Ma uit cu disperare la ultima nota din jurnalul acesta... Au trecut mai
bine de doua saptamani in care nu am scris nimic. Și asta nu pentru ca nu as fi
avut ce sa scriu, ci pentru ca mereu am amanat din cauza altor si altor
lucruri... Duminica dimineața pare sa fie insa un moment mai linistit al saptamanii.
Asa ca, recapitulam... cel mai important e ca analizele mi-au iesit bine, am scapat
de e.coli si ma bucur ca nu am luat Augmentinul degeaba. Oricum, am fost destul
de stresata din cauza antibioticelor. La doamna doctor ar fi trebuit sa mergem
pe 20, dar, pentru ca am asteptat rezultatul analizelor am sunat mai tarziu la
cabinet si am aflat ca nu putem merge la consultație decat pe 5 octombrie
pentru ca doamna e plecata. Sa speram ca intarzierea asta nu e o mare problema.
De altfel ma simt din ce in ce mai bine. Zilele trecute am facut un fel de
review al transformarilor din ultima vreme. Am luat vreo 5 kg... asa arata
cantarul, desi eu am senzatia ca sunt mai multe... Dorm la fel de mult si
obosesc destul de repede. Nu prea mai pot sa merg pe tocuri. Am facut o
incercare saptamana trecuta si dupa 2 ore de stat pe tocuri deja simteam ca
vreau sa umblu descult. Toate sacourile arata ridicol pe mine... Parca cele 5
kg le-am pus doar pe burtica si pe sani. Cu toate astea... toata lumea imi
admira burtica si toti imi spun cat de frumoasa e. Si mie imi place asta,
pentru ca stiu ca frumusetea vine de la puiul meu drag care se ascunde acolo.
Nu inteleg inca daca senzatiile pe care le simt unerori sunt miscari de bebe
sau pur si simplu crampe. Daca sunt miscari, e cam ciudat...le simt cam sus, si
mai ales in partea dreapta. Dar, cine stie... Abia astept sa il vad din nou
agitandu-se pe ecranul mare din cabinetul doamnei doctor.
In rest... afara e toamna in toata splendoarea... culori minunate si raze
blande, asa cum mi-am dorit. Peste trei saptamani plecam spre Strasbourg... Va
fi o adevarata provocare pentru burtica. Abia astept.