17. august 2011 15:27
Duminica, 14 august mami si tati au implinit 1 an de casnicie. Nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul si cate lucruri s-au schimbat intr-un singur an. Ne-am mutat de doua ori, am fost in doua vacante minunate la Barcelona si in nordul Italiei, am petrecut primul Craciun si primul Paste impreuna ca o familie si din mai ai aparut tu in ecuatia iubirii noastre. Ziua nuntii parca e undeva departe pierduta in negura timpului, parca a fost un vis frumos de vara care a durat totusi prea putin. Imi amintesc ca eram coplesita de emotii si nu imi mai dadeam seama de nimic din ceea ce se intampla in jurul meu. Parca pluteam si toate miscarile le faceam mecanic; cred ca daca nu vedeam intre timp de zeci de ori filmarea, astazi nu imi aminteam mai nimic din tot ceea ce s-a intamplat in ziua nuntii. Stiam doar ca am zis DA amandoi la starea civila iar apoi ne-am jurat iubirea in fata lui Dumnezeu si am petrecut pana cand rasaritul ne-a gasit imbratisati, cu lacrimi in ochi, de oboseala si emotii.Anul acesta, 14 august a fost o zi plina, intr-un week-end agitat, in care am fost acasa la Bacau, apoi la Onesti si ne-am intani cu foarte multa lume. Cu totii se mirau de burtica mea pentru ca inca nu se vede ca sunt insarcinata cu toate ca eu simt ca creste pe zi ce trece. Incet dar sigur… Deja ma strang toate perechile de blugi pe care le am si multe tricouri imi vin prea stramte si simt ca ma sufoca. Nu mai vorbesc de cateva rochii si fuste care nu ma mai incap deloc. M-am ingrasat doar 2 kg pana acum dar se pare ca tu ai nevoie de spatiu si nu vrei ca mami sa te incorseteze cu nimic. Am sa iti las cat mai mult “loc de joaca”, iepurasul meu, chiar daca asta va insemna sa imi schimb cat mai curand garderoba. Incepusem sa iti povestesc de week-end-ul petrecut in locurile natale. Ei bine, nu a fost o vizita prea reusita pentru ca mami a avut niste dureri (uneori mai mici, alteori mai mari) in zona coastelor, in fata, pe partea stanga. Joi si vineri le-am simtit mai degraba ca niste dureri in urma unei lovituri, nimic deranjant, dar sambata, duminica si luni au devenit din ce in ce mai taioase. Nu stiu ce poate fi pentru ca am observat ca daca stau intinsa in pat imi trece si de aceea nu am ajuns inca la urgenta. Eu cred ca e vre-un organ deranjat de prezenta ta acolo in burtica dar doctorita mi-a zis ca esti prea mic ca sa imi provoci deja dureri de genul asta. Deocamdata m-au mai lasat durerile si sper sa treaca de la sine. Ideea e ca din cauza lor nu m-am simtit prea bine nici duminica seara cand am iesit in oras cu nasii sa sarbatorim marele eveniment – 1 an de la nunta noastra. Asta e…iubirea cere sacrificii. Si te iubeste mami mult mult de tot si voi indura orice pentru tine. In plus tati are grija de noi si doar prezenta lui ma face sa ma simt mai bine. Important e ca tu sa fii bine si speram ca ne-a trecut intre timp si infectia cu ecoli. Zilele astea imi recoltez din nou culturi din col. Multi pupici!!