11. august 2011 16:48
Cred ca daca Hamlet era femeie insarcinata avea alte intrebari existentiale la care trebuia sa gaseseasca raspuns, mai grele chiar decat celebrul “To be or not to be?”Cel putin mie mi se intampla mult prea des in ultima vreme sa ma izbesc de doua intrebari venite din partea celorlalti si carora nu le-am gasit inca cel mai poltrivi raspuns, si anume: “cum vei naste?” si “cat vei sta acasa dupa nastere?” Ma obosesc foarte mult toate comentariile de prisos, sfaturile si mirarile, toate incercarile celor din jur sa ma faca sa aleg varianta pe care ei o vad cea mai buna. Raspunsurile mele sunt cat se poate de simple deocamdata: vreau sa nasc natural si sa stau doi ani acasa cu bebe dar se pare ca nu multumesc pe nimeni zicand asta. In primul rand nu inteleg de ce se implica altii atat de mult in niste lucruri care de fapt ne privesc strict pe noi: eu, tati si bebe. De ce se procupa altii ca voi avea dureri mari la nasterea naturala, nasterea prin cezariana fiind mai putin traumatizanta atat pentru mine cat si pentru bebe, ca 12 milioane sunt prea putini bani pentru cate cheltuieli apar in timpul concediului maternal si altele de genu… Toata lumea imi da sfaturi din experientele vecinelor, rudelor, prietenelor, toata lumea e preocupata de aceste aspecte prea personale dupa parerea mea. Mai rau e ca se mai intampla sa ma intrebe si cate o prietena apropiata si eu incep sa am reactii ciudate si sa le spun in fata ca nu vreau sa aud comentarii inutile in legatura cu asta. Sper sa ma inteleaga… Nu stiu ce ma determina sa aleg nasterea naturala, nu stiu de ce vreau sa stau acasa doi ani. Am o singura explicatie: asa simt. E posibil ca lucrurile sa se schimbe intre timp dar deocamdata nimeni si nimic nu ma sperie. Nu imi doresc decat sa fim toti trei sanatosi si sa fim o familie fericita. Restul nu mai conteaza, ma simt cuprinsa de o liniste si de o stare de bine de nedescris. Nu vreau sa imi tulbure nimeni aceasta liniste… e atat de frumos sa astepti un bebe. Imi rasuna mereu in minte versurile unei melodii pe care o aud deseori la radio: “I’ll never be alone…” Ce poate fi mai frumos?