi merge ca sa imi urmareasca
sarcina. La inceput eram nehotarata in privinta schimbarii medicului, insa, desi
cred ca doamna G. Este un medic foarte bun, voi adopta totusi alta solutie. Ea
e mereu plecata la congrese si ma ingrijoreaza ideea ca s-ar putea sa nasc cu
altcineva, daca se va intampla sa fie plecata atunci. In plus, ideea ca trebuie
sa repet la fiecare consultatie totul, sentimentul asta ca ne vedem mereu
pentru prima data... nu e deloc linistitior. Sper ca am facut o alegere buna...
Oricum, dincolo de toate detaliile acestea stresante, simt ca timpul se
scurge lent si ca toamna se apropie cu teama... Va fi oare altfel? Poate ca
acum e momentul sa reiau pasiunea mea pentru povesti... Poate...