Ieri am fost la baby expo,initial doar cu gandul sa ne uitam si doar daca ne face ceva cu ochiul sa si cumparam,insa cum se intampla de obicei cand nu iti propui neaparat ceva,am si gasit un carucior asa cum ne doream,pe care l-am si luat.Am fost foarte incantati de el,avand destule functii si fiind asa cum ne-am dorit,asta pana am ajuns acasa si am constatat ca nu incape in lift.Am vrut initial sa il ducem inapoi,insa ne-am razgandit si pentru ca ne place foarte mult am decis sa il pastram si sa il ducem inchis pana jos,avand de altfel si un mecanism foarte usor de inchidere si deschidere.Ne-am intalnit acolo si cu o fosta colega de serviciu a lui mami,care este si ea graviduta,dar cu o luna inaintea mea.In rest altceva nu am mai gasit care sa ne atraga atentia asa de mult si nici nu vrem sa ne grabim,in ideea ca poate mai si primim.Am vazut si un cantar care era destul de ieftin fata de altele pe care le-am vazut,la fel si cateva lucrusoare,dar cum am mai specificat consider ca mai avem inca timp.In legatura cu patutul nu stiu ce sa zic pentru ca multi ne sfatuiesc sa ne luam unul,insa din cate ma cunosc cred ca va sta mobila in casa pentru ca nu te voi lasa eu singur in patut mai mult ca sigur.Nu stiu momentan,dar 60%cred ca nu vom lua patut.Ar mai fii si alte lucruri despre care as mai simti nevoia sa scriu.Incep sa ma gandesc cat mai serios la posibilitatea de a vizita un pshiholog.Am ajuns la concluzia ca ultimele tragedii prin care am trecut in decursul anilor trecuti respectiv pierderea tatalui si a bunicii mele si a sarcinei precedente (tragedii pe care din diverse motive nici nu am putut sa mi le consum)am ajuns sa am cateva probleme,printre care si atacuri de panica.Consider ca nu este nicio rusine sa vizitezi un psiholog,atunci consideri ca te afli intr-un impas,la fel cum mergi la desntist cand te doare maseaua.Sunt convinsa ca sufar de atacuri de panica,si ma gandesc ca o data cu trecerea vremii lasand problema nerezolvata si nedandu-i importanta cuvenita a nu cumva sa se agraveze.Ca si un exemplu de nebunie din capul meu desi merg la doctor si imi spune ca totul este in regula cu sarcina,la fiecare simptom nou sau mai nu stiu cum,ma gandesc la ce este mai rau si chiar daca intreb dostorul si ma asigura ca e normal ce simt,tot nu sunt convinsa.Din aceasta cauza aceasta perioada a sarcinii are si partile ei frumoase de care ma bucur,dar m-a si obosit psihic cumplit.De frica sa nu mi se intample ceva nici macar cu sotul meu nu mai am aceeasi relatie normala intre doi soti.El este intelegator,insa imi dau eu seama ca nu este normal cum procedez si desi imi constientizez problema,nu pot face ceva sa o rezolv.Asa ca ma gandesc serios sa gasesc un psiholog care m-ar putea ajuta.Sper ca data viitoare sa revin cu vesti imbucuratoare.