Ieri a fost o zi diferita, pe care nu o voi uita probabil niciodata...
Ecografia pentru morfologia fetala era programata de dinainte de a pleca la Busteni.
Ii promisesem Elisei ca va merge cu noi sa il vada pe bebe... O cearta stupida in
parcare, cauzata de felul meu bizar de a face parcarile si de stilul imposibil
al lui Dragos care nu se poate abtine sa nu imi dea indicatii a modificat
cursul zilei de ieri. M-am enervat, i-am spus ca mai bine mergeam singura la
eco, s-a suparat si s-a dus in masina... Intamplarea face ca mi-am uitat
telefonul in masina si nu am avut cum sa il sun sa ii explic unde e centrul
medical, la care nu mai fusesem pana atunci. Dar, oricum, strada Lapusneanu nu
e atat de mare incat sa nu poata fi identificat un centru medical... O alta intamplare
a facut insa ca respectivul cabinet sa aiba doua intrari, pe doua laturi
diferite ale unei cladiri. Pe scurt... am fost la ecografie doar cu Elisa,
ne-am intors acasa cu microbuzul si... am aflat ca vom avea un baietel. A fost
ciudat. Nu m-am gandit niciodata foarte serios la ce va fi bebe, baiat sau fata,
insa imi doream sa fie fetita. Nu pot explica de ce... Acelasi sentiment l-am
avut si cand o aveam pe Elisa in burtica. Stiam ca dragos isi doreste un baietel,
la fel si cei din jur... poate ca asta ma facea sa fiu incapatanata... Si uite
ca de data asta nu a mai fost sa fie cum vreau eu. Tot drumul spre casa am tacut.
Vestea, combinata cu faptul ca eram suparata pe Dragos si cu faptul ca as fi
vrut sa fie acolo cand mi-a spus doamna doctor... toate astea m-au facut sa am
o reactie inexplicabila. Cand am ajuns acasa am plans, nici eu nu stiu de ce. Stiu
doar ca nu era de tristete... mi s-a facut deodata dor de toamna si m-am
imaginat plimbandu-mi baietelul pe aleile din Copou, pe sub castanii aramii...
M-am linistit abia dupa ce am savurat inghetata de vanilie. Am avut un somn
agitat si azi m-am trezit din nou cu acelasi dor de toamna... un dor altfel, ca
dintr-o poveste uitata in mine, pe care o redescopar cu fiecare zi care trece,
cu fiecare gand indreptat spre fiinta mica din mine, care se va numi...Tudor.