Imi propusesem sa revin a doua zi... si a trecut o saptamana. Nici nu stiu
cand a trecut. Am sentimentul ca incep din nou o lupta cu timpul si ca de data
asta imi va fi greu sa-i tin piept. A inceput scoala si zilele se scurg rapid intre
cele 6 ore , hartii care trebuie facute si somn, din ce in ce mai mult somn.
Trezitul de dimineata nu imi prieste deloc si ar trebui sa fac ceva in privinta
asta. Am inceput deja sa numar cele 15 saptamani din semestrul I, pentru ca dupa
vacanta de iarna nu voi mai merge la scoala. Partea buna este ca am scapat
aproape de tot de starea de voma, careia i-a luat locul un fel de foame
constanta. Nu stiu daca e efectul Elevitului sau pur si simplu e ceva normal. Ma
ingrijoreaza putin felul in care va evolua greutatea mea, dar important e sa
fie bebe sanatos. Kilogramele in plus mai pot astepta ceva timp. De o saptamana
iau Augmentin, din cauza infectiei urinare care nu a dat niciu semn de
vindecare cu ceaiuri si lichide din belsug. La inceput am fost stresata. De
fapt, orice chestie ce tine de efectuarea de proceduri medicale sau de
medicamente imi da o stare de ezitare. Sunt constienta ca medicul stie mai bine
ce este si ce nu este necesar, insa mi-ar fi mult mai usor, emotional vorbind,
daca nu ar trebui sa ma indop cu pilule si sa fac teste si alte minuni. In
fine... poate asta e si din cauza ca ai mei parinti sunt destul de reticenti in
privinta a tot ce inseamna medicina moderna... adepti ai ideii ca femeile au facut
copii sanatosi si fara vitamine si fara ecografii. Nu subscriu la idee, insa
probabil ca se creeaza o presiune inconstienta. In alta ordine de idei, mi-am facut
dublu test si a iesit foarte bine. Sincer, mi se pare inutil, atata timp cat
eventuala solutie la un test negativ este, in cele din urma un „avort
terapeutic”. Nu neg ca vorbind din perspectiva unei mamici careia i-a iesit
testul ok, s-ar putea sa nu constientizez ce simte o mama care are un copil cu
probleme. Insa e parerea mea...
Se pare ca va fi o toamna lunga si calduroasa. Asta imi place, dar imi da bataie
de cap cu hainele. Cel subtiri nu ma mai incap si nu prea are sens sa imi cumpar
altele pentru doua, trei saptamani...In rest, totul decurge normal pana acum.
Simt din cand in cand niste fiori prin burtica insa nu imi dau seama daca sunt
miscari facute de bebe sau doar spasme musculare. Mai asteptam. Oricum, abia astept
sa simt picioruse si manute agitandu-se.