Cu mare bucurie, miercuri, pe data de 8 februarie, doua liniute mi-au confirmat banuielile existente de cu aproape o saptamana inainte: o sa fiu mamica! :d . Am asteptam momentul potrivit sa afle si tati despre asta, asa ca a doua zi, intrebandu-l ce si-ar dori de Valentine's day, apoi de 1 martie, si in final, de ziua lui, am primit ca raspuns "un bebe"; i-am zis fericita ca se poate rezolva. :) Avea lacrimi in ochi si timp de vreo 20 minute nu putea spune prea multe; se vedea pe chipul lui insa ca era foarte bucuros. Dupa cele 20 minute, exalta de bucurie si nu stia pe cine sa sune prima data, ce nume punem, pe cine sa alegem nasi, si eventual ce facultate sa alegem pentru copil :))
Ne-am sunat mamele si le-am spus ca vor fi bunicute; evident ca ambele au plans de bucurie. Tatii au fost mai ceva mai rezervati limitandu-se doar la felicitari. Apoi a urmat cumnatul si sora, amandoi fiind surprinsi si luandu-le ceva sa se obisnuiasca cu ideea.
A fost o zi foarte frumoasa! Nu ne puteam opri din a ne face planuri frumoase legate de viitor, de a anunta prietenii in dreapta si in stanga si de a ne lauda (aici tati e expert). Ne-am uitat la data probabila a nasterii si stim ca daca totul va fi bine, bebelusul va veni pe lume pe la inceputul lunii octobrie, deci va fi balanta ca si tati. Am vorbit deja cu Ionela sa ne confirme ca inca ar mai vrea sa ne boteze. Si ea s-a bucurat enorm pentru noi. Ea e singura pe care stim momentan sigur ca o vrem ca nasa.
In weekend, la repetitie, am anuntat fetele, care, evident, s-au emotionat si ne-au felicitat din toata inima. Astept sa vad si reactia baietilor (stiind ca ei din fire sunt ceva mai distanti). Vestea se raspandeste repede. Primim telefoane pentru a ne felicita de la prieteni indepartati care au aflat de la prietenii apropiati... e frumos.
Dupa cum ziceam cu ceva timp inainte de a afla ca o sa avem si noi un copil, spuneam ca in jur e plin de burtici si copii. Astfel, Alina trebuie si ea sa nasca in mai-iunie, Domnica in august, Ana la finalul lui mai, Alina B tot undeva in primavara asta. cat despre bebelusi, Alisa are o fetita, Andra tot, Matei si el fetita, si tot asa. Dupa cum pentru fiecare din ei m-am bucurat in parte, acu pentru noi bucuria e nespus de mai multe ori mai intensa.
Evident, exista si cateva mici temeri, dar sper sa le tin sub control pana la capat. Citim pe internet despre sarcina de 6 saptamani, ne minunam de schimbarile prin care trece bebelul si ni se face piele de gaina de emotie. Inca nu ne-am hotarat la ce medic sa mergem si nici unde vrem sa fie supravegheata sarcina. Maine speram sa ajungem macar la medicul de familie, sa ne dea cateva indicatii.
Cu mari emotii, mergem mai departe, avand langa noi sustinerea morala a familiei si prietenilor!